doar pt tatici: Ce cred tatii despre ...a fi tata?
Raspunsuri - Pagina 6
caliopy spune:
foarte frumos tot ce ati scris ...e emotionant si sunt convinsa ca si sotul meu simte la fel chiar daca nu se exprima la fel de poetic ...mie si fetitei mele de 5 luni jumate ne e atat de dor de el...dar a trebuit sa plece in statele unite fara noi caci noi nu primim viza caci el nu e cetatean american ci doar rezident legal...asa ca el pleaca cateva luni apoi vine inapoi la noi si sta o luna ,doua si pleca iar..au trecut deja 2 ani asa si inca mai avem de asteptat 2 ani pana putem sa plecam si noi cu el...acum trebuie sa soseasca peste 4 zile dupa o asteptae de 4 luni ...de abia asteptam ...a fost atat de dureros fara el ..mai ales ca noi 2 locuim singure...cand sotul meu trebuia sa plece cand fetita noastra avea 1 luna jumate i-a venit atat de greu...i se inlacrimau ochii si ii era intr-un fel rusine sa planga in fata noastra...si pana la urma si-a amanat plecarea inca 3 saptamani si a fost atat de bine caci ieseam la plimbare cu fetita in fiecare zi si aveam numai clipe unice ...cand m-am vazut deodata singura am crezut ca nu voi rezista eu singura cu ea 4 luni ...plangeam si il sunam sa vina ...dar cu timpul am invatat sa fiu puternica si sa ma descurc singura cu ea si la piata,si la treburile din casa ,si cu mancarea ,si cu rufele si cu plimarile,si cu micile ei moftulete,iar acum suntem asa de apropiate ca uneori o sufoc prea mult cu atentia mea...ma simt alta femeie decat eram inainte...dar fara el totusi nu pot fi pe deplin fericita ..chiar daca am cea mai mare minune langa mine...
casandra
alincic spune:
Am vazut subiectul de demult,dar nu intram caci credeam ca e strict pt tatici.Totusi curiozitatea a fost mare,si placerea la fel de mare dupa ce am citit toate cele 4 pagini.Felicitari tuturor taticilor pt ceea cum sunteti,pina la urma mi-au dat si mie lacrimile.
Sa va spun despre sotul meu... dupa ce ne-am casatorit si ii ziceam de copii,nu era foarte entuziasmat.Apoi m-a atentionat ca daca vom avea copil,sa nu-l lasa pe el pe planul 2,(era deja gelos pe copil
).Posibil gindea asa stiind ca eu iubesc foarte mult copiii.
Pai dupa ce s-a nascut baiatul,nu mai aveam eu trecere in fata lui.Tot incercam sa ma fac observata.Nu va mai zic ca mai are tati si doua fete si este super indragosit de ele.Cind vine seara de la servici isi pupa fetele si odorul si apoi ajung si eu la rind.
Deci,avem un tatic grozav,care se ocupa foarte mult de copii(si de mine
).
Va doresc la toti cit mai multa bucurie si fericire.
Poate am deviat de la subiect(trebuiau sa scrie taticii),dar nu m-am putut abtine
cite o 
pt toti taticii care au postat aici,sunteti niste barbati adevarati si tatici minunati.
alincic spune:
Iarasi eu la acest subiect
Stiu ca unii barbati,desi isi iubesc nespus de mult copilul nu isi exprima sentimentele.Din motiv ,ca e barbat.
Dar chiar si cei mai duri ostasi,Romanii,aveau slabiciunile lor.Ecestea erau :copiii.In special se mentiona despre taticii fetitelor,cind ei erau in preajma lor,deveneau alti oameni. Asta eu am citi-to intr-un articol si tzin s-o cred 100%.
adisianna spune:
Nu iti mai face atatea probleme, asa credea si sotia mea despre mine, ca nu sunt pregatit pentru a avea un copil, dar adevar este ca niciodata nu esti pregatit pentru un BB, ba din contra, BB te pregateste din clipa in care a venit pe lume...sunt tatic de 7 zile si nici unul nu stim nimic despre copii, dar impreuna le invatam pe tote
vladis spune:
Am citit undeva aceasta scrisoare si m-am gandit sa o postez aici unde citesc taticii:
"Dragul meu,
In ziua in care o sa ti se para ca am ajuns batran si eu poate nici nu o sa-mi dau seama, te rog sa ai rabdare cu mine si sa incerci sa ma intelegi. Daca am sa vars in timp ce mananc supa si daca nu o sa ma mai pot imbraca singur, ai rabdare cu mine si gandeste-te la cat timp mi-am petrecut eu cu tine pentru a te invata sa mananci si sa te imbraci singur.
Daca atunci cand vorbesc cu tine iti voi repeta mereu aceleasi lucruri te rog nu ma intrerupe...cand tu ai fost mic a trebuit sa-ti spun aceeasi poveste de o mie de ori pana adormeai seara in pat.
Daca o sa ma trimiti sa ma spal si eu nu vreau, nu te supara pe mine si nu ma repezi. Aminteste-ti cum fugeam dupa tine si cate motive am inventat pentru a te convinge sa faci baie.
Cand o sa vezi ca nu ma pricep la tehnologia moderna...da-mi timp sa invat si sa ma obisnuiesc si nu te uita la mine cu dispret. Aminteste-ti ca eu te-am invatat atatea lucruri cu care te-ai confruntat in viata.
Cand voi ajunge sa-mi pierd memoria sau sa uit ce-am vrut sa spun da-mi timp sa-mi reamintesc si daca nu-mi voi putea aminti nu te supara pe mine. Cel mai important lucru pentru mine nu este conversatia ci sa petrec timp cu tine si sa ma asculti.
Daca vreodata o sa refuz mancarea, nu ma forta sa mananc. Stiu eu bine cand mi-e foame si cand nu. Cand picioarele mele slabe si obosite nu o sa ma mai ajute sa merg tine-ma de mana asa cum si eu te-am tinut de mana cand tu ai invatat sa umbli.
Si intr-o buna zi cand iti voi spune ca nu mai vreau sa traiesc, ca vreau sa plec la Domnul, nu te supara pe mine...va veni o zi in care ma vei intelege. Incearca sa intelegi ca batranetea nu este traita ci supravietuita.
Intr-o zi vei descoperi ca, in ciuda greselilor mele, intotdeauna am vrut ce e mai bine pentru tine si am facut totul pentru tine sa-ti mearga mai bine decat mi-a mers mie. Cand ma vezi in preajma ta, sa nu fii trist, manios...te rog doar sa stai langa mine, sa ma intelegi si sa ma ajuti asa cum si eu am facut cand tu erai copil. Ajuta-ma sa umblu...ajuta-ma sa-mi inchei umblarea pe acest pamant cu dragoste si rabdare.
Te voi rasplati doar cu un zambet si cu dragostea imensa ce am avut-o intotdeauna pentru tine.
Te iubesc fiul meu
Cu dragoste, al tau tata"
mami de miruna(27.01.1996) si vlad (20.07.2005)
www.dropshots.com/vladis" target="_blank">POZE
stefaniya spune:
In primul rand felcitari la taticii care au avut curajul sa-si exprime sincer sentimentele.Eram sigura ca sunt tatici in adevaratul sens al cuvantului dar cand ii citesti ce frumos scriu despre copiii lor,chiar vezi ca un copil aduce fericire si nu neaparat inchiderea vietii.
Aralia - asa cum ti-a zis un tatic,copilul te pregateste.Nici noi ca mamici nu suntem pregatite,totul se invata pe parcurs.Sotul meu nu voia sa auda de copii si s-a intamplat sa raman insarcinata.Am avut un travaliu lung si a stat toata perioada langa mine tinandu-ma de mana si cand a iesit bebe l-a pufnit plansul (de emotii)Stii,se dau ei balauri dar au suflete mari mai ales cand e vorba de copilul lor.
CARL IUBITUL 05.04.07 si mami Stefaniya
CataDariRodi spune:
Interesant subiect.. Citindu-l imi dau seama cat de mult m-am schimbat de cand a aparut in viata noastra Daria-Maria. Daca pana atunci ideea de a avea un bb imi era oarecum paralela, acum nu stiu cum sa fac sa ajung mai repede acasa de la serv. ca sa o pot strange in brate. Si pot sa ma mandresc ca pt. a avea aceasta ocazie am renuntat chiar la unele privilegii pe care le avem in cariera -adica am renuntat la un anumit post si am preferat sa ma intorc la ceea ce facem acum cativa ani numai pt. a avea timp pt. a sta cu ea, de a o privi cat mai mult si nu imi pare deloc rau.
Ce poate fi mai frumos decat sa o vezi cum creste langa tine?
Dar cateodata ma intreb ( de pe acum chiar) -- cum o sa ne fie cand va pleca pe drumul ei in viata?.. ce vom simti?
splendorica spune:
,
FELICITARI !!!!!!!!!!!!! taticilor , inchin in cinstea voastra. Ma bucur sincer sa aud descrierea sentimentelar traite de tatici fata de copii lor. Stiu sigur ca sotul meu isi iubeste foarte mult copii (doua minuni, un nazdravan de 2 ani si 9 luni si o splendorica roz de 7 luni), problema apare in momentul cand sotul meu isi pierde rabdarea cu baietelul nostru
foarte nastrusnic si foarte mare inventator, de la spalat mobilul in masina de spalat, umplut adidasi cu continutul pampersului, pana la a construi o bomba din punga de faina, si acum mai scoatem faina din televizor. Ii da surori lui grisine seu banane si nu este prea indicat, am gasito macheata cu ruj si rimel pe toata fata, desenat cu marcarul pe pereti si frigider. Voi ati face fata ?????????????????????????????????? Si mai mult de atat tipa , urla ,se tavalest pe jos, ne bate, arunca si distruge jucarile. LA NOI ACASA A INCEPUT RAZBOIUL. VOI CE ATI FACE???????????????? Ce metoda sa aplic pentru negocierile de pace dintre sot si baiat. Credetima ca atat eu cat si sotul ii acordam toata atentiea, facem poduri si sosele, curse de masini , construirea de castele si cazemate, inclusiv fotbal, alergari in parc, iesim cu el in parc si pe ploaie. Nici la masa nu sta cuminte. VOI CE FACETI ??????????????? Cum sa-l sprijin pe sotul meu, sa depaseasca momentele de enervare 
.VOI CE FACETI ???????????????????????????????????? 
PUPICI PENTRU PITICI!
Isadora spune:
m-a intrigat subiectul pentru ca ma chinui de ceva vreme sa fac un barbat tata si nu-mi prea reuseste (ma rog, nu ne...) si am si niste indoieli in privinta lui, cum ar fi>
ce cred despre sotul meu ca tata, e cumva paralel cu copiii, a implinit de curand 40 de ani si nu resimte lipsa unui copil al "sau" ca pe o problema, pentru ca ... majorittea barbatilor vad in propriile lor odrasle prelungirile lor biologice (eu in miniatura), ma rog, nici femeile nu fac exceptie si acesta pare sa fie motivul pentru care ne iubim atat de mult copiii... sotul meu considera ca un copil nu e prelungirea ta, ci o fiinta cu totul si cu totul deosebita de tine, un om independent, care poate avea uneori doar trasaturile chipului tau si nimic mai mult - lucrul acesta l-a ajutat probabil sa accepte copilul meu din prima casatorie fara rezerve, "problema" , asa zisa problema e ca si/a asumat rolul de tata a unui copil deja mare, gata crescut si habar nu am cum s/ar descurca cu un muce mic care doarme, face pishu, caca si papa. Cu copilul "nostru" mai mare face mate, povestesc o gramada de lucruri, uneori ore bune la bucatarie cu harta lumii in fata, avand o cultura generala impresionanta face fata excelent tuturor intrebarilor ei, uneori mi-e si jena sa-i deranjez, sunt atat de prinsi in conversatii - pe de alta parte nici nu-mi permit sa intervin mai ales cand le fierb la amandoi creierii la mate, pur si simplu ma retrag, pentru ca-s inutila (ma rog am fost foarte buna la mate in scoala, dar metoda mea nu a dat niciun rezultat, a lui - da, excelente, de la nota 6 la nota 10)... si tocmai pentru ca nu ar fi un cadou deosebit pentru el un copil "al lui", am retineri in a face acest sacrificiu, l/as face cu mare drag daca el mi-ar cere-o, dar mi-a zis ca decizia imi apartine - e corpul meu si asta m-a ingrozit, daca copilul il fac de una singura (cu aportul lui de rigoare, dar numai in urma deciziei mele) cine va creste copilul? de la 7 ani in sus se pare ca nu voi avea niciun fel de probleme, m-a si avertizat ca nu-mi va permite sa ma apropii de copil cand va fi bolnav pentru ca eu l-a indopa cu medicamente si in rest? Imi si imaginez cu claritate ce nas va carni cand va trebui sa schimbe un scutec... Voi ce parere aveti?
Isadora spune:
si da, rolul unui tata de familie, cum a mentionat un tatic pe aici, e cel de "balaur", si sotul meu se simte frustrat de acest rol ingrat, dar asumat pana la capat - il refuza uneori in semn de protest si de maniera grevista, dar avem noi grija sa ne castigam "capcaunul" inapoi...