Intrebare pt mamicile cu cezariana

Raspunsuri - Pagina 2

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns aime spune:

Si eu ma numar printre norocoase, m-am ridicat si umblat a doua zi, la noi se practica sistemul room-in si am stat cu bebelusul alaturi pana am plecat acasa. De ce sa mint, operatia doare, dar e f suportabil si oadata ajunsa acasa, parca nici nu eram operata, aveam grija de bebe, faceam de mancare si impreuna cu tati si cu ajutor de la nana puiului am trecut de prima saptamana cu succes. De atunci si pana acum, cand puiul are 1 an jumate, m-am descurcat singura doar cu tati, caci...cine ar face mai bine totul ptr puiul meu
Nastere usoara si sa fiti sanatosi, ca restul vine de la sine.

aime

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Papadia spune:

Eu am doi copii, amindoi nascuti prin cezariana.La primul copil am avut soacra si socrul tot timpul in sufletul meu ptr ca stateam cu ei .Nu am putut sa am grija de bb-ul meu asa cum as fi vrut.De recuperat m-am recuperat repede.am stat in spital 0 sapt.si apoi am mai stat inca una ca nu lua bb in greutate.La a doua nastere mi-a fost mai bine.E o diferenta intre copii de 7 ani jumate dar asta nu are a face cu nimic.intre timp soacra -mea a murit si am ramas numai cu socrul care s-a mai retras in carapacea lui si ne-a lasat in pace.Sotul meu mi-a fost tot timpul alaturi.El i-a facut baita in fiecare seara,el il legana .Eu il alaptam si eram atit de fericiti.Nimic nu se compara atunci cind vezi ca sotul ti-e alaturi si te ajuta cum poate si cit stie.Eu mi-am revenit dupa a doua nastere mi-am revenit mai repede si dupa ce am venit acasa la o sapt stergeam gresia prin bucatarie.Dar depinde si de tine cum suporti ,depinde si de bb cit te lasa sa te odihnesti.Si operatie normal ca doare citeva zile dar apoi trece.Multa sanatate!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns MaryP spune:

quote:
Originally posted by Papadia

Eu am doi copii, amindoi nascuti prin cezariana.La primul copil am avut soacra si socrul tot timpul in sufletul meu ptr ca stateam cu ei .Nu am putut sa am grija de bb-ul meu asa cum as fi vrut.De recuperat m-am recuperat repede.am stat in spital 0 sapt.si apoi am mai stat inca una ca nu lua bb in greutate.La a doua nastere mi-a fost mai bine.E o diferenta intre copii de 7 ani jumate dar asta nu are a face cu nimic.intre timp soacra -mea a murit si am ramas numai cu socrul care s-a mai retras in carapacea lui si ne-a lasat in pace.Sotul meu mi-a fost tot timpul alaturi.El i-a facut baita in fiecare seara,el il legana .Eu il alaptam si eram atit de fericiti.Nimic nu se compara atunci cind vezi ca sotul ti-e alaturi si te ajuta cum poate si cit stie.Eu mi-am revenit dupa a doua nastere mi-am revenit mai repede si dupa ce am venit acasa la o sapt stergeam gresia prin bucatarie.Dar depinde si de tine cum suporti ,depinde si de bb cit te lasa sa te odihnesti.Si operatie normal ca doare citeva zile dar apoi trece.Multa sanatate!

Mami de baieti:Costelus si Calin






Draga Papadie in prima parte a mesajului tau ai surprins temerile mele.
De fapt intrebarea mea era formulata elegant, dar esenta asta este: ca sa nu refuz brutal ajutorul venit de la ...soacra ca apoi sa descopar ca mi-e greu singura, vreau sa stiu daca ma pot lipsi de ajutoare externe... de acest gen?Adica eu cand zic ajutor ma refer la a lua copilul din mana mea si a-mi arata "cum se face baie", a mi-l pune la san "ca stiu eu cum se face si tu sa nu ridici ca esti operata" etc.


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns viermisor spune:

Eu am avut ceva probleme. Au mai fost cateva ca mine, chiar a fost postat un subiect cu acesta problema.
Habar nu am care e cauza, dar dupa ce m-am intors din maternitate (7 zile) a inceput o durere cumplita de spate. Ma durea atat de rau ca nu puteam sa ma ridic singura din pat, pur si simplu ma tragea sotul din pat. Cand stateam in picioare era ok, dar daca ma intindeam, acolo ramaneam.
Am scapat de durere dupa 3-4 sapt.
Sper sa nu patesti asa.




Mari & Bianca(18.07.2004)

Oamenii uita ce ai zis sau ce ai facut, dar nu uita niciodata cum i-ai facut sa se simta.

http://community.webshots.com/user/viermisor100

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns MaryP spune:

Mamicilor, MULTUMESC pentru raspunsuri! Imi sunt de mare ajutor!




Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Field_mouse spune:

Operatia mi-a durut cam 5 zile (intensitatea durerii e din ce in ce mai redusa), nevoia de somn n-am simtit-o, slabita eram (totusi, e o interventie chirurgicala), rau nu mi-a fost.

In ce priveste problema de "ajutoare" - bucura-te, daca are cine sa te ajute (nu vorbesc de un "ajutor" insistent, care nu te lasa sa alegi).

Daca ai relatii bune cu mama/soacra, nu vad, de ce te-ar dernja dupa nastere

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Gandacel spune:

quote:
Initial creeata de MaryP

Vreau si eu sa aflu cum este cu adevarat sa vii acasa dupa o nastere prin cezariana...Te doare operatia? Simti nevoia de somn mereu? Esti slabita? Simti ca nu poti sa ai destula grija de bebelus? Iti doresti sa te ajute cineva?
Citeam tot felul de pareri legate de ajutorul pe care sa il acceptam sau sa nu il acceptam dupa nastere. Eu personal mi-as dori ca prima baita, primul somn si prima alaptare acasa sa fie facute in intimitatea familiei mele (unde doar eu cu sotul meu sa particip) si nu cu ajutorul cuiva...
Dar eu nu stiu ce ma asteapta dupa operatie si de aceea va intreb pe voi mamicilor, voi cum v-ati descurcat? Ati avut nevoie de cineva in preajma (in afara de sot) sau mai degraba o alta persoana incurca, deranjeaza (chiar fiind vorba de mama, soacra etc)?
Va rog sa ma lamuriti!








Absolut tot ce descrii tu in mesajul tau este firesc, indiferent prin ce metoda ai alege sa nasti! Asteapta-te la toate cele.
Noi (eu si sotul) nu avem pe nimeni care sa ne ajute, ca asa a fost soarta noastra. Dar ne-am descurcat si ne descurcam in continuare de minune singuri. Cere ceva efort din partea amandorura si multa dragoste fata de copil. Eu sunt absolut sigura ca daca ar fi fost cineva sa ne ajute, mai rau m-ar fi obosit si incurcat. Asa, am fost singura in casa cu copilul si cam ce facea el, facem si eu. In primele saptamani, nu mai faci diferenta intre noapte si zi dpdv al somnului, decat in sensul ca atunci cand copilul doarme in timpul zilei, ba te speli, ba mananci, ba incerci sa prinzi si tu un somn de recuperare. Daca mai e cineva prin preajma, e mai greu sa zici: gata, la culcare! Sau, gata, acum ne spalam! Insa se pare ca mai tarziu un ajutor ar fi de preferat, daca te intelegi bine cu persoana.
Nu iti mai face probleme de acum. Vei vedea atunci exact de ce ai nevoie.

Gandacel si Bogdanel (14.11.2005)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns miag spune:

Eu m-am recuperat foarte repede...chiar din prima zi, la cateva ore dupa operatie mi-au adus puiutul la alaptat si dupa alte cateva ore eram cu el in salon...Am stat in spital 2 zile si pentru ca si eu si bebe eram ok, am plecat acasa.
M-a ajutat socara cateva zile si cam asta a fost...in 7 zlie parca nu mai aveam nici o problema...o mica jena la miscare, dar atat...

Mia, mami de ROLAND (18 Noiembrie 2004)

Winners never quit, quiters never win!


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Anda Panda spune:

am stat in spital doar 3 zile, dupa aia sotul a avut liber o saptamina, timp in care m-am refacut. nu am avut ajutor din partea nimanui.
initial am vrut sa o chem pe maica-mea insa m-am razgindit. acum consider ca am facut bine atunci. intre timp a nascut si sor-mea si a surprins-o pe maica-mea ca ii dadea (copilului) rosii, sarmale, gris...etc - astea la o virsta destul de frageda. asa ca...mai bine fiecare la casa lui.
am mai avut prescris de la spital niste pastile in cazul in care m-ar durea operatia insa nici macar nu m-am dus sa le cumpar - nu am avut nevoie de ele.

sanatate multa !

POZE
www.dropshots.com/panda" target="_blank">FILMULETE

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns anateo2004 spune:

nu trebuie sa iti faci probleme,totul va fii bine.eu doar in prima noapte am avut ceva dureri.oricum de a doua zi am avut copilul langa mine,il alaptam,schimbam,spalam.iti vor face si calmante,eu le-am spus sa nu ma mai intepe de pomama dupa vreo doua zile.am stat mai mult,o sat.in spital deoarece am pierdut mult sange(aveam 6g de hemoglobina)si cu toate asta a doua zi dupa operatie am urcat si 2 etaje.sa stii ca depinde si de persoana,de pragul de durere al fiecaruia.am stat in salon cu o tipa care se vaita intruna,se lamenta se gandea mereu ca ea a fost operata pe "uter".cred ca isi autoalimenta stresul.
acasa nu am suportat pe nimeni in afara de sot.bunicii veneau sa ne vada si atat.nu am vrut nici un ajutor.trebuie sa va stapiliti prioritatile:pe primul loc copilul,apoi altele.
am doi ani de la cezariana,nu am avut niciodata dureri,cicatricea abia se mai vede.eu cred ca totul tine in mare parte si de atitudine.
te vi descurca sigur,cand o sa iti vezi minunea in brate.si eu imi puneam problema asta dar atunci parca de undeva de sus cineva iti da puteri nebanuite si faci lucruri de care nu credeai ca esti in stare.
acum eu aspet al doilea bebeu si ma gandesc cum va fii cu doi,asa ca mereu exista intrebari.
daca nu faceti fata cu curatenia puteti angasa o femeie care sa vina sa faca grosul:spalat gemuri,faianta et.noi asa am facut si a fost ok

Mergi la inceput