Egoism sau daruire ?!

De multa vreme sa framanta intrebarea asta.Azi vreau sa stiu si parerile voastre (la modul general sau daca ati avut si voi asa ganduri rebele) prieteni buni,parinti sau nu.
Oare cand o familie isi doreste mult,mult de tot copii,nu este un semn de egoism ?!
Imi doresc mult de tot un copil sa-i ofer copilaria pe care eu n-am avut-o,sa-i arat iubirea care mi-e nu mi-a fost aratata,sa-i dau siguranta si linistea unui camin fericit.Toate astea cand trec prin NOI,prin prisma judecatii noastre nu fac sa fie dorinta de a aduce pe lume un copil,un simplu act de egoism ?!

Rabdarea este cheia fericirii.

cl spune:

Eu nu cred ca este egoism. Cred ca este dorinta noastra de a da un sens vietii, de a avea pentru cine sa ne zbatem, sa lasam in urma noastra ceva. Cine stie, poate este si un pic de egoism, dar cred ca este ceva normal. Toti simtim la un moment dat ca ne ticaie ceasul biologic. Cred ca natura a ras putin de noi si a vrut sa ne arate ca, indiferent ce suntem si unde am ajuns, scopul nostru pe lumea asta este unul singur: perpetuarea speciei.
PS Chiar daca este un act de egoism este cel mai frumos act de egoism. Si apoi, daca parintii nostrii nu ar fi fost egoisti, nici noi n-am exista, nu?

Claudia, un pic egoista, dar foarte fericita ca are un Alex al ei de 4 ani si 4 luni!

dede spune:

Da, este egoism - este dorinta mea de a face ceva perfect, ceva de care sa fiu mandru si caruia sa-i acord toata atentia, sa fie al meu si numai al meu, sa-l iubesc mai mult decat orice si sa-mi dea un scop in viata. Este cel langa care ma scol dimineata si pentru care ma intorc seara, ca sa ma culc din nou langa el. Este cel care nu am reusit eu sa fiu si cel care va avea tot ceea ce nu am avut eu.
Este egoism? Sau este daruire? Nu stiu, dar stiu sigur ca este fericire!

DeDe

bebi spune:

In cazul meu, a deveni Mama a fost un act de pur egoism. Simteam ca am de daruit si nu prea aveam cui... Era Ana, nepotica mea, cea asupra careia imi indreptam toata dragostea si suportul. De cate ori ieseam la plimbare in parc, eram intrebata cati ani are, cum o cheama si mi se ura "Sa-mi traiasca!". Niciodata nu spuneam ca nu e fetita mea.Dar, de cand a aparut minunea mea, Catalina, nu mai exista loc in mintea si inima mea pentru altcineva; sunt mai buna, mai calda,mai frumoasa.. sunt mamica..
Vreau sa-i daruiesc TOT ce eu n-am avut: o familie fericita, suport, incurajari... vreau sa cunoasca cat mai multe si, inainte de toate, sper sa reusesc s-o fac sa simta SIGURANTA ca, orice s-ar intampla, sunt alaturi de ea.
Acum inteleg de ce mama mea ma apara intotdeauna....

Si iata cea mai buna dovada ca un act de egoism se poate transforma intr-un act de daruire

Pupici
catalina si o mamica fericita



"Don't look back in anger!"

iris spune:

daca ne pornim sa cugetam adinc nu ajungem la concluzia ca tot ce facem, zi de zi, an de an, samd, facem pentru noi,- e-n firea lucrurilor si poate fi numit si egoism, dar din ala bunu'....mie asa mi se pare!

iris spune:

dar despre motivul pentru care am facut eu al doilea copil ce sa mai zic? mi-am zis ca imi va fi mai usor sa o cresc pe , fetita cea mare , daca ea ar avea un frate/sora, si ca ei ii va fi mai bine in viata daca va avea acest frate....adica m-am gindit la mine si la copilul meu, tare aiurea, dar au fost motive care mie mi s-au parut ok;
pot spune azi ca imi e mai usor sa o cresc pe avind doi copii si ca pe al doilea copil il iubesc parca mai mutl decit pe primul; incilceala totala dar lucrurile au iesit bine; si tot din egoism.....uneori nu-i bine sa te gindesti prea mult, din fericire nici nu mai avem timp de asa ceva....

ralu spune:

Eu nu cred ca este un act de egoism. Dumnezeu ne-a lasat pe acest Pamant si ca sa ne inmultim si ca sa lasam pe Pamant ceva cu adevarat important. Eu vreau sa fac cel de-al doilea copil nu din egoism, ci pentru ca fetita mea sa aiba un frate sau o sora cu care in viitor sa se ajute. Daca as fi egoista nu l-as mai face pentru ca eu am mari probleme cu spatele. Dar ma gandesc in special la fetita mea si NU la mine!

Multa sanatate si Paste fericit!

Ralu-mamica Ioanei

Andrada spune:

De cite ori daruim, chiar cu inima larga si indreptata numai catre obiectul daruirii noastre, tot simtim acea placere pe care ne-o da actul generozitatii. Asta nu face gestul nostru mai putin important sau mai egoist. Ce ne-am oferit cu toatele atunci cind am adus pe lume un copil,nu sint placeri simple. La urma urmei nasterea nu te face mama cum nici lipsa ei ( a nasterii) nu-ti va alunga sansele de a deveni mama. Numai faptele noastre ulterioare vor arata masura in care am fost egoiste atunci cind am facut alegerea sa avem un copil. Felul in care dovedim ca sintem acele mame care ne visam cu toatele. Ca n-am facut-o pentru noi ci pentru ei

L’amore che move il sole e l’altre stelle. Dante
Iubirea misca soarele si celelate stele

Veve spune:

Egoism?Oricum,numai egoism nu i-as putea spune!Daruire totala,DA!Cum poate fi considerat un act de egoism faptul ca,intr-un fel,iti sacrifici propriul timp pretios pentru a-l darui unei fapturi omenesti?Ca daruiesti cu toata inima si fara sa stai pe ganduri tot ce ai mai bun in tine?Ca-ti iei pe umeri de bunavoie o responsabilitate uriasa cum e cresterea si educarea unui copil?
Ba chiar pot spune ca de-abia atunci cand devii parinte realizezi doza de egoism pe care o ai in tine;cati dintre noi n-au rasuflat usurati cand au iesit din casa prima data fara copil?Asta e un exemplu minor,dar sunt atatea si atatea situatii...
Aducera pe lume a unui copil e o dovada de iubire,daruire si curaj..

Irina & Veve cea cumintzica foc!

Fie ca aceste Sfinte Sarbatori de Paste sa va infloreasca-n suflet speranta si pace,stralucitoare ca florile,binecuvantandu-va cu tot ceea ce e mai bun!

Yasmine spune:

Da este, este mult egoism in asta, mai ales la parintii care vrea ca copilul lor sa fie tot ceea ce ei nu au fost, si in felul asta l constrang sa fie ceea ce nu este.

Corinna

descintec spune:

Eu nu simt copiii ca pe
o prelungire a mea, nu vreau sa fie ceea ce nu am fost eu, nu imi doresc sa poata ce nu mi-a reusit, nu vreau sa fie perfecti. Nu am simtit niciodata nici un fel de datorie de a perpetua specia si
putin imi pasa ca las sau nu ceva in urma. Nu simt nici o secunda ca fac vreun sacrificiu sau ca eu sint cea care daruiesc: dimpotriva, ei imi dau bucuria de ai privi crescind. E pentru mine o uimire continua sa ii vad ridicindu-se, transformindu-se in omuleti, luptind incet pentru a intelege. Si pentru fericire. Chiar daca ii facem din egoism, ei ne fac figura: noi le dam aripi, ei zboara.

D.