Egoism sau daruire ?!
Raspunsuri - Pagina 2
Mariaa spune:
Hmmm....am intrebat si mi-ati raspuns...in atatea feluri,si atat de frumos.
Sinteti niste parinti minunati si cu siguranta o sa mai am multe de invatat de la voi.
Mi-era teama ca dorinta cu care am pornit la drum acum 5 ani sa nu se fi transformat in egoism pe parcurs...cum bine spunea si Iris,nu-i bine sa gandesti prea mult,insa din lipsa de 
inevitabil sfirsesti prin a intoarce viata pe toate fetele.
Aveti niste copii fericiti,cu siguranta.
Va multumesc.
Anina_n spune:
Poate ca totul incepe dintr-un act de egoism. Vrem ceva numai al nostru. Dar, dupa ce vine pe lume, nu te mai intereseaza decat sa-i fie copilasului tau bine. Persoana ta nu te mai intereseaza, uiti de tine. Copilul devine preocuparea ta, zi de zi, ceas de ceas. Sa-l ingrijesti, sa creasca voinic si sanatos, sa nu-i lipseasca nimic din ceea ce-i poti oferi, sa devina un om bun, sa-i fii alaturi tot timpul. Ori asta nu poti sa o faci decat cu o daruire totala.
Nina & Nina-Cristina (1 an si 3 luni)
Anina_n spune:
Poate ca totul incepe dintr-un act de egoism. Vrem ceva numai al nostru. Dar, dupa ce vine pe lume, nu te mai intereseaza decat sa-i fie copilasului tau bine. Persoana ta nu te mai intereseaza, uiti de tine. Copilul devine preocuparea ta, zi de zi, ceas de ceas. Sa-l ingrijesti, sa creasca voinic si sanatos, sa nu-i lipseasca nimic din ceea ce-i poti oferi, sa devina un om bun, sa-i fii alaturi tot timpul. Ori asta nu poti sa o faci decat cu o daruire totala.
Nina & Nina-Cristina (1 an si 3 luni)
Emilia spune:
Eu pe Adi l-am dorit pur si simplu. Asa cum a mai spus cineva, tine si de ceasul biologic. Parca aveam ceva in ureche care imi tot spunea: copil...copil. Si l-am facut... nu pentru ai darui ce n-am avut eu sau pentru mine sau altcineva. Asa am simtit ca trebuie! Ca este timpul.
Nu mi-am dorit un copil perfect, supradotat. Si recunosc ca nici nu este. Adi este un copil normal si sper eu sa creasca frumos alaturi de noi.
Nu-mi doresc in viata sa fie premiant ci vreau sa invete sa supravietuiasca, sa iubeasca, sa castige, dar sa si piarda.
Nu l-am facut nici din egoism, nici din daruire ... am simtit ca este nevoie ... iar experienta pe care o traiesc ... nu de cand l-am nascut, ci de cand am ramas insarcinata nu se compara cu nimic altceva. Nu gasesc cuvinte pentru a exprima toate sentimentele si trairile.
Sanatate multa!
eapopescu spune:
Dupa parerea mea este egoism in mare masura, ne gandim ca ne da un sens in viata, pentru unii un copil e chiar unicul sens pe care-l are viata lor, ne gandim la iubirea pe care vrem sa i-o daruim, la trairile intense pe care ni le aduce, ne gandim sa avem un sprijin la batranete, ne gandim sa umplem casa care incepuse sa fie pustie in doi, ne gandim sa le facem o bucurie parintilor nostrii, sa fie bunici, si ne tot gandim ce minune putem infaptui atat de simplu si natural. Dar nu ne gandim prea mult la copil, la destinul lui, la cat noroc va avea in viata, noroc pe care n-avem cum sa i-l daruim, la cat va suferi fizic si psihic, la cat de multumit va fi de viata lui, daca-si va gasi o menire, la cat va suferi cand ne va pierde sau va pierde pe cineva drag. Evident ca noi, ca parinti, putem sa-l ajutam, atat cat ne sta in putere. Cateodata insa, singuratatea din suflet nu ti-o pot alina nici macar parintii.
Dar eu am vrut cu tot dinadinsul sa gasesc ceva, pentru linistea sufletului meu, care sa imi dea dreptul sa fiu egoista avand un copil si mi-am spus ca merita daca acel copil, copilul meu, va alina singuratatea si suferinta altor oamenii, daca va face ceva bun chiar si pentru un singur om. Eu sper sa fie impacat cu viata lui si sa-si gaseasca menirea. Si le doresc tuturor acelasi lucru.
Sabina spune:
Eu cred ca raspunsul este mai presus de noi.Eu am simtit ca sufletelul ei( stiam ca va fi fetita) vrea sa vina pe pamant, dintr-o ratiune mult mai puternica decat a mea.Nu vreau sa par exaltata, dar cred ca sufletele se intrupeaza fara voia noatra, si argument sunt familiile sarace cu multi copii care traiesc simplu, curat, sarac si ...extrem de fericit!
Sabina & Sofia Galagia
Sabina spune:
am uitat sa spun...cu copil langa tine sentimentul rata
rii dispare...asa ca..daruire sau egoism?
Sabina & Sofia Galagia
Mariaa spune:
Va multumesc ca ati zabovit asupra intrebarii mele.E cert ca si daca la inceput e egoism,Dumnezeu face o minune (si nu numai una...) si ne schimba total dupa ce avem un copil.Si asa imi imaginam ca ceva minunat sa fii parinte,acum m-ati facut si mai nerabdatoare...abia astept sa traiesc minunea.
Am furat putin din fericirea voastra,savurand cele scrise de voi 
Rabdarea este cheia fericirii
parpalak spune:
quote:
Initial creeata de Mariaa
De multa vreme sa framanta intrebarea asta.Azi vreau sa stiu si parerile voastre (la modul general sau daca ati avut si voi asa ganduri rebele) prieteni buni,parinti sau nu.
Oare cand o familie isi doreste mult,mult de tot copii,nu este un semn de egoism ?!
Imi doresc mult de tot un copil sa-i ofer copilaria pe care eu n-am avut-o,sa-i arat iubirea care mi-e nu mi-a fost aratata,sa-i dau siguranta si linistea unui camin fericit.Toate astea cand trec prin NOI,prin prisma judecatii noastre nu fac sa fie dorinta de a aduce pe lume un copil,un simplu act de egoism ?!
Rabdarea este cheia fericirii.
Na, apai daca astea ar putea fi interpretate ca egoism, poate cineva sa dea exemple de motive altruiste de facut copii?
(Oare cind o familie care isi doreste mult, mult de tot sa NU aiba copii sa fie semn de altruism?)
pisi_ella spune:
Mda... Asta e chiar o problema...Intr-adevar, multi incearca sa-si traisca, prin copiii lor, anumite momente netraite sau sa le ofere lucruri ce lor le-au lipsit... Nu cred ca e vorba de egoism, cred doar ca dorim tot binele din lume copiilor nostri si, atata timp cat nu le stirbim prsonalitatea sau nu-i facem sa sufere, totul e ok.
O sa nasc acum, la inceputul lui mai si credeti-ma ca inca de pe acum ma gandesc ce sa fac si cum sa fac pentru ca fetita mea sa fie fericita si sa ne iubeasca asa cum o iubim noi pe ea...
Caloianu Ana-Maria