Ortodoxie din Postul Mare in Postul Mare(22)
Raspunsuri - Pagina 7
forte spune:
np inseamna neoprotestant.
Si uitati de ce-l iubesc atita pe Teodor Baconsky. De ce mi-as dori un astfel de discurs sustinut de ierarhia ortodoxa:
"În Duminica Tomii, la schitul Darvari, din inima Bucureștiului, am ascultat predica unui părinte străin de pomenita comunitate monahală: cuvintele sale au fost atît de sincer și abil rostite încît mi-au redat bucuria condiției de laic. E grozav să-ți regăsești apartenența la Trupul lui Hristos nu doar prin participarea la misterul liturgic și arhaica lui sinestezie, ci și prin întîlnirea cu figura elocventă a unui păstor priceput. Nu știu care să fie numele acelui oaspete. M-a cucerit prin aptitudinea vorbirii libere (căci avea, așternută pe tetrapod, cel mult o notiță cu ideile călăuzitoare). Mi-au plăcut, la sfîrșitul fiecărei perioade retorice, intonațiile acute, amintind o mașină bună, care atacă virajele. Părintele necunoscut mie (însă intim cu Dumnezeu) a ținut să demonteze clișeul acelui "Toma Necredinciosul", care ne procură îndeobște meschina satisfacție de a ne legitima dubiile prin culpabilizarea unuia dintre Apostoli. Reabilitarea ucenicului sceptic, a cărui minte tulburată de îndoială și-a regăsit pacea prin umilitoarea lecție a simțurilor, ne recomanda nouă, martori increduli ai Învierii, cea mai sigură metodă de îmbisericire: aceea care, "punînd degetul pe rană", vindecă maladia "principiilor" și a "făgăduințelor" paralele cu propria viață. Nimic nou sub Soarele Dreptății...
Biserica, nebiruită de două milenii, a supraviețuit oricăror vicisitudini prin acumularea unor asemenea smerite performanțe. Îmi imaginez cetățile Asiei Mici în epoca romano-bizantină. Aud predicile nenumăraților Hrisostomi anonimi, care au tălmăcit episodul îndoielii lui Toma, de la Antiohia Siriei pînă la Nisibe și Ghandisapur și de la Alexandria Egiptului pînă la Roma cea udată cu sîngele martirilor. Mi se va aminti, cu temei, că iconografia și omiletica erau "școlile" acelor epoci majoritar analfabete: Biblia pauperum. Că, în afara hipodromului și a circului, oamenii - laolaltă pioși - frecventau spațiul sacru și cu plăcerea de a petrece altfel, adică duhovnicește: a te duce la slujbă îți permitea să-ți reconfirmi demnitatea socială, dar te și scotea de sub presiunea cotidianului ca pătimire. Împărtășirea cu dumnezeieștile taine
. răscumpăra plictisul, apăsarea trudei zilnice și, poate, asediul neputințelor corporale, pe care nici o medicină omenească nu reușea să le aline.
Recitiți-i (sau doar descoperiți-i) pe marii asceți ai Răsăritului, de la Efrem Sirul, pînă la Simeon Noul Teolog și de la Macarie Egipteanul, pînă la Ioan Scărarul. Vă așteptați, cu precădere, la anateme și viziuni infernale. Veți descoperi în confesiunea lor fagurii unei senzualități spirituale ce tinde spre extazul contopirii. Dorită cu adevărat, apropierea de Dumnezeu e incadescentă, luminoasă ca o explozie de împlinire și obscură ca o noapte de iubire paroxistică. Imageria acestor experiențe este firesc - adică inevitabil - erotică.
Pe o asemenea pistă, două ar putea fi concluziile eronate: prima, în linia parșivă a tînărului Cioran, gelos (cum ne amintim) pe absoluta devoțiune a sfintelor față de Mirele lor celest. Nihilistul ar fi vrut să fie și el adorat cu o asemenea iubire nebună. Ei bine, nu primește nimeni decît ce dăruiește! A doua greșeală posibilă e aceea de a echivala climaxul împreunării divine cu permisivitatea vremurilor noastre (anything goes). Plăcerea e ținta, însă natura ei nu e doar senzuală, așa cum bănuiește mintea noastră, captivă în ideologia hedonismului. În primul caz, pretindem o intensitate de care nu ne învrednicim. În cel de-al doilea, confundăm mijloacele și scopurile.
Atingem astfel, precum Apostolul Toma, "rana" antropologiei ortodoxe: nici desfrîu gnostic, nici dolorism sau angelism împănate cu blesteme la adresa simțurilor. Hristos este Dumnezeul întrupat. Murim trupului, pătimindu-i în propria carne agonia. Înviem cu trupul. Dorim să-i revedem trupește pe cei plecați la Domnul. Ne împărtășim cu Euharistia care, asemenea Trupului Său înviat, e materie transfigurată. Sîntem mădulare ale Trupului mistic, și fiecare dintre noi contează în economia soteriologică a organismului eclezial. Marele îndemn al creștinismului: iubește trupul, dar ajută-l dinăuntrul lui să nu moară...
Teodor BACONSKY " (Dilema Veche)
irina.c. spune:
quote:Mandria np se arata prin aceea ca s-au rupt de Biserica.Desigur,sunt unii care nu sunt constienti de asta,fiindca asa s-au nascut in familia lor,si nu cunosc istoria Bisericii.Ei pot sa faca binele,sa duca o viata morala,dar n-au posibilitatea sa progreseze foarte mult duhovniceste,fiindca n-au Sfintele Taine.Parintele Serafim Rose spunea ca acestia au o credinta sincera,dar incepatoare,adica nu pot progresa duhovniceste decat pana la un punct.Uite ce zice despre convertitii dintre np:"Liderii lor le ofera invataturi foarte practice,intemeiate pe Evanghelie,dar dupa un timp invataturile se epuizeaza si ei ajung sa se repete.Venind la ortodoxie,acesti convertiti descopera o bogatie de invataturi inepuizabile,capabile sa-i duca pana in adancul experientei crestine,o experienta aflata mult dincolo de cea a celor mai buni dintre crestinii neortodocsi.Noi ,cei care suntem deja ortodocsi,avem aceasta comoara si aceasta adancime chiar in fata noastra,si ar trebui s-o folosim mai deplin decat o facem de obicei"(pag.737)P.S.hi,hi,sper ca mancarea e ok
Originally posted by cataghequote:Irina, daca mi se arde mancarea pe foc tu esti de vina!!
Originally posted by irina.c.
Cata,eu n-as zice ca sunt fatarnici,unii dintre ei sunt chiar foarte sinceri si cred ca fac binele.Dar sunt cazuti in pacatul mandriei-mandria ca ei stiu mai bine ca toti,ca ei le fac bine pe toate,etc..Mandria e o patima foarte subtila,greu de constientizat.Sfintii Parinti au scris tare mult despre ea,tocmai fiindca mandria e o patima atat de greu de dezradacinat din suflet.Care e granita intre mandrie si credinta? Care e diferenta intre np care, daca are convingerea ca face bine ce face, spunem ca e mandru, si ortodox, care, daca are convingerea ca face bine ce face, spunem ca are credinta sau isi apara credinta?_
"The reports on my death are greatly exaggerated." (Mark Twain)
Irina si bb Ilinca(26 apr '04)Trebuie sa cobori din barca daca vrei sa mergi pe ape.
today
casandra spune:
Sf Teofan Zavoratul:
Cei nebotezati, la fel ca toti cei aflati in afara credintei, trebuie incredintati milostivirii lui Dumnezeu. Ei nu sunt fii vitregi si fiice vitrege pentru Domnul. Ca atare, El stie ce si cum si in ce privinta sa randuiasca pentru ei. Mare este adancul cailor lui Dumnezeu!
Asemenea probleme ar trebui sa dezlegam daca am avea datoria de a veghea asupra tuturor si de a-i randui pe toti. Iar intrucat aceasta datorie n-a fost pusa asupra noastra, sa lasam grija pentru ei Celui ce poarta grija tuturor. Noi trebuie sa ne mantuim sufletul propriu. Vrajmasul si pierzatorul de suflete cauta sa piarda prin grija de mantuirea altora sufletul caruia ii insufla asemenea ganduri. Sfantul Antonie cel Mare cugeta odata la lucrurile acestea, dar ingerul Domnului i s-a aratat zicand: Antonie! Ia aminte la tine insuti, iar acestea nu sunt treaba ta".
fdoina spune:
Cata, poate ar fi mai bine sa nu zic asta, dar cata smerenie poate avea cineva care considera ca preotul cutare e prea pacatos ca sa permita Dumnezeu sa aiba Duhul? Si asta dupa ce secole intregi domnitorii neamului astuia nu s-au simtit lezati in mandria lor ingenunchind in fata preotului (asa pacatos cum o fi fost el)
Si smerenia in duhul ortodox se vadeste, as zice eu, si in inchinarea la Sfinti, si in cultul celor raposati...
Acum eu nu zic ca nu se nasc si copii minunati in familiile protestante, care n-au hotarat ei ruptura de Biserica...dar Dumnezeu stie sufletul fiecaruia, si cu siguranta Dumnezeu va purta de grija fiecaruia (n-ai vazut cum a regasit Pr Serafim ortodoxia?)
Iar despre smerenie cand vorbim, ne referim la vederea pacatelor proprii (la fel cum mandria e vederea propriilor virtuti), nu la acceptarea faptului ca toate religiile sunt bune, las ca nu sunt eu mai cu mot, aia e credinta vaga si nesanatoasa
E ca si cum le-ai reprosa crestinilor ca se simt superiori evreilor. Pai si pr Cleopa, care-i pus la gazeta pe aici, afirma ca Hristos o sa judece pe fiecare in legea lui... Cum poti sa-i reprosezi unui evreu nascut si crescut intr-o traditie faptul ca nu crede in Hristos? Dar nici nu poti fi acuzat de mandrie daca simti ca evreul ala a suferit o pierdere enorma, nu ?
DARAEL spune:
quote:
Originally posted by fdoina
pun si eu niste suc de socda stai sa fac macar 500
mai, darael, mai, suc de urzici?...te credeam om serios...
Acum am vazut... ziceai ceva de suc de soc
?!Unde ziceai ca stai
?Adrian
http://www.geocities.com/dara2el/
6 tehnici in asteptarea lui BB mic
Doua lucruri sunt infinite: universul si prostia omeneasca, si inca nu sunt sigur de primul. Albert Einstein
Jocelyn spune:
Interesant ca spuneti ceea ce spuneti despre neoprotestanti avand in vedere ca biserica ortodoxa (nu stiu de cea catolica) considera ca doar cei ortodocsi pot fi mantuiti sau cel putin asa mi-a spus Irina intr-o discutie. Iar noi spunem ca Dumnezeu va judeca omul in functie de motivatiile lui si de cunoasterea din momentul respectiv, nu dupa normele noastre, ci ale Lui.
Dar daca voi stiti sigur ca protestantii sunt asa mandri....
I plan on living forever. So far, so good
joanna spune:
Jocelyn,iarta-ne si tu te rugam.Eu consider ca e gresit a generaliza ca protestantii sunt mandri.Am cunoscut dintre ei oameni extraodinari despre care nici nu stiam ca nu sunt ortodocsi.Ba i-am invitat la biserica ortodoxa.
Asa am aflat ca sunt protestanti.
Joanna
"Fasting means controlling the power of fire and closing the mouths of lions."
St. Basil the Great.
Credinta e un risc al ratiunii; dar nicidecum o anulare, ci, dimpotriva o iluminare a ei.
Parintele Arsenie Boca
irina.c. spune:
quote:Jocelyn,nu am spus as ceva pentru ca Biserica nu spune ca doar ortodocsii vor fi mantuiti.Dar asta nu trebuie sa fie un motiv pentru ortodocsi sa paraseasca Biserica,linistindu-se cu gandul ca exista mantuire in afara ei.Posibil,probabil sa existe mantuire in afara BO,asta doar Dumnezeu stie.Dar in Bo ne putem mantui in mod sigur,fiindca in ea lucreaza Sfantul Duh,prin Taine.Intre sigur si probabil aleg prima varianta.In rest,Dumnezeu stie,eu nu judec.Irina si bb Ilinca(26 apr '04)
Originally posted by Jocelyn
Interesant ca spuneti ceea ce spuneti despre neoprotestanti avand in vedere ca biserica ortodoxa (nu stiu de cea catolica) considera ca doar cei ortodocsi pot fi mantuiti sau cel putin asa mi-a spus Irina intr-o discutie. Iar noi spunem ca Dumnezeu va judeca omul in functie de motivatiile lui si de cunoasterea din momentul respectiv, nu dupa normele noastre, ci ale Lui. Dar daca voi stiti sigur ca protestantii sunt asa mandri....I plan on living forever. So far, so good
Trebuie sa cobori din barca daca vrei sa mergi pe ape.
today
fdoina spune:
quote:
Originally posted by joanna
Eu consider ca e gresit a generaliza ca protestantii sunt mandri.
...cand de fapt majoritatea oamenilor sunt mandri
...zic Parintii ca patima asta e asa subtire, ca omul nu scapa pana la moarte de ea, decat cu maaare nevointa si mai ales cu mult ajutor de susDar cred ca avantajul in ortodoxie este ca armele cu care omul lupta cu mandria sunt mult mai puternice decat in cazul protestantilor (si aici ma refer si la rugaciune, post, taiarea voii, dar mai ales la Sfintele Taine)...
cataghe spune:
Scrieti frumos voi, insa eu trebuie sa recunosc ca ma simt depasita. Cu toate astea, citindu-va mi se mai lamuresc unele lucruri despre mine insami.
De pilda, Irina, tu zici ca in BO mantuirea e sigura, in rest e cel mult probabila. Cum poate fi mantuirea sigura in momentul in care intervine elementul uman? Daca tu nu esti vrednic sa te mantuiesti, te vei mantui numai pt ca esti in BO, chiar daca tii randuiala? Iar np, daca e vrednic sa se mantuiasca, se poate sa nu se mantuiasca pt ca n-a nimerit biserica potrivita? Eu acest lucru nu-l pricep, si cu asta ne intoarcem la conduita. Eu cred ca cine este om se va mantui indiferent de credinta si mai cred ca faptul ca mantuirea asta nu e monopolul unei singure credinte nu scade cu nimic valoarea acelei credinte, oricare ar fi ea. Si revin la ceea ce a zis Sabina (sper sa fi inteles eu bine ce a vrut ea sa zica), ca pana la urma trairea e cea mai importanta. Eu cred ca Dumnezeu ne va judeca dupa sufletul si faptele noastre si nu dupa cum ne facem (sau nu) cruce. Sper sa nu supar pe nimeni cu asta, cumva ma simteam datoare sa va spun ce cred.
A, si inca ceva. Cred ca exista o diferenta semnificativa intre calea spre Dumnezeu a unui om din lume si calea spre Dumnezeu a unui om care isi dedica intreaga viata lui Dumnezeu. Hristos a chemat cativa oameni sa lase viata lumeasca si sa duca invatatura mai departe, si le-a dat Duh. Nu pe toti. Dar a murit pentru toti. Prin urmare, trebuie sa fie o cale si pt acei "toti", o cale usor diferita fata de a celor chemati. Si in concluzie, se potriveste foarte bine pasajul cu care Irina a inceput capitolul.
_
"The reports on my death are greatly exaggerated." (Mark Twain)