DUMNEZEU ne iubeste pe toti la fel
Raspunsuri - Pagina 6
DANA26 spune:
PE CINE CREZI
de TRAIAN DORZ
Pe cine crezi pui in lanturi,
Pe cine crezi ca mergi sa vinzi,
Pe cine-l ameninti cu moartea
Si casa cui crezi tu c-aprinzi?
A cui credinta sau iubire
Sau curatie pangaresti?
Pe cine-nseli, pe cine judeci
Pe cine furi si chinuiesti?
Cui faci tu raul, cui crezi oare
Ca poti cum vrei sa-i faci un rau?
- O, tie, numai tie singur
Caci tot ce faci e doar al tau!
Asupra ta va-ntoarce Maine
Tot raul care-l savarsesti
Vai, vei vedea cu groaza-aceasta
Mult mai curand de cum gandesti!
SLAVIT SA FIE DOMNUL!
elenus22 spune:
Un mesaj tare adevarat despre ce inseamna viata! Fetelor nu uitati sa va bucurati pentru micile daruri pe care Dumnezeu ni le ofera in mod gratuit in fiecare zi: un zambet din partea cuiva drag, puterea de munca un apus frumos de soare.Bucurati-va de viata facand voia lui Dumnezeu si atunci viata va fi cel mai frumos dar iar toate necazurile nu vor putea umbri fumusetea ei!
"Un batran si-a construit o viata noua. A gasit prin casa lui o rama
dezmembrata, provenita de la un tablou mai vechi. Si peste ea a pus un
carton, numai bun sa poata fi lipite poze acolo. Si a cautat el, batranul,
printre poze, chiar pe acelea care puteau sa descrie o viata intreaga. Si-a
pus mai intai parintii lui, cand erau copii. Apoi cand erau tineri. Apoi,
parintii batrani. S-a asezat pe el, copil. Apoi tanar ofiter, apoi el cu
nevasta, la nunta. Si mai tarziu, cand erau inca tineri. Si apoi la
batranete. A urmat fetita sa, mica. Apoi la liceu, eleva. Casatorita. Copiii
ei. Si la sfarsit el, omul nostru. Singur. Printre poze, apar insigne,
medalii primite in viata lui de militar si un pistol de jucarie, simbolul
fortei. Al puterii. Undeva, in capatul de sus al tabloului sta scris:
"Omagiu si recunostinta" .
In tabloul care descrie un sirag de generatii se aseaza, bizar, cateva
vieti, cateva destine, devenite in fapt, o singura viata. Viata in imagini
se scurteaza atat de mult incat nu stii daca ea este mai mult decat ceea ce
se vede in tablou. Niste chipuri care au trecut pe aici, prin viata, in
momentele lor fericite. In copilarie, la tinerete si la batranete. Un
itinerar firesc, recunoscut, pus in imagini. Aceasta este drumul fiecaruia
dintre noi. Asezand viata intr-un tablou, pare ca ea devine doar o scurta
poveste, facuta din trei imagini. Sa fi fost reala? Sa fi fost doar pura
iluzie toate suferintele, toate luptele si angoasele din trecut? Sa ramana
printre aceste imagini cateva insigne ca semn al materialitatii noastre si
al vietuirii intr-un corp?
Dar... ce poate pune un om printre fotografii atunci cand n-a obtinut
distinctii, medalii, cand n-a fost premiat niciodata si nimeni nu i-a spus
multumesc printr-un semn material, fie el si simbolic? S-ar putea ca un
macelar sa aseze acolo obiectul muncii sale, un maturator sa ataseze coada
unei maturi rufoase. Chirurgul ar putea aseza printre varstele sale trecut
un bisturiu ruginit, iar profesorul de scoala, care atat ne-a spus despre
importanta invataturii in viata, ar putea sa invesmanteze o carte.
Observati, insa, ca tabloul nu contine nici una dintre trairile noastre,
nici macar una dintre faptele noastre teribile. Daca am ajutat pe cineva in
viata si acela ne-a ramas vesnic recunoscator, dispare complet tot ce am
crezut ca era important. Teribil este faptul ca disparitia personajelor
aflate in poze se petrece firesc: nici macar moartea nu este semnificativa,
cum nici nasterea nu figureaza printre evenimentele vietii din tablou. Parca
omul nu s-ar fi nascut si, ca urmare, nici n-ar putea sa moara. Urma fiintei
reale devine ca o raza de soare care patrunde intr-o camera intunecoasa,
face obiectele vizibile si apoi, cand ea se retrage, intunericul acopera
obiectele. Nu se mai vad decat umbrele celor mai importante obiecte.
Ce sa fie viata, oare, cand vezi adevarul ei intr-un tablou simplu? O
succesiune de imagini? O inchipuire bizara a propriei noastre minti? Caci,
aflati in fata iluziei, numai privind tabloul esential al vietii putem sa ne
intrebam: de ce suferim si de ce ne dorim cu atata ardoare sa fim fericiti?
De ce alergarea nebuna printr-o viata care iti ofera, in ultima instanta,
imaginea dezolanta a unui drum lipsit de toate cele pe care le-ai iubit sau
le-ai suferit? Ramane doar imaginea fiintelor apropiate, care devin la
randul lor protagoniste ale aceleiasi iluzii. Oricine va privi un asemenea
tablou va consimti ca aduce un omagiu si poarta recunostinta unor simple
imagini: imaginii proprii sau imaginii fiintelor dragi. Dispar dintr-o data
lucrurile muncite cu sudoare, cu incrancenare, cu fervoare si cu suferinta.
Nu mai este nici urma din marile iubiri, din marile sperante, din mangaieri
si din dezastre. Nu mai este nici un orgoliu, dispare bizar virtutea sau
lipsa ei, intreaga lume materiala si spirituala in care am crezut. Toate
visurile noastre se topesc in trei imagini, care reprezinta copilaria,
tineretea si batranetea. Raman acolo in tablou doar doua evenimente
semnificative ale vietii: casatoria si copiii nostri. Si acele personaje
importante: omul, sotia si copilul sau. Asa reprezinta un om ajuns la
batranete adevarata dimensiune a ceea ce inseamna fiinta umana, adevarata
natura a acesteia. Si sa nu credeti ca acest tablou este unul trist.
Dimpotriva, el contine privirea lucida a omului care a scris toate cartile
si toate tratatele filozofice in cateva fotografii.
Descoperirea ne poate ajuta sa ne detasam de tot ce ne framanta acum, de tot
ce credem a fi esential si pare a ne tulbura viata. Caci esenta este intr-un
tablou simplu. Viata ca o imagine. Si, dupa ce omul va disparea, va ramane
doar imaginea sa in tablou. Asta este viata noastra."
elenus22 spune:
Am citit azi o poezie tare frumoasa scrisa de Zorica Latcu poate unele dintre voi ati auzit de ea. Este o maicuta care a scis multe poezii frumoasa Parintele Teofil de la Sambata de sus recita multe dintre ele.Poezia se cheama Cer Nou
Grait-am ieri cu Domnul prin lacrimi si i-am spus:"De noi cum nu ti-e sila Preascumpul meu Iisus?
Cum nu-ti intorci tu fata cu sila de la noi
Si cum mai vrei sa suferi faptura de noroi?
Cum vrei sa calce-n lume piciorul Tau curat
Cel care peste aripi de ingeri a calcat?
Cum poala preacurata Stapane n-o feresti,
In tina omeneasca sa nu ti-o murdaresti?
Cum poti sa suferi Doamne miros de putregai
Cand ai tamaia dulce a crinilor din Rai?
Cum suferi bezna noastra Tu soare stralucit,
Cum poti sa rabzi ocara Tu Do mnul Preaiubit?
Si cum fiind caldura iubirilor ceresti,
In inima mea rece Tu vrei sa locuiesti?
Tu cel ce stai in ceruri cu mari luminatori,
In iadul meu Stapane cum vrei sa te cobori?
Ca Petru ani de-a randul te-am izgonit mereu
Iesi de la mine Domane ca pacatos sunt eu,
Dar n-ai plecat!Ba inca cu pasul tau curat ,
Ai coborat tot cerul in iadul meu spurcat
Cu pasul Tau pe mine de tot m-ai curatit
Cu raza Ta tot chipul Tu mi l-ai stralucit
Cu focul Tau pe mine cel rece m-ai aprins
Si peste saracia mea goala ai intins,
Un colt al hainei tale si m-ai facut bogat
Mi-ai incaput in suflet Tu cel de neincaput,
Si sufletul meu iata cer nou Tu l-ai facut,
In sufletul meu astazi Tu insuti locuiesti
Cu Maica Preacurata cu cetele ingeresti
Si pentru toate astea Iisuse PREAIUBIT
iN CERUL NOU DIN SUFLET IN VECI SA FI SLAVIT!""
sper ca va place aceasta poezie.
Dumnezeu ne iubeste pe toti indiferent cat de mult gresim. Trebuie doar sa ne vedem greseala si sa ne pocaim , sa ne apropiem de Dumnezeu. Stiti Parintele Arsenie Boca spunea ceva foarte frumos"Dragostea lui Dumnezeu pt cel mai mare pacatos este mai mare decat dragostea celui mai mare sfant pentru Dumnezeu"
Doamne ajuta!
Adrianai spune:
Cred ca pe unii ii iubeste mai mult
WARNING: I have an attitude and I know how to use it!
elenus22 spune:
Se spune ca dragostea lui Dumnezeu pt cel mai mare pacatos e mai mare decat dragostea celui mai mare sfant pt Dumnezeu! Sa nu uitati acest lucru!
denizel spune:
quote:
Originally posted by Adrianai
Cred ca pe unii ii iubeste mai mult
WARNING: I have an attitude and I know how to use it!
Eu cred doar ca unii il iubesc mai putin...
Dumnezeu iubeste atat de mult pe fiecare dintre noi, incat daca restul de 5 miliarde de oameni de pe planeta ar disparea si ar ramane numai ala de care zici tu ca e iubit mai putin, Isus tot ar fi venit sa moara pentru mantuirea lui.
" Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.
spic de grau spune:
quote:
Originally posted by denizelquote:
Originally posted by Adrianai
Cred ca pe unii ii iubeste mai mult
WARNING: I have an attitude and I know how to use it!
Eu cred doar ca unii il iubesc mai putin...
Dumnezeu iubeste atat de mult pe fiecare dintre noi, incat daca restul de 5 miliarde de oameni de pe planeta ar disparea si ar ramane numai ala de care zici tu ca e iubit mai putin, Isus tot ar fi venit sa moara pentru mantuirea lui.
" Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.
Dragostea e oarba, dar casatoria ii reda vederea.
nicolnic spune:
Buna , nu stiu de ce DANA ? dar pt. mine DUMNEZEU EXISTA .Numai prin faptul ca eu am reusit sa am un copil cu o boala asa de grea cumest LUPUS. Am si eu ceva care ma unge la suflet.
UNDE-I CREDINTA,ACOLO E IUBIRE ,
UNDE-I IUBIRE,ACOLO E PACE,
UNDE-I PACE,ACOLO E BINECUVANTARE,
UNDE-I BINECUVANTARE,ACOLO E DUMNEZEU,
UNDE-I DUMNEZEU....ACOLO
SUNT SI EU.
malla spune:
Elenus, mi-a placut poezia ta, multumesc pentru ca mi-ai inseninat dimineata!
Andrei si Adriana
angelica_g spune:
Ce surpriza...acest topic!
Felicitari initiatoarei si celor care l-au sustinut!
Frumoase poezii! Minunate ganduri! Placute intentii (acelea de a bucura, fara a pretinde nimic in schimb, pe omul de langa tine -cunoscut sau ... necunoscut)!
Eu cred ca Dumnezeu ne iubeste pe toti, la fel, insa nu ne-o arata la fel. Cred ca isi manifesta iubirea Sa in multe, muuule feluri, de cele mai multe ori ne-ntelese de noi, dar CRED ca totul e spre binele nostru! Atata timp cat iL strigi, cat iL chemi, cat vrei sa vina in viata ta ... Dumnezeu stie sa iti arate frumos iubirea ce ti-o poarta...
Cami!Pana si parintii isi cearta copii din dragoste, cu atat mai mult suntem noi, fii Lui, obligati sa-i acceptam planurile pe care le intocmeste spre binele nostru!
Numai bine!
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=83962" target="_blank">Poveste Razvan - Stelian si Poze