Nasterea lui Nichita

Trebuia sa fie cezariana (din cauza ochilor) undeva pe la final de mai.
Puiul meu s-a grabit insa. Pe 8 mai(la 36 de saptamani de sarcina), dupa o duminica petrecuta in tihna cu prietenii, a urmat o noapte ceva mai agitata. La 1 noaptea mi s-au fisurat membranele. La 2 eram deja la spital – panicata de varsta mica a lui bb, de ora tarzie, de cum s-o pupa ruperea mebranelor cu cezariana mea potentiala si planificata. Panicata, dar totusi zambeam cu gura pana la urechi oricui. In sfarsit, aveam sa imi vad si eu copilul. Nu aveam cum sa nu zambesc. Era un copil dorit si pentru care luptasem mult.

Cum am nascut, cu cine sau cat de repede mi-am revenit sau nu sunt in cazul povestii noastre decat detalii nesemnificative.
Pe scurt, doar cat trebuie ca povestea sa fie inteleasa corect:
Am nascut la CFR2,prin cezariana .
Copilul a avut 2610 de grame, apgar 9.
A fost trecut pe antibiotic din prima clipa ‘preventiv’(gentamicina). Nu stiu daca e un protocol in cazul nasterilor cu membrane rupte (dat fiind faptul ca ruperea mai devreme a apei poate indica o infectie) sau asa a vrut neonatoloaga. Dupa 1 zi, copilului i s-au schimbat antibioticele cu altele mult mai puternice (Tienam si Targocid).La fel, nu ma intrebati de ce. Astea sunt detalii pe care le-am aflat din foaia de externare, eu nu am stiut in acel moment nimic. Mie mi s-a spus ca cel mic are o stare stabila, dar ca fiind prematur trebuie monitorizat. Analizele ii iesisera bune.

Si sa nu-mi fac probleme ca ar putea avea vreo infectie pt ca e “bomba” de antibiotice. Mi s-a strans sufletul cand am auzit, dar inca nu stiam ce urmeaza….
Cum suntem parinti paranoici, am intrebat daca exista vreo analiza pe care ei nu o pot face in CFR2. Da, era, si pana la urma au acceptat sa o facem, asa ca pe banii nostri sotul meu s-a dus la Institutul Victor Babes, a luat un hemocultor si i-a recoltat copilului o hemocultura. S-a dovedit o decizie vitala in cazul nostru…
Dupa inca o zi (copilul avea 3 zile) ni s-a spus ca cel mic a evoluat foarte bine si ca in 2 zile plecam acasa. Bucurie mare, incepusem deja sa organizez prin salon ca vroiau sa mi-l aduca a doua zi, sa stea cu mine, tati si-a cinstit colegii cu sampanie, telefonul suna intr-una cu mesaje de felicitare etc…

Seara, in aceeasi zi, a cazut peste noi cerul.
A venit neonatoloaga copilului (Raluca Doaga), tremurand ca frunza si mi-a spus exact asa “avem probleme”. Copilului i-au iesit leucocitele 2500...
Eu nu stiam ce inseamna asta. Habar nu aveam cate leucocite trebuie sa aiba un pitic de 3 zile… Stiam doar ca e ceva extrem de urat, pentru ca in ochii ei nu citeam decat groaza. Am intrebat-o ce are copilul. Si mi-a zis: ”septicemie’. Am simtit doar ca mi se goleste sufletul asa cum ai sparge o punga de plastic.
Mi-a zis ca cel mic ar trebui transferat de urgenta, ca a sunat la toate spitalele care au aparatura necesara pentru el si ca a fost refuzata. Si mi-a mai spus ca, daca nu il transfer eu, trebuie sa gasesc si sa chem un chirurg care sa ii prinda o vena copilului pt ca ei nu mai reusesc sa ii prinda nici una si nu au cum sa intervina in caz de urgenta.
Era vineri seara. Toti doctorii se carau in weekend; langa mine 2 mamici se externau cu copii acasa, iar eu trebuia sa imi transfer copilul si sa ii gasesc chirurg. Copilul meu de 2 kile jumate avea toate incheieturile sparte de incercarile nereusite ale asistentelor sa ii puna branule. M-am dus, cu ochii in lacrimi sa vad ce face si m-au dat afara - 3 tipe incercau sa ii prinda o branula in cap... Copilul, galben tot (facuse si un icter urat) urla cat il tineau puterile.
Nu aveam nici un sentiment ca e drept sau nedrept ce mi se intampla, imi venea doar sa urlu si sa strang de gat pe cineva, dar nu era langa mine decat o doctoritza panicata care nu ma putea privi in ochi, si care se apucase brusc sa ma intrebe “daca am avut infectii in sarcina, daca mi-am facut toate analizele la timp... “.
Adica vroia sa zica ca era vina mea, ca eu imi imbolnavisem copilul. Desi ii arat analizele, luate constiincios in dosar la spital, e, nu ma crede, imi tine o teorie ca orice laborator mai greseste etc etc.
In cazul meu orice laborator inseamna o runda de analize la Puls si 2 la Medicover. (in ultimile 2 luni).Toate 3 seturile, complete si absolut in regula.

In fine, sotul reuseste sa aranjeze telefonic transferul copilului. O doctoritza cu suflet bun de la Giulesti ni-l primeste, dar vrea sa vorbeasca intai cu doctorita neonatoloaga de la CFR2 . Am inspiratia sa ii ofer mobilul meu asa ca stau sa ascult convorbirea. Il prezinta ca pe un caz disperat, ceea ce ma revolta.As fi vrut sa iau telefonul sa ii aduc aminte ca, cu 6 ore in urma, vroia sa ma externeze. La un moment dat aud ‘are protectie pt aproape orice, dar nu pt tot…(vorbeau de antibioticele copilului). Tipa de la Giulesti intreaba evident pt ce nu are protectie.”Pt pseudomonas”, ii spune neonatoloaga.
Nu stiam ce e ala pseudomonas, dar dupa tacerea de 2 secunde care a a urmat, am inteles ca era bine sa nu fie asta. Am retinut denumirea, pentru ca vroiam sa o intreb de ce il banuieste de pseudomonas si ce e asta... banuiam ca nu e singura bacterie pentru care copilul nu avea protectie, probabil ca mai erau zeci de alte posibilitati...Nu am mai apucat sa o intreb, doctoritza a plecat acasa. Era vineri, nu?
In fine, am transferat copilul. In aceeasi seara am aflat, din analiza facuta si dusa de noi la Victor Babes ca cel mic e intra-adevar infectat (cu tot antibioticul, in sangele lui “crestea” ceva, o bacterie, inca nu stiau care, mai aveau nevoie de 24 de ore pentru identificare).
Toata noaptea, petrecuta in drumurile reanimare-salon, ca sa alaptez copilul, mi-a rasunat in urechi, nu stiu de ce, vocea doctoritei Doaga “nu va faceti probleme, e bomba de antibiotice:..”
A doua zi am aflat ca bacteria care crestea era (coincidenta???) pseudomonas. Nu stiam in continuare nimic despre ea, mi-a lipsit enorm internetul in zilelea alea... Pana cand nu am aflat ca e tot una cu piocenicul. Nu mai zik aici ce e piocenicul si ce face (intre timp evident am aflat). Nu de alta, dar imi este extrem de greu, chiar si acum, sa ma gandesc la asta.
Cei de la Giulesti nu au mai asteptat antibiograma de la Babes, care sa ne arate la ce e sensibila bacteria. I-au schimbat antibioticul, si am avut noroc. L-au trecut pe un antibiotic extrem de dur,care in mod normal nu se foloseste la copii sub 3 luni, dar la care microbul a fost sensibil. Copilul a inceput sa ia in greutate, sa manance bine, sa fie mai voi.

Dupa 10 zile, eram cu el acasa. Acum are aproape o luna. E anemic din cauza infectiei, are organismul sensibilizat de antibiotice, e galben la fata pt ca are o “hepatita toxica” dar a fost un luptator. A scapat. “A avut copilul vointa, doamna” imi ziceau asistentele.
Probabil. Vointa, minune, noroc, destin…S-a rugat oricum multa lume pt noi in cele 2 saptamani.
Am gasit la Giulesti medici care stiau ce au de facut si asistente care au stiut sa ii prinda vene ca sa ii puna branule.(PS: vorbesc strict de medicii si asistentele de la reanimare, pe cele/cei care se ocupa de copilasii fara probleme nu-i stiu).
Si apropo de unde era infectia, medicul cu care am nascut mi-a spus ca el mi-a luat proba din col la internare (in durerile in care eram, pe bune ca nu am observat!). Analizele mele erau, evident, sterile.
Copilul s-a imbolnavit in spital. Cel mai probabil, am aflat dupa aceea, din cauza faptului ca nu au folosit la aspirarea copilului, la nastere, deci, instrumentar steril. Piocenicul e oricum o bacterie care ataca organismele cu sistemul imunitar slabit. Al meu pitic, fiind nascut la 36 de saptamni, a fost terenul ideal. Asa ca a facut septicemie. Alti zeci de copii, nascuti la termen in maternitatea de acolo, nu s-au infectat. Si nu va imaginati ca maternitatea de la CFR2 e o cazatura. Nu, nicidecum. Conditiile sunt chiar bune. Dar sa va fereasca Dumnezeu sa aiba copilul ceva mai deosebit! Luati-l imediat de acolo…Personalul de la copii se descurca cu cei nascuti fara probleme si care trebuie doar spalati si schimbati de pampersi. Mai mult de atat e bine nici sa nu le faca copiilor, nu pentru ca sunt ignorante, sau proaste, sau rau intentionate. Pur si simplu habar nu au ce fac. Imaginati-va ca voi, inarmati cu cele mai bune intentii din lume, ati incerca sa puneti o branula unui copil de 2 zile...
Cred ca cea mai potrivita felicitare pe care i-as trimite neonatoloagei din CFR2 care a avut grija de noi ar fi celebra replica ‘drumul spre iad e pavat cu cele mai bune intentii”. I se potriveste perfect.

Eu nu pot decat sa inchei spunand ca imi doresc ca nimeni, niciodata, sa nu treaca prin pragurile prin care am trecut noi.

Mai jos, cateva poze cu eroul acestor intamplari, piticul meu, Nichita.

http://pg.photos.yahoo.com/ph/magghyc/my_photos

ICorina spune:

Puishor mic si scump! Esti un luptator adevarat! Si mama ta la fel! Iti doresc o viatza minunata, sanatate maxima!Sa aveti parte numai de lucruri frumoase de acum inainte!

Corina si Mihai Alexandru (12.05.2005)
Poze

tomasa spune:

Cred ca nu mai este cazul sa-ti spun cat de mult m-a emotionat povestea nasterii micului Nichita.
Sa va traiasca luptatorul si sa fie fericit!
Iti multumesc din suflet ca ai ales sa impartasesti cu noi povestea voastra, atat de dureroasa, astfel incat sa nu mai treaca si alte familii prin aceeasi trauma.

mama de BAIAT (9 ian. 2005)

cristinamaria spune:

Draga Magghyc, ma bucur mult sa vad ca in sfarsit tu si puiul tau sunteti bine( nu stiu cat iti amintesti ... noi am fost colege la mamici de mai iunie dar din pacate eu am pierdut sarcina .. insa v-am urmarit cu mare drag pe toate!)
Sa va dea Dumnezeu multa sanatate si fericire si de acum incolo numai motive de ..
Pupici!
Cristina

andreea_stancescu spune:

Am citit cu sufletul la gura tot ce ai scris si chiar urmaream -stiam ca tre sa nasti - povestirea ta. Normal ca ma asteptam la una mai fericita si fara atatea probleme dar...totul bine cand se termina cu bine. Sa va traiasca bebe.

Deanny spune:

Fara cuvinte! Magghyc, multa sanatate puiului tau!

inaioana spune:

Magda...stii tu! sa fiti sanatosi, voiosi, voinici si o familie fericita!

Ioana cu Serghei (2 mai 2006) si Katja (30 martie 2004)

pozici

anangel_lexi spune:

Doamne, prin ce-ati trecut. Mi s-a facut pielea de gaina!
Sa va traiasca micul luptator si sa va bucure in fiecare secunda!

25+
I wish I were an angel...

Poze diverse
Poze cu bebe si burtica
Varsta comoricii noastre
http://tickers.baby-gaga.com/p/dev256pr_.png

megbeng spune:

quote:

---

Originally posted by cristinamaria

Draga Magghyc, ma bucur mult sa vad ca in sfarsit tu si puiul tau sunteti bine( nu stiu cat iti amintesti ... noi am fost colege la mamici de mai iunie dar din pacate eu am pierdut sarcina .. insa v-am urmarit cu mare drag pe toate!)
Sa va dea Dumnezeu multa sanatate si fericire si de acum incolo numai motive de ..
Pupici!
Cristina

---

si eu tot din grupul de mai-iunie, dar cu sarcina pierduta, din pacate, am continuat sa va urmaresc, chiar daca mai rar..si mai ales pe tine, pentru ca avem acelasi nume si as fi vrut si eu un bebe baietel pe care sa il cheme Nichita..
e clar ca puiutul vostru are ingerasi pazitori devotati! o sa se refaca repede si o sa creasca mare si frumos, iar voi o sa uitati clipele grele!

---

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=76721" target="_blank">suceava!

gabi25 spune:

Magda sa fiti sanatosi, ai un puiut tare luptator.

Daria Maria 20z
Rares Petru 3 ani 11 luni

Evolutie Daria
Poze

uki spune:

Magda felicitari, sa-ti traiasca puiul Nichita, sa fie sanatos si puternic (uite, el deja, asa micut, a si trecut printr-o experienta...de viata...of, dar e un voinic

numai bine de acum incolo!

ps. totusi, tu nu trebuia sa nasti cu dr. tutunaru? sper ca nu ai avut vreo experienta neplacuta cu el

ok, sanatate tie si piticotului, sa fie veselos si iubaret