DUMNEZEU ne iubeste pe toti la fel
Raspunsuri - Pagina 7
mirela10 spune:
am si eu o poiezioara tare draga sufletului meu
FII LINISTITA INIMA MEA
Imi voi incredinta calea,o Doamne ,Tie
Nu ma voi indoi de dragostea Ta,
Chiar daca drumul imi va fi intunecos!
Nici nu voi murmura,
fiindca intristarea este de la Dumnezeu!
Si toiagul Lui ascunde si mangaieri...
Nu voi incerca sa scrutez anii viitori
Nici nu-mi voi umbri ziua de azi
Cu temerile intunecate ale zilei de maine,
Ci voi cere o lumina din cer care sa-mi arate
cum sa-mi continui,pas cu pas,
pelerinajul pe pamant!
Si daca pericolele par sa o faca inaccesibila
Cararea pe care trebuie sa o apuc,
DRumul se va deschide totusi,
Pe masura ce inaintez,
Asa cum raul isi taie drumul singur
Serpuind printre munti.
Fii linistita inima mea,pentru ca
Domnul este credincios,
si Cuvantul LUI Sfant este
curat,adevarat si incercat.
IN furtunoasele ape mari care urla
ca marea infuriata...
Promisiunile Lui vor fi ca niste
pietre pe care calci.
http://photos.yahoo.com/iuli_n90210
http://www.dropshots.com/mirela10
mirelutza si dani(21.12.2005)
DANA26 spune:
foarte frumoasa ii poezia....MIRELA
DANA
DANA26 spune:
Nu te-ndoi
TRAIAN DORZ
Nu te-ndoi ci crede
că după orice nor
e-un soare ÅŸi mai dulce,
e-un rod ÅŸi mai cu spor
Nu norul este veÅŸnic
ci soarele e-acel
ce-nvinge şi rămâne
atotputernic El.
Nu te uita la tine
că eşti atât de slab
nici la vrăşmaşul care
te-ar nimici degrab’
Nu-te-ndoi ci crede
că dincolo de tot
veghează Dumnezeul
Puternic Savaot,
Căci nici un păr nu-ţi cade,
că nici o clipă nu-i,
că nu-i nici o-ncercare
decât prin voia Lui
Că dacă crezi puternic
nimica nu-i spre rău
ci totul se va-ntoarce
spre-un şi mai bine-al tău.
Nu te uita la ziduri
la porţile de fier,
la ura ce scrâşneşte,
-ci uită-te la cer…
Nu te-ndoii ci crede
că-n ceasul cel mai greu
clipită de clipită
veghează Dumnezeu !
DANA
DANA26 spune:
Au trecut
Au trecut ca norii anii
Vremea i-a mânat spre munţi
Peste tâmple cern castanii
Floarea perilor cărunţi.
Tot mai mult rămâne-n urmă
Şi-nainte mai puţin,
Prin a lumii nouă turmă
EÅŸti strein, tot mai strein..
Cei porniţi cu tine-odată
Pe-al vieţii drum, s-au dus,
Tu cu zarea-nsingurată
Lâncezeşti dup-un apus.
- Tot nu vezi nimicnicia
Celor după care alergi?
Tot nu crezi în veşnicia
Locului spre care mergi?
- Dacă este după moarte
Viaţa-n care n-ai crezut,
Ce vei face-a veci departe
Åži pe veci de veci pierdut?
de Traian Dorz
BillyBilly spune:
Nu este poezie, dar este o scrisorica, eu i-as spune "declaratie de dragoste", care pe mine m-a influentat foarte mult. Am inceput sa inteleg ca Dumnezeu ne iubeste pe toti la fel, neconditionat, indiferent de ce am face. La fel pe cel cinstit ca si pe cel necinstit, El ne-a facut pe toti, si nu ne-a facut ca sa ne schimbam sau sa ne imbunatatim, ne-a facut din iubire ca sa fim iubire. Problema este ca noi nu ne acceptam si ne invinovatim, complicandu-ne existenta. Cand ne vom accepta pe noi asa cum suntem, vom cunoaste iubirea.
RUGAMINTE
de Ierom. Rafail Noica
“Nu-mi spune nimic... Iti cunosc mizeria, necazurile, luptele si ispitele sufletului tau, asa cum esti tu! Da-mi inima ta! Daca o sa astepti sa devii un inger ca sa mi te daruiesti intru iubire, atunci n-ai sa Ma iubesti niciodata.
Chiar cand esti las, fricos, neincrezator in implinirea dragostei si in savarsirea dragostei si a sfinteniei, chiar cand ai sa recazi in acele pacate pe care nu ai vrea sa le mai faci, Eu nu iti dau voie sa nu Ma iubesti. Iubeste-Ma asa cum esti tu!
In orice moment si in orice situatie te-ai afla, in credinciosie sau in tradare, in ravna sau in uscaciune, tu iubeste-Ma asa cum esti. Eu vreau sa Ma poti iubi din putina si saraca ta inima.
Daca vei astepta pana cand vei fi desavarsit, atunci n-ai sa Ma iubesti niciodata. N-as putea Eu oare, oare, sa fac din fiecare fir de nisip un serafim? Un inger care sa straluceasca de curatie si dragoste?
Nu sunt Eu Domnul Dumnezeu care am creat toate si pot totul? Omule, ti-ai dat tu viata pentru lume din dragoste pentru oameni, sau ai murit din iubire pentru Mine? Atunci din ce motiv nu Ma lasi sa te iubesc? Fiul Meu, lasa-Ma sa te iubesc, Eu iti vreau inima, care este locasul Meu.
Desigur, cu timpul am sa te schimb, insa chiar pana atunci, iubeste-Ma asa cum esti tu, fiindca Eu te iubesc cu toate ca esti asa. Eu vreau ca dragostea ta pentru Mine sa se nasca din putina si saraca ta inima; din adancul neputintei si al murdariei tale. Eu te iubesc si cand esti slab si necurat.
Nu vreau o dragoste izvorata si hranita din mandria "virtutilor" tale, ci dintr-o inima smerita pe care o poti curati oricand. N-am nevoie de "virtutile" tale, de talentele tale, de intelepciunea ta. Eu vreau doar sa Ma iubesti si sa lucrezi cu dragoste pentru Mine.
Nu "virtutile" tale doresc; daca ti le-as da, tu esti asa de slab si mandru, incat as hrani amorul tau propriu si nu M-ai cinsti pe Mine. Deci ele sa nu fie un motiv pentru care tu nu Ma cauti si stai departe de Mine. Apropie-te cu dragoste!
Unui fier negru flacarile unui foc nu numai i-ar curata rugina, dar l-ar face incandescent. Iubeste-Ma deci, si pacatele se vor arde, si vei fi fericit.
Iubeste-Ma nu numai ca sa fii curat, asta ar fi din nou o mandrie pentru tine, ci pentru ca Eu vreau sa odihnesc in inima ta. Deci nu te mai ingrijora de asta.
As putea sa fac prin tine lucruri mari pentru mintea omeneasca, dar nu; tu ai sa fii sluga rea si nefolositoare si neputincioasa. Am sa-ti iau si putinul pe care tu te increzi ca-l ai. Eu te-am facut din iubire, si pentru ca sa-ti dau iubirea, fara ca tu sa-Mi poti da ceva.
Nu incerca sa-Mi platesti iubirea prin nimic, asta Ma doare atat de mult la tine.
Iubeste-Ma in dragostea Duhului Meu si fara motive. Nu mai sta departe de Mine; iti lipseste nu sfintenia -pe care numai Eu ti-o pot da- ci o inima gata sa Ma iubeasca oricand si pana la capat.
Astazi Eu stau la usa inimii tale ca un cersetor, Eu singurul si adevaratul Imparat si Domn. Eu bat si astept.
Grabeste-te sa-Mi deschizi prin smerenie; nu mai aduce motiv intinaciunea si saracia ta. Daca ti-ai cunoaste-o pana-n adanc si deplin, ai muri de durere. Dar ceea ce M-ar durea pe Mine ar fi ca tu si acum sa te indoiesti de dragostea ce o am Eu pentru tine.
Crede ca Eu pot totul si tu nu poti nimic fara Mine; doar pacatul esti in stare sa-l faci fara ajutorul Meu.
Sa nu te increzi in tine fara Mine, caci altfel voi fi nevoit sa te las in cadere in masura cu care tu te apreciezi.
Nu te framanta ca n-ai "virtuti". Am sa-ti dau Eu Sfintenia Mea. Deshide-ti inima prin pocainta si Ma primeste in potirul sufletului tau prin Trupul si Sangele Meu, pe care in dar ti-L dau la Sfanta Liturghie. Atunci o sa te fac sa intelegi totul si sa Ma iubesti mai mult decat iti poti inchipui.
Lasa sa curga Sangele Meu in sangele tau si sa bata inima Mea in inima ta.
Eu ti-am dat-o pe Sfanta si Preacurata Mea Maica. Lasa sa treaca totul prin inima Ei curata, inca sa poate mijloci pentru tine.
Orice s-ar intampla, nu astepta nicidecum sa devii sfant, ca pe urma sa Ma iubesti... In acest fel tu nu M-ai iubi niciodata.
Si acum, du-te!...
Eu sunt cu tine!!!”[/font=Times New Roman][/size=4]
Nu exista circumstante, oricat de rele ar fi, din care un om intelept sa nu poata scoate ceva bun; nici circumstante, oricat de bune ar fi, pe care cel neintelept sa nu le foloseasca spre paguba lui. Francois, Duce de Rochefoucald
daniella4 spune:
BillyBilly, e intr-adevar tare frumoasa si emotionanta scrisorica.
BillyBilly spune:
Ma bucur ca-ti place. Mie mi-a schimbat optica in momentul in care am citit-o pt. prima oara. Tot aveam senzatia ca trebuie sa duc o lupta continua cu mine, cand de fapt am inteles ca nu trebuie decat "sa exist", asa cum sunt eu, ca Dumnezeu ne iubeste neconditionat, cum si noi ne iubim copii la randul nostru. Daca ne vroia altfel, ne facea altfel de la inceput. In momentul in care realizezi asta, ti se linisteste sufletul, pt. ca in final totul e OK.
Nu exista circumstante, oricat de rele ar fi, din care un om intelept sa nu poata scoate ceva bun; nici circumstante, oricat de bune ar fi, pe care cel neintelept sa nu le foloseasca spre paguba lui. Francois, Duce de Rochefoucald
carla2005 spune:
Am scris si eu o poezie foarta draga sufletului meu....din cate imi aduc aminte sunt versuri ale unui soldat necunoscut!
Ganduri inaltatoare intr-o zi mohorata:
L-am rugat pe Dumnezeu
Sa-mi dea putere,
Dar el m-a facut slab
Ca eu sa invat simplitatea si smerenia.
L-am rugat sa ma ajute
Sa fac fapte mari,
Dar El m-a micsorat
Ca eu sa fac fapte bune.
L-am rugat sa-mi dea bogatia
Ca eu sa fiu fericit,
Dar El m-a facut sarac
Ca eu sa devin intelept.
L-am rugat sa-mi dea toate lucrurile
Ca eu sa pot gusta viata,
Dar El mi-a dat viata
Ca eu sa pot gusta lucrurile.
Nu am primit nimic
Din ce am cerut,
Dar am primit tot
Ce a fost bun pentru mine.
Impotriva vointei mele
Au fost ascultate rugamintile mele.
Sunt printre oameni
Un om binecuvantat.
carla2005 
de 
Alexandra Maria 16.11.2006
Alexuta
Elena spune:
Ziua invierii
Cantarea armonios rasuna
Si lumanari intruna ard
Se umple noaptea de lumina
Vestind: Hristos a inviat!
Si toti venind au luat lumina
Cantand cu bucurie mare
Si salt-acum natura-ntreaga
De minunata sarbatoare.
Si tot e-atat de minunat
Cand toti vestesc neincetat
-„Hristos din morti a inviat!”
-„Adevarat a inviat!”
Iar dupa slujba Invierii
Fericit ma-ntorc spre casa
Plin de pace si gandind
Cand la Domnul, cand la masa.
Dar la departare mare
Se zareste o lumina
Ma intreb ce lumanare
Straluceste asa divina.
Cand m-apropii de minune
Nu gasesc o lumanare
Ci un inger ce suspina
Lacrimand fara-ncetare.
Oare cine e acesta
O fi inger necurat
De suspin-atat de tare
Cand Hristos a inviat?
Tot gandind si stand departe
Sa vorbesc nu stiu de-i bine
N-apucai sa spun vreo vorba
Si-mi vorbi printre suspine:
-Te intrebi acuma frate
Ce-am de plang asa cu dor
Eu sunt pus inger mai mare
Peste ingeri pazitori.
Plang Bisericile pline
Pe crestini ce canta-n ele
Iara maine uita totul
Si se-ntorc la cele rele
Plang popoarele flamande
Care azi canta „Osana”
Iara maine nu din aur
Ci din spini ii fac coroana.
Plang morminte varuite
Care striga ca-nviat
Dar in sufletul lor poarta
Necredinta si pacat.
La aceste vorbe-amare
Ii raspund eu intristat:
- Dar Hristos nu a murit
Pentu-acestia din pacat?
-Pentru pacatosi, desigur
A murit si a-nviat
Dar aceia ce-L urmeaza
Si renunta la pacat.
El v-a spus, ca v-a dat pilda
Ca si voi sa il urmati
Pentru „sine” sa muriti
Si cu El sa inviati.
Plang pe cel ce sta in lume
Cu mandrie si-nganfat
Si priveste-n viata Lui
Un spectacol minunat.
Plang pe cei care cantau
Imnul sfant al Invierii
Si in loc sa cante-acum
Plang amar in focul gheenei
Nu mai fiti nebunii care
Cant-„Osana” ne-ncetat
Iar apoi in loc de laur
Ii preseaza spini pe cap.
Si tacand, milosul inger
Iarasi el a suspinat
Si s-a indreptat cu lacrimi
Catre cerul instelat
Gandurat tac si ma-ndrept
Catre casa mea acum
Cu o pace dureroasa
Nu razand ca un nebun.
Dor nebun se-aprinde-n piept
Simtind inima ca-nvie
N-am crezut sa simt vreodata
Durere si bucurie.
Simt ca arde-acum in mine
Focul tainic al iubirii
Si mi-e teama caci de maine
Voi fi rob al nesimtirii.
Lacrimi dulci tasnesc din ochi,
Ca al unui rau izvor,
Tot mai mare imi e setea
De izvorul tuturor.
Dorul, dulcele izvor
Al fericirii si durerii
Ma indeamna ca in mine
S-astept ziua Invierii.
_
"Mare pacoste sa nu ai destul duh ca sa vorbesti frumos, nici destula judecata ca sa taci cand trebuie." (La Bruyere)
Elena spune:
Cristos a inviat! Ce vorba sfanta.
Iti simti de lacrimi calde ochii uzi
Si-n suflet parca serafimi-ti canta,
De cate ori,crestine,o auzi?
Cristos a inviat in firul ierbii,
A inviat Cristos in adevar
In poienita unde zburda cerbii
In florile de piersic si de mar,
In stupul de albine fara gres,
In vantul ce adie racoros,
In ramura-nflorita de cires,
Dar vai...in suflet,a-nviat Cristos?
Ai cantarit cu mintea ta crestine
Cat bine ai facut sub cer umbland?
Esti tu pornit macar acum spre bine,
Macar acum te simti mai bun,mai bland?
Simti tu topita-n suflet vechea ura?
Mai vrei pierzarea celui plin de har?
Ti-ai pus zavor pe barfitoarea-ti gura?
Iubirea pentru semeni,o simti jar?
O, dac-aceste legi, de-a pururi sfinte,
In aur macar azi te-au inbracat,
Cu serafimi-n suflet,imn fiebinte,
Ai drept sa canti:"Cristos a inviat!"
_
"Mare pacoste sa nu ai destul duh ca sa vorbesti frumos, nici destula judecata ca sa taci cand trebuie." (La Bruyere)