Intrebare pt mamicile cu cezariana
Raspunsuri - Pagina 3
Ramses spune:
Daaa,si eu am trecut prin ce treci tu,mai ales ca eu am vrut sa nasc natural...mi-a fost teama ca nu o sa ma descurc si am chemat toti bunicii la noi care au adus cu ei si o matusa...maaaare greseala am facut...soacra-mea si matusa respectiva m-au cam stressat,ca sa nu zic mai urat...Stii ,oricum esti putin obosita si fizic si psihic,ca momentul are o incarcatura emotionala mare,asa ca eu eram destul de irascibila si mi-ar fi fost mai bine singura sau doar cu mama si tata...Deci iti sugerez sa ai la cine apela in caz de ai nevoie dar sa nu inviti in nici un caz tot familionul ca o sa te calce pe nervi...
In ce priveste refacerea dupa cezariana,si la mine a fost super bine:am stat 3 zile in spital,m-a durut suportabil burta(asa cam ca la ciclu in zilele rele
),in noaptea de dupa operatie nu am mai avut nevoie de calmante si chiar am dormit(m-am trezit la un moment dat ca urla o fata care nastea natural,ca sala de nasteri era alaturi
),la externare am plecat cu fata in brate si am coborat si urcat scarile fara probleme...Deci ,in principiu,un pic de ajutor nu strica dar nu-i musai decat in cazuri speciale...parerea mea
Iti doresc nastere usoara si recuperare rapida!!!!
Ramona si bambina-Sara
http://photos.yahoo.com/ramonahirbu
NinaB spune:
la cateva ore mi-au adus shoarecu la alaptat... am petrecut noaptea la reanimare (si l-am mai alaptat de 2 ori), dimineatza am fost in salon... am cerut copilul in salon cu mine!
am avut niste dureri
, cum nici dusmanilor cei mai aprigi nu le pot dori (care au tinut cel putin 2 spatamani! si nu-s genul miorlait/panicos...)
ajunsesem sa ma uit cu jind la o branula si visez doze de morfina 
... a trebuit sa ma multumesc cu Faspic600 
(salvarea mea!)
DAR la primul scrancet al copilului... am coborat din patul ala odios de de spital si m-am ocupat singura de el! totul tine de atitudine, dupa cum spunea una dintre fete!!!
acasa... daca treburile se fac in echipa, totul poate decurge perfect fara interventia altcuiva. ce-i drept...cu un efort de vointa ...si cu psihicul pregatit pt "hei-rup"!
acum... depinde si de stilul tau propriu... evident orice ajutor e binevenit in masura in care nu-ti provoaca tie cat de mica neplacere!
mariana_1976 spune:
Mary,depinde de la organism la organism.Vecina mea are 5 cezariane la activ si le-a suportat f.bine.
Eu nu am decit una si tare m-am simtit nasol.In noaptea operatiei simteam ca se invirte toata camera cu mine...eram ametita ca si cum as fi baut ceva...(de la anestezia cu opium)
Ridicarea din pat obligatorie,credeam ca nu sunt in stare s-o execut de durere...Nu-mi venea sa cred ca am patit-o asa de urit,de-abia ma tiram sa ma duc la Wc si de-abia ma puteam intoarce singura in patul ala de spital...Cel mai nasol e cind te ridici de undeva...
Nu am putut sa-l ridic pe bebe din patutul lui(de-abia ma ridicam pe mine)si de aceea l-am pus sa doarma linga mine atit in spital cit si acasa.
Totusi nu m-am simtit slabita,problema au fost durerile care au tinut vreo 2 saptamini.
Fara sot,nu stiu cum ma descurcam onorabil,mai ales ca mai aveam si alti 2 copii acasa...
Asta nu inseamna ca ti se va intimpla la fel,poate tu vei suporta mult mai bine decit mine,care desi am luat analgezice 1 sapt,facusem sport pina in luna a-8-a,mi s-a parut greu.
iti doresc numai bine
Mariana
mama de Monica(1998)
Matei(2001)
si Markus
(17.02.2006)
Claudya spune:
Eu nu am nascut cu cezariana,insa pot sa-ti spun din experientza mea un alt aspect de care nu a amintit nimeni.
Dupa ce m-am intors cu bebitza acasa,cand s-a instalat lactatia si primele zile,pana s-a reglat cantitatea de lapte,aveam sanii cat doi pepeni...nu radeti,ca ma supar,ca parca si-acum imi amintesc durerea aia....Ei,imagineaza-ti ca zile bune eu am defilat prin casa numai cu pepenii la vedere,pentru ca pana bebitza a invatzat sa suga si eu sa-i dau,mi-a cam facut ceva rani la sani...simti ca nu poti sa atingi sanul cu nimic si doar cand suge bebele inchizi din ochi si-nghiti in sec,pt. ca stii ca-i este lui bine.Nu vreau sa-mi imaginez cum ar fi fost sa fi stat cu inca cineva in casa,fie ea si mama...ca doar nu puteam sta asa si cu mama si cu sotul.In acelasi timp as fi avut maaaare nevoie de ajutor de ex. sa-mi gateasca cineva.Dar cat de obosita as fi fost,nu as fi dat altcuiva copilul sa-i faca baie de ex....sunt momente mult prea placute ca sa nu le traiesc chiar eu,mama copilului chiar si cu ochii-n gura de somn.
Asa ca daca mama sau soacra sunt destul de intzelepte sa intzeleaga asta,ar trebui sa accepte sa le ceri tu ajutorul si sa se limiteze doar la ceea ce tu le ceri.
Parerea mea este sa nu chemi pe nimeni dinainte la tine.Primele zile,priemele momente sunt doar ale voastre si cum altii au trecut prin asta singuri nu stiu de ce voi nu ati putea
Numai bine si un bebe sanatos!!!
Mami si Emma cuculica
Andra_ spune:
Draga mea,
eu am avut o experienta traumatizanta as zice dupa cezariana, ma bucur citind ca nu e mereu asa, poate data viitoare am si eu mai mult noroc, dar...
Am facut cezariana dupa o zi in care am incercat sa nasc normal, bb nu s-a lasat, asa ca m-au taiat, spre noroc meu: Luca a avut 4,450 kg. Initial durerea era teribila si ptr a ma intoarce pe o parte in pat, apoi dupa 12 ore a trebuit sa ma ridic, moment in care am lesinat. Asistenta mi-a facut un calmant (am facut rahianestezie si mai aveam cateterul in spate), lucrurile s-au domolit, m-am putut ridica, m-am cazat in rezerva cu bb, l-am schimbat, l-am imbracat, l-am alaptat, toate bune si frumoase, am trimis mama si sot acasa peste noapte ca "ma descurc". Dupa ce a trecut insa efectul calmantului a fost horror: patul de spital avea gaura in saltea si marginile de fier inaltate, nu ma puteam ridica cind urla copilul la capul meu, nu-mi puteam incorda muschii de la burta ca sa ma ridic, plingeam si incercam sa ma rotesc ptr a ma da jos, dura vreo 5 minute ca sa reusesc, brrr!, aproape ca nu vreau sa-mi amintesc. Seara urmatoare a stat sotul cu mine care mi-a dat copilul in brate si ma ajutat sa ma ridic, asa ca am supravietuit mai usor, a doua zi m-am externat (am stat in total 3 zile jumate in spital), dar prima saptamina dupa nastere a fost GROAZNICA din cauza durerii, oricum as fi stat ma durea. Mi-amintesc ca in 2003 erau gropile alea de cosmar in Bucuresti, a ocolit sotul si a mers doar cu a 2-a si a 3-a pina acasa ca simteam ca un stilet fiecare hurducatura a masinii, a fost prima data cind am urcat cu liftul (stam la 1) si o saptamina n-am iesit. Apoi mi-am revenit rapid, probleme cu anestezia n-am avut deloc, a fost super ca l-am putut vedea pe bb imediat ce l-a scos doctorul, n-am avut probleme nici cu constipatia, nici cu lactatia, doar cu durerea operatiei. Nu stiu cite fete se refac rapid dupa, eu personal imi amintesc cum stateam pe hol in spital (am nascut la Municipal) si urmaream mamele: asta a nascut normal, asta are cezariana - se vedeau cu ochiul liber cele care mergeau poticnit, tinindu-se de pereti, ca si mine "Avantajul" durerii a fost ca dupa o saptamina cind mi-a trecut si am reusit sa ma aplec ptr prima oara si sa-mi pun cintarul dadusem jos toate cele 17 kile luate in sarcina 
. Cam asta-i experienta mea. Despre ajutorul dat de unii sau altii, cu mine a stat mama primele 2 saptamini, apoi soacra, eu le chemam nu atit ca sa ma ajute, ca tot eu faceam aproape totul, dar ptr confortul psihic, cind urla uneori copilul si eu ma panicam ele il luau calme si-l leganau/ plimbau etc., si ma simteau eu mult mai safe cu cineva alaturi. Plus ca dupa 2 saptamini soacra-mea il lua cu carutul si-l plimba cite 3 ore in care dormeam si eu si el linistiti. 
In rest: noi l-am spalat impreuna prima data acasa, desi soacra-mea venise sigura ca sa i-l pasam ei (de fapt tati l-a spalat, eu doar dadeam indicatii si ajutam cu clatirea, si de-atunci a ramas "jobul" lui stabil), il alaptam singura sau stind la palavre cu mama/ o prietena fara nici o jena, il schimbam singura fara gres (dovada la 4luni cind am inceput serviciul si l-am lasat la socrii, desi a mea soacra venise si statuse cu mine 3 luni jumate, ii punea pampersii gresit ca pina atunci n-o facuse ea decit o data- de 2 ori ocazional) etc. Chiar operata si el mare, nu e o problema sa-l manevrezei, ideea e sa nu te apuci de vreo curatenie generala sau de mutat butoiul cu varza, cu copilul nu-i problema.
pup u,
Andra
Fiquelle spune:
Depinde de ce relatii ai cu mama/soacra. Pe mine m-a ajutat doar sotul, care si-a luat concediu 2 saptamani si a stat cu noi acasa, asa ca ne-am descurcat doar noi 3 si crede-ma ca a fost minunat! Dureri au fost, dar s-au redus treptat, important era sa stau mai mult in pat, laptele a venit cam din a 7-a zi mai mult, sanii nu mi s-au umflat ca a avut bebica grija sa-i goleasca...nu mi-a facut rani, caci sugea frumos, iar cand s-a terminat concediul sotului eu eram deja ok, puteam sta mai mult in picioare (adica nu ma mai durea operatia)...cam asta ar fi. succes!
_
"Dragostea este sentimentul care vine in galop si pleaca pe varfuri"