"Am rau de matematica..."

aschiutza spune:

Eterna discutie despre profesori: unii s-au adaptat, aceia poate le vor lauda munca, unii-nu, ei vor da numai exepmle negative.

Poate bafta mea e ca am trait intr-un orasel mic si atunci scoala era locul in care ma intilneam cu lumea. Am avut profesori buni si profesori slabi, dar nici macar in adolescenta nu am avut opinia ca ei trebuie sa fie perfecti. Poate pt ca aveam doi profesori acasa si vedeam cita munca se ascunde in acel scris monoton si voce monotona, cite obligatii si controale, cit de ingraditi sunt in libertatea de a spune lucruri? Nu stiu daca asta a fost motivul, ca doar cu unul dintre ai mei ma ciondaneam tot timpul.

Copiloi are mare dreptate: curiozitatea mi-a fost insuflata de mica. La fel ambitia de a sti. Chiar daca unii profi nu mi-au placut, daca imi placea materia lor invatam. Iar daca ma plictisea materia....pfui, nu a reusit nimeni sa ma faca sa invat mai mult decit notitele la o lucrare anuntata (de aia sunt zob acuma la geografie). Daca ma plictisea profesorul imi ocupam mintea cu altceva, citeam carti pe sub banca. Hihi, ce vremuri!

Iar problema cu matematica ar fi aceasta: in manualele de pe vreme mea cel putin era foarte abstracta. Araraeori ni-i se spunea unde o vom folosi. Ni-i se parea inutila. In scolile de azi unde banul e asa de putin, imi inchipui ca sufera si fizica si chimia. Cite experimente se mai pot face acuma? Alta problema este ca multi parinti asteapta copii lor sa fie buni la matematica si ratarea lui daca nu e...Am intilnit atitia oameni destepti care insa nu puteau gindi in algoritni matematici, care nu aveau vederea "geometriei", dar care te faceau praf la partea umanista. Tot respectul pt parintii care ii lasa sa isi urmeze calea! (dar sa stiti ca sunt inca multi care isi trimit copii la real, ca acolo au mai multe sanse, cica, si uite asa copilul se va zbate de citeva ori on plus fata de un copil dotat cu gindire matematica sa invete matematica si fizica si nu va mai avea timp sa se dezvolte in celelelate parti).

----------------

Impotriva prostiei, zeii insisi lupta in zadar

Mik spune:

Nu am nici cea mai mica viziune despre ce este acum in Romania, daca profesori au dreptate sau nu sa faca greva, daca elevii sunt mai buni sau mai rai, daca mai au sau nu idealuri ....

Mai rau, nu pot nici sa critic ceea ce am simtit/suferit in Romania pe vremea scolii si a facultatii, acum foarte multi ani. Aveam impresia ca eram cumva deformati de faptul ca trebuia facut totul ca sa multumim pe toata lumea, ca invatam foarte mult si in directii incompatibile cu ceea ce era dupa. de exemplu dadeam treapta 1 la mate si romana, chiar si cei care faceau liceu de chimie sau sanitar ! Programa era incarcata, timp de noi aproape ca nu mai aveam. Starea cea mai mare de oboseala din viata am simtit-o in liceu intr-o simbata dupa-amiaza, iesind de la ore. Am avut noroc de profesori excelenti tot timpul parcursului (exceptie, o profa de engleza la liceu).

Ceea ce vreau sa spun e ca nu avem toti aceleasi afinitati, ca nu reactionam toti la fel in anumite situatii, ca trebuie foarte multa grija fata de copii/adolescenti/tineri ca sa-si poata desfasura corect capacitatile intelectuale, emotionale si sociale.

Am copii acum si inteleg acum cit de diferiti sunt de mine, cit de repede inteleg unele lucruri si nu inteleg alte lucruri. Asta m-a facut sa fie mai intelegatoare cu studentii proprii. De exemplu : e foarte usor sa vezi (cind ai decis ca vrei sa vezi/verifici) daca au inteles ceva, dar e foarte dificil sa-i pui pe ei sa formuleze ceea ce nu au inteles, sau sa-ti dai seama din prima unde au deraiat explicatiile.

Si, repet, a analiza postura vis-a-vis de matematica pentru a deduce postura vis-avis de tot invatamintul mi se pare cel putin deplasat.




Mik.

Llaura spune:

Eu am fost la mate-fizica si am iubit matematica in scoala.
Cand s-a dus tata la profu' de mate din liceu sa-i zica sa ma ia la el la pregatire i-a zis ca nu e nevoie si daca fac ceea ce ne da el la meditatie la scoala (facea meditatie la scoala, prezenta nu era obligatorie si intotdeauna aducea gogosi, doua ore pe saptamana sau dupa nevoi; reactiona si la "nevoi") o sa iau admiterea fara probleme. Asa a si fost, am fost a patra in lista, cu cea mai mare nota la matematica dintre toti cei admisi. In clasa mea nu am fost un caz singular, au fost si alte capete de lista, si alte note mari.
Admiterea a fost pe 30 de locuri, 7 pe loc. M-am inscris la admiterea respectiva din cauza profei de chimie. Eram trei din clasa si mergeam la olimpiade; uneori una dintre noi reusea sa mearga pe tara, dar nu in fiecare an. Profa facea cu noi pregatire in plus cel putin de doua ori pe saptamana. Toate trei am facut facultati in domeniu; celelalte doua au absolvit doctorate in US; eu m-am retras din motive personale, tot in state. Stiu sigur ca parcursul nostru profesional a fost influentat de ea in mare masura. Avea mult umor, era placuta si tot timpul aranjata, stia carte, si mai ales a reusit sa ne arate de ce ii place ei chimia, si uite asa ne-a placut si noua.
Profei de chimie nu i-am facut nici un cadou si mult dupa m-am gandit ca am fost nesimtite. Profului de mate ii luam intotdeauna ceva de ziua lui, strangeam bani, ne gandeam, un comitet ales mergea la cumparaturi. Ca sa se revanseze, proful ne faceam pom de Craciun desi nu era voie si atunci il intitula "mere, pere, nuci, covrigi". El si sotia lui aduceau totul si faceau pomul, care era desfacut imediat dupa eveniment.
Cursurile de matematica mi-au luminat primul an de facultate. Profesorul a spus ca am fost cel mai bun student din cariera lui. Peste ani, cand m-am trezit grad student in US, am folosit mult din matematica invatata in scoala si am fost in departament un fel de math girl, la care venea lumea cu dileme.
Sigur, nu ne plac tuturor matematica si chimia. Totusi cred ca in spatele multor cariere se afla cate un profesor de liceu, o figura centrala care a educat, a format si a bagat in niste capete ceva mai mult decat aridele cunostinte. Profesorii pomeniti mai sus sunt profesori si acum, in acelasi liceu de provincie, acum colegiu national si stiu sigur ca nu s-au schimbat.
S-a schimbat sistemul, pe vremuri apele erau asezate, vietile noastre erau trasate (si nu o spun in sensul rau, ci in sensul in care sunt trasate vietile tinerilor din US de exemplu, care trag pentru un colegiu bun si pentru activitati extracuriculare, pentru ca acestea foarte probabil ii vor ajuta sa se "vanda" corespunzator).
Acum sistemul de invatamant e o oglinda a societatii si din pacate nu mai traseaza drumul nimanui. Orice reforma mai buna sau mai proasta (pt ca, sa fim seriosi, sistemul pre-decembrist avea o gramada de probleme grave) are nevoie de timp pentru ca societatea sa o valideze. Si asta, dupa parerea mea, e ceea ce de fapt nu se intampla in Romania, unde educatia in primul rand nu mai reprezinta o valoare; unde institutii prestigioase (Universitatea din Bucuresti, de exemplu) isi pierd prestigiul in scandaluri de tot soiul si prin promovarea a tot felul de impostori si a ideilor acestora; si unde oricum nu conteaza cat de prestigioasa e universitatea pe care ai absolvit-o, ci cu totul alte lucruri.

ginutza2002 spune:

Depinde in aceasi masura si de profesor si de elev.
Eu am facut meditati la mate din clasa a sasea pana in a a opta si asta nu pt ca eram varza ci pentru ca nu pricepeam o iota din ceea ce se preda in clasa.
In liceu am invatat cu o tipa care nu facea altceva in afara de ceea ce era in carte si nici nu explica!Si atunci a tb sa fac din nou meditati din clasa a XI-a pana la sf liceului.
Am facut si asta si am facut si cu 2 profesori, dar inainte de examenul de admitere am facut pregatiri cu un coleg de clasa vreo 3 zile si 4 nopti.Am facut toate culegerile de mate cu prb pt ASE. Si am luat examenul!!
Culmea este facptul ca la ex nu mi-a picat o boaba din ceea ce am facut cu cei doi profesori, ci ceea ce am facut cu el.

Imi venea sa mor! Am luat ex, am intrat la ravnitul ASE si in primi 2 ani am facut mate!
La toate ex de mate am luat numai 9 si 10!
Fara meditatii!
De ce?Pentru ca am avut un super profesor care nu trecea mai departe fara sa priceapa si ultimul om din sala!
Deci dc profesorul stie cum sa te atraga spre materia lui o inveti din placere!
Cel putin asta e parerea mea!


'Ubita si 'Ubitu'
Asa cum apa totdeauna in apa se scurge, zilele mele in ale tale vor curge!

Elise spune:

quote:

---

Si nu in ultimul rand (cu toate ca ar fi multe de zis, ma opresc depcamdata aici) copilul trebuie invatat de mic ce-i aia disciplina. O disciplina in lucururi prozaice, de zi cu zi, implica si o disciplina mentala, o disciplina a gandirii.
De importanta acestui lucru mi-am dat seama de cand sunt la facultate in Germania. Cel mai mult ce apreciez la ei este cultul pentru educatie! Ma uit la colegii mei nemti si sunt convinsa ca ce vad eu acum la ei (Disziplin , dorinta de cunoastere si de afirmare, dorinta de perfectionare) nu s-a format in ultmii 5 ani, ci asa au fost crescuti de mici!

---

copiloi, ce intelegi tu prin disciplina?
"Dorinta de afirmare, de perfectionare"?
Pentru ca mie mi se pare ca tine mai mult de capacitatea de control, a urma niste reguli....

Probabil am avut noroc sa fiu eu un copil curios.
foarte curios.
imi placea sa aflu lucruri noi si eram in stare sa fac o problema de 40 de ori, numai sa aflu "cum iese". N-am invatat datorita vreuni profesor, ci pentru ca mi se parea aiurea sa nu pricep ceva scris de un creier de om. Imi placea sa caut sensuri si rezolvari la cele mai absurde kestii..

Insa in ce priveste disciplina... am detestat-o din tot sufletul!!
N-am putut niciodata sa pricep de ce trebuia sa facem musai asa cum ni se spune, si nu altfel!

De ce, de exemplu, trebuie sa scriem unele pasaje de comentarii la romana "ca in carte" sau ca dupa dictarea profilor si era nenorocire daca inlocuiam "nu e decit" cu "e numai", "sau" cu "ori" si "magnific" cu "nemaipomenit".

Iar ma mate nu pricepeam deloc de ce trebe sa folosim o anume demonstratie, aia de pe tabla, cind existau altele mai facile....

Ca sa nu mai vb. de faptul ca am luat un 3 la fizica pentru ca am scris in ora un biletel unei colege despre niste kestii "mondene", lucru care mi s-a parut absolut injust: ce avea baba cu prefectura?!

Existau discriminari bazate pe imbracaminte, machiaj, nr. de absente, atitudine etc.
Si m-au scarbit pentru intotdeauna.
Aveam o nota la purtare pt asta, restul ar fi trebuit sa reflecte strict cit stii la materia respectiva.

Proabil am fost un elev dificil.
Dar faptul ca nu vroiam sa gindesc in niste tipare impuse nu consider ca ar fi fost o eroare de educatie. Din contra.

Si sint imporiva unor forme de disciplina si autoritate si acum, ca adult: cele care iti ucid initiativa si creativitatea. Alea care incep cu "trebuie" si n-au o explicatie logica....

Am avut si am un profesor acasa, dar tot n-a reusit sa ma convinga care-i treaba.


Elise

adrienne12 spune:

Fetele eu ca si Mik am prins liceul cu treapta a doua si am invatat si simbata si am mers la cercuri si aveam timp liber f. putin pt. ca faceam probleme pt. cercuri si olimpiade. Eu am fost unul din elevii care au iubit matematica dar si literatura. AM avut sansa unui profesor extraordinar de matematica. Doi ani am avut o profa f. buna de romana, ceilati doi am avut unul f. slab. Am urit insa chimia, am avut numai 5 la ea pt. ca profesoara era o scorpie care dispretuia femeile si ne repeta la ore ca rolul nostru e la cratita si ca singurele meserii pt. fete erau de profesoara si medic. Va spun asta ca sa vedeti cit de mult conteaza rolul unui profesor in formarea elevului.Va mai spun cu mina pe inima ca am facut matematica multa pt. ca pe partea umanista nu as fi avut vreun viitor. Talent de lucrat cu oamenii (ca si profesor) nu am iar pt. a fi orice altceva trebuia sa fii securist etc... practic nu aveam cum sa traiesc daca nu eram profesoara si faceam o facultate umanista. Iar cu matematica nu am ales matematica pura din cauza ca nu voiam sa devin profesor ci automatica pt. ca mi-am zis eu ca computerele sint de viitor si macar voi lucra in oras.Daca as fi la virsta la care sa aleg acum va marturisesc ca as lege altceva: jurnalism, psihologie sau teatru. Nu cred in fobii postdecembriste. meditatiile sint menite sa suplineacsa ceea ce un profesor slab sau neinteresat nu a putut face pt. ca acel copil sa invete ceea ce se presupunea ca trebuie sa stie din clasa. Mi se pare nedrept din partea copiilor sa puna in aceeasi oala abandonul la bunica cu indopatul cu meditatii. Cu alte cuvinte sa culpabilizee parintele. De ce nu se mai invata in ziua de azi? profesorii nu mai sint motivati iar copiii tind spre minima rezistenta si fireste in ziua de ai exista mult mai multe tentatii si mult mai multe distractii decit am avut noi pe vremea noastra.

Witchie spune:

Foarte interesante amintirile voastre dar cred ca intrebarea era alta... De ce au copiii rau de scoala, de ce parintii ii "abandoneaza" in bratele bunicilor...
Gratiela, aici nu prea sunt adolescenti care sa raspunda de ce acum nu mai e scoala la moda. Am citit linkurile date de tine. Copiii au dreptate. E in parte vina parintilor (care de fapt TREBUIE sa aduca bani in casa) in parte a presei care promoveaza nonvalori si imagini gresite despre ce inseamna sa fii "tare" "sa fii bun" "sa fii smecher", in parte a profesorilor (care au motivele lor sa fie necajiti), dar mai este si vorba despre faptul ca generatiile astea sunt formate din copii care nu mai sunt cum eram noi. Mai da-ne raspunsuri!

Anda, mama Irinei
domnisoara Irina
Love struck

Rufus spune:

Am stat si m-am gandit de ce generatiile de copii de azi nu seamana cu ale noastre. Trecand peste faptul ca, de fapt, nici nu trebuie sa semene prea tare, eu cred ca schimbarile suferite de societate dupa 1989 ne-au marcat asa de tare, indiferent de varsta, incat pana se vor aseza lucrurile pe un fagas normal, e musai sa treaca ceva vreme.
Mie nu mi-a placut scoala in mod deosebit. Am facut-o ca asa era moda si, apoi, am facut si facultate, pentru ca atunci era limpede ca fara ea nu ai viitor. Uitandu-ma la fata mea cea mare (12,5 ani) nu inteleg in ruptul capului lipsa de concentrare la scoala. Nu-i place matematica. Degeaba ii explic ca eu o uram pur si simplu, dar lucram culegeri intregi, pentru ca aveam treapta, bacalaureat...si matematica era prezenta, indiferent ce facultate tinteam. Se uita lung la mine...ce daca are capacitate, cu care nota intra la liceu, sau ce daca nota la BAC conteaza pentru intrarea in facultate?
Eu am timp de ea, o ajut, nu sta singura, are ce-i trebuie...dar poate fi acuzata ca-i tocilara, daca ridica capul, nu? Are un coleg in clasa care nu invata niciodata, nu-si face nici o tema, la nici o materie. Credeti ca-i prost? A intrat la acest liceu (Cosbuc) dupa trei examene la engleza, unul la romana si unul la mate...este un tip haios, canta excelent la vioara...dar are o problema, sau mai multe.
Cred ca este o moda, pe care toti o copiaza. O razvratire, pe ceva concret sau pur si simplu de varsta. Fara nici un gand, fara nici o jena. La varsta asta se copiaza mult, iar ceea ce vad in jurul lor nu e vreo scofala.
Unii copii sunt lasati de capul lor si se simt abandonati. Altii sunt tinuti din scurt si se simt sufocati.
Eu cred ca ei sunt ravasiti de volumul extraordinar de mare de informatii, de toate genurile, iar cei care ar trebui sa le faca ordine in acest noian, fie ca-s parinti sau pedagogi, nu reusesc sa-i ajute, pentru ca nu pot, nu se pricep, sunt depasiti de propriile lor probleme de adaptare, iar copii clacheaza.
Asta este motivul pentru care parintii stau mai mult la servici, nu se poate altfel, profesorii vor in primul rad bani si apoi sa se discute de reforma, iar copiii se uita de la unul la altul si fac ce le trece prin cap. Si, la varsta lor, nu le trece bine intotdeauna.

poze multe cu noi

addinel spune:

citeam acest subiect si m-am surprins gandind ca bunica mea acum ceva ani... dar chiar asta cred! dupa revolutia din 1989 toata lumea traieste "in graba": parintii fug pentru a face bani, copiii se impart intre televiziune, net, concerte, etc. si atunci de unde timp pentru a mai si invata? asta pe de o parte. pe de alta parte, tuturor le lipseste motivatia. in conditiile in care presa promoveaza zi de zi nonvaloarea; atata vreme cat X si Y cu 10 clase primare traiesc in mare lux iar un profesor de exemplu o duce de azi pe maine iar monica si irinel se plimba prin toata lumea la shopping, cred ca multi dintre noi ne trezim gandindu-ne uneori "la ce bun toata aceasta zbatere?" nu e oare mai usor pentru romani- si nu numai- sa spere la o matusa tamara sau la un irinel???

"Daca faci ceea ce ai facut dintotdeauna, vei obtine ceea ce ai obtinut dintotdeauna"

Gabrielama spune:

Am rau de matematica....... imi aminteste de mine si cei 12 ani de scoala obligatorie, cand aveam, intr-adevar, rau de matematica.

Ca sa ma refer la subiect asa cum s-a vrut gandit de initiatoarea lui - eu cred ca una dintre principalele probleme ale invatamantului romanesc este automatismul cu care copiii sunt pusi sa invete, faptul ca sunt prea putine materii/profesori care sa ii oblige pe copiii sa gandeasca, sa-si spuna propriile pareri, sa iasa din tiparul lectiilor din manual.

Nu am copil in scoala, dar am nepoata in scoala si copii cu prieteni in scolile romanesti; si am prieteni cu copii in scoli ce nu functioneaza pe sistemul romanesc; nu sustin sau ridic in slavi aceste "alte" sisteme, dar ce mi se pare meritoriu acolo este exact acest lucru - copiii sunt tratati ca indivizi cu personalitate si li se cere sa aiba pareri peronale, sa gandeasca. Este un sistem mult mai putin teoretic - asa cum eu vad sistemnul romanesc, foarte teoretic; este o problema care tine de sistem in sine, de programa, si in oarecare masura de profesor.

Cat despre experienta mea de scolar (ma refer din nou la scoala/liceu) nu este una care sa ma fi umplut de bucurie sau respect pentru multi dintre profesorii pe care i-am avut; am terminat liceul pe "vremuri", inainte de '89, cand profilele bazate pe matematica si fizica erau majoritare si cand oricine nu era preocupat de matematica sau fizica avea o "problema". Eu am fost o asemenea problema si nimic din ce faceam - altceva decat matematica - nu conta pentru profesorii mei de stiinte exacte. Am fost "pedepsita" pentru ca am indraznit sa vreau sa dau la o facultate de alt profil decat "industrial", profesoara de matematica m-a lasat corijenta la matematica in trimestrul in care luasem cateva premii importante la concursurile de la alte materii pentru simplu fapt ca "imi permiteam" sa am un altfel de comportament (sa nu credeti ca astea sunt parerile mele, mi-au fost spuse in fata - "cine esti tu sa crezi ca....").

"Am rau de matematica" este o boala a sistemului de invatamant romanesc, care merge, din pacate, de prea multa vreme din inertie si care refuza sa devina contemporan.

Ca parinte, desi mai e ceva pana cand copila mea va fi la randul ei scolar, recunosc ca studiez alternative ale sistemului de invatamant de stat.


Gabi