Scolarul

Am un baietel care in decembrie implineste 9 ani. Este clasa a -II-a. Este un baiat cuminte, ascultator, silitor intr-un cuvant un copil model. De doua saptamani invatatoarea mi s-a plans ca este foarte distrat, zambeste in timpul orelor, vorbeste cu colega de banca si a devenit neascultator. Cand invatatoarea mi s-a plans am vrut sa stau de vorba cu el sa vedem ce i se intampla. Surpriza mare, nu a avut chef sa discute cu mine s-a enervat si a zis ca noi doi, adica eu si sotul nu-l iubim, suntem niste parinti rai si ce sa va mai spun a aruncat niste cuvinte ca daca il uzea cineva strain ar fi zis ca-l tinem pe coji de nuca toata ziua. Am observat si eu ca mai este si nervos. Nu stiu ce se intampla cu el de este asa de nemultumit si nu prea are incredere in el. Ma gandesc ca are varsta la care incepe sa se contureze personalitatea copilului care isi pune mai multe intrebari si doreste sa afle cat mai multe lucruri. Mai sunt mamici cu baietei de varste apropiate care se lovesc de astfel de probleme ?! Haideti sa stam de vorba poate invatam una de la alta sa gasim caile corecte de comunicare cu ei. Ma gandesc sa nu aiba impresia ca este neinteles si sa se inchida in el si astfel temerile pe care si le face raman in mintea lui si-l macina.

IEPU spune:

Am si eu un baietel de 9 ani. Este intr-a 3a.

Si vad si eu ca se simte oarecum frustrat ca trebuie inca sa faca asa cum ii cerem noi, adultii. Parca nu-mi amintesc ca eu, la varsta lui sa fi suferit din cauza asta...

Nu isi manifesta indepenta refuzand pur si simplu sa faca ceva anume ci mai degraba negociind la nesfarsit pana te apuca lehamitea.

Asta ca background.

O cale de comunicare eficienta in cazul meu este "sedinta ocazionala", atunci cand atmosfera devine prea incordata si simtim nevoia sa ne varsam ofurile.

Una si mai eficienta, in cazul in care ai "mirosit" problema dar nu te abordeaza el direct, ar fi sa te apuci din senin sa-i povestesti o intamplare (adevarata sau inventata) din copilaria ta, legata de subiect.

De exemplu: al meu era tare jenat la vesnicele glume ale cunoscutilor pe seama fetelor. Ca sa nu mai fie, si sa poata vorbi, am inceput sa-i povestesc faze jenante despre mine in relatiile cu baietii. Ne-am distrat de ne-am cocosat si apoi a inceput sa spuna el... si iar ne-am distrat...

Atentie: al meu este in mod evident extrovertit. Cu persoanele inchise ermetic nici eu nu stiu sa comunic.

Ana68 spune:

Lucia,baiatul meu are 10 ani impliniti.Este in clasa a III-a.Si eu m-am lovit de problemele pe care si tu le intampini in relatia cu fiul tau...
Exact ca si Magda si eu am povestit cu Alex intamplari din copilaria mea cu bataie pe problema intampinata de fiul meu.Si noi ne-am distrat si Alex si-a dat drumul la povestit.Mai nasol e,cumva,ca el se pierde in amanunte si scenarii pe care imaginatia lui debordanta le dezvolta,iar rebdarea mea are niste limite...Insa de fiecare data il ascult cu mare atentie cand vrea sa imi spuna ceva care lui i se pare foarte important si care ,pentru mine,pare un nimic...ii acord toata seriozitatea,stapanindu-ma sa bufnesc in ras si incerc sa ii dau un sfat sau sa discut cu el pe marginea respectivei probleme cu multa seriozitate.
A fost o perioada in care s-a simtit foarte necajit,frustrat...pentru ca a avut de lucrat foarte mult din culegerea de matematica.De ce?In primul rand pentru ca doamna il considera cel mai bun elev din clasa si il inscrie la absolut toate concursurile de mate si,in al doilea rand,pentru ca m-am saturat sa il altoiesc si sa tip la el pentru tampeniile pe care le face si,de comun acord cu tatal lui vitreg,am ajuns la concluzia ca cea mai buna pedeapsa este ca pentru fiecare greseala facuta sa faca 5 probleme de mate din culegere...A fost o perioada cand a avut de facut 45 de probleme si le-a facut,in timp e adevarat,dar le-a facut.Firesc asta a implicat ca nu a mai iesit o saptamana si ceva zile la joaca.Insa am ajuns,in momentul de fata,sa faca 5 probleme o data la 4-5 zile,deci modul asta de a ii atrage atentia ca greseste tine.Am discutat cu el pe tema asta,la inceput,cand era foarte nemultumit...I-am explicat si a ajuns singur la concluzia ca are de castigat...lucru care deja se vede si la scoala...
Alta chestie:este indragostit de o colega de clasa si am inteles ca admiratia este reciproca...Intr-o saptamana am cheltuit mai mult de 100 mii lei pe flori,caci Alex ii cumpara fetei zilnic cate o garoafa...Am discutat si aici si se pare ca iar am avut succes....subiectul(chit ca ma busea rasul) l-am tratat cu cea mai mare seriozitate...
Cred ca am scris prea mult si nu as vrea sa te plictisesc.Cred ca a asculta copilul care bate la usa adolescentei cu foarte mare atentie,chit ca pentru noi parintii problema lui pare puerila,de ras...conteaza foarte mult.Ii arata ca avem incredere in copil,ca il tratam cu toata seriozitatea,ca poate cere un sfat fara a fi ridiculizat,ca are in parinti niste prieteni...
Sa fiti sanatosi.Sa auzim de biine si mai discutam.

Ana-Maria,mami deAlex&Luana