ajutati-ma daca puteti...(2)
Raspunsuri - Pagina 7
baicualina spune:
iata ca am mai intrat si eu la un icafe sa mai vad ce faceti....
ma bucur sa vad ca esti o luptatoare Naty si tare ma bucur sa vad ca ai persoane care iti sunt alaturi asa cum te asiguram si eu la inceputurile acestui capitol...
eu ce sa-ti zic am avut multe sa indur...insa nu ma plang !Dumnezeu sa-mi dea putere sa le duc pentru ca sa stii ca Dumnezeu nu da unui om sa duca mai mult decat poate!
asa ca stai linistita!si te rog ai incredere in EL!
Antonia este ceea ce conteaza cel mai mult acum pentru tine!
nu stiu cand voi mai intra dar sper ca totul sa fie bine cu voi si cu noi toti!
te pupic si pe tine si pe minunea din burtica!
ALINA
mamica
de 
Diana
naty_blondy spune:
ALINA draga,ma bucur mult sa mai aflu vesti despre tine,chiar nu stiam ce se intampla cu tine de nu mai dai nici un semn,ma gandeam ca ne ai uitat de tot...dar din cate vad,nici tie nu ti merge prea bine,si mi pare tare rau,poate imi scrii ce ti se intampla,poate te pot ajuta cu ceva...sper ca DIANA este ok si va pup pe amandoua...
la noi situatia e la fel,nimic nou,doar cateva lacrimi in plus,dar astept sa nasc,si sper ca voi lua decizia corecta atunci,atat ptr.mine cat si ptr.Antonia,ptr.ca ea mai ales este cea mai importanta.
DELIA sper ca sunteti plecati in vreo vacanta si ca totul e ok pe la voi,ca nu mai stiu nimic de tine,nu te mai vad nici pe yahoo...sper sa mi scrii vesti despre voi cat mai curand,bine cand poti si tu normal...
PISUCMIC stiu ca ai mare dreptate in ceea ce spui,ca de altfel toate fetele care imi scru si incearca sa ma ajute,dar simt ca nu mai e mult si sper eu se va linisti si viata asta a mea,chiar daca am fost putin cam lasa si n am putut sa iau o decizie pana acum,am stat asa si am suferit,dar sper ca tot raul sa fie spre bine.
pupici la toate fetele
Delia21 spune:
scumpa,mai da-mi te rog pe privat numarul tau de tel/cel.Va pup.
naty_blondy spune:
fetelor nu prea am vesti bune despre noi....parca intru dintr una intr alta...
marti seara am facut o criza de rinichi,de imi venea sa ma urc pe pereti de durere.problema este ca eu habar nu aveam ca am probleme cu rinichii..am sunat o pe mama sa vina repede la mine,mi a dat tot ce s a priceput si ea,dar nimic,parca mai tare ma luau crizele...asa ca pe la 12 noaptea am plecat la spital la urgente,undea normal ca dormea toata lumea si le venea sa ma bata ca le am trezit din somn...dupa cateva controale si interogari,diagnosticul a fost:colica renala.m au internat,mi au facut vreo doua injectii,binenteles dupa ce am bagat prin toate buzunarele cate ceva,si m au lasat sa dorm intr un salon calduros si sufocant si plin de tantari si gandaci...
a doua zi mi au facut analizele si ecografia,deci in concluzie am pietre la rinichi,e cam grav,pot face crize mereu de acum incolo...m am bucurat macar ca sarcina este ok,lucru care conteaza cel mai mult...eram speriata de moarte..mai ales ca nu te prea baga nimeni in seama si nu ti spune nimeni nimic acolo daca nu le dai si n stanga si n dreapta,si ca sa fie totul bine,dai si nu te mai uiti si nu te mai intereseaza...mi a dat drumul acasa acum in wichend,dar de luni tre sa ma duc iar,sa mi mai faca un control,si daca e tot rau sa ma interneze iar..asa ca daca nu va mai scriu saptamana viitoare,probabil ca m au internat iar...
eu va pup,sper sa fie totul bine pana la urma ca tare sunt speriata si disperata...
deiutza spune:
nati nu fi suparata pe mine ma parasit fara nici un motiv calumea si anda mea are 3 luni jumate si imi ajunge cu ea este cel mai imp sa fiti satoase si sa o poti creste fi curajoasa si sa-ti dea dumnezeu multa putere
cu drag andreea
naty_blondy spune:
dragele mele prietene,nu v am mai scris,ptr.ca nu am prea avut timp..toata saptamana am umblat prin spital sa vad cum mi au iesit rezultatele la urocultura,ca asa imi spusesera sa ma duc luni sa vedem cum imi iese urocultura,si sa mi mai faca o echo,iar apoi in functie de astea sa vedem ce i de facut.si uite asa m au chemat si m au plimbat in fiecare zi prin spital,ca ba n au venit rezultatele,ba nush ce s a intamplat,ca pana la urma sa mi spuna o asistenta de pe acolo,ca de fapt rezultatele mele s au ratacit,si ca ea m ar sfatui sa ma duc la o clinica privata sa le repet,ca n am nici o baza la spital.si acum tre sa ma duc si la control la doctorita....m am saturat.....si colac peste pupapaza , mandrul asta al meu gata s a hotarat sa vanda apartamentul si eu chiar ca tre sa plec la mama..el cica va sta la parintii lui..si am inceput sa car cate putin din lucruri..nici nu mai vb. cu el.incerc sa ma calmez,si faca se voia DOMNULUI,ca nu mai stiu ce sa fac,cred ca am incercat totul pana acum..nu stiu cum ma voi descurca,chiar citeam la mamicile care ar trebui sa nasca in sept.-oct. cu mine,ca ele deja le au facut camere la bebelusi,le au amenajat,le au cumparat carucioare,patuturi...si eu nu mi pot permite nici macar sa visez la toate astea...mai ales ca se apropie si data nasterii,iar la spital iti trebuiesc bani din cate am inteles de pe la alte mamici,ca nu te baga nimeni in seama altfel..nici nu stiu ce sa mai fac,ca pe el nu l intereseaza..poate daca va vinde apartamentul imi va da macar ptr.nastere..desi nu prea cred...sunt dezorientata total,si cu cat se apropie nasterea,cu atat ma ia disperarea mai tare...
fetelor eu va pup si va mai dau vesti despre noi cand mai pot...
Delia21 spune:
Naty,se cam ingroasa gluma.Of .Am o idee,haideti sa facem o colecta de bani,sa doneze fiecare cat poate si ce poate si de la mai multi,putin cate putin s-ar aduna,nu?si bine ar fi sa ne ocupam de treaba asta cat de repede.si,Naty,pe partea cu mandru....fara cuvinte.Incearca sa iei de la el cat poti,nu-l lasa asa,incearca orice modalitate.La o adica stiu ca nu iti prea vine,dar du-te scumpa si la ai lui,cu un mare tupeu si spune-le ca e si copilul lui,nepoata lor si sa participe si ei cat de cat.intreaba-i daca sunt dispusi sa te ajute cat de putin financiar.Vei fi surprinsa sa vezi de cate are nevoie un copil.Si inainte de toate are nevoi de hrana si hainute,caci adapost vei avea la mama ta.Lasa si rusinea si orgoliu la o parte cand vine vorba de binele copilei tale.Incearca orice.A fi mama inseamna mai mult decat a mangaia copilul pe cap si a-i spune ca-l iubesti.Inseamna sa faci orice este posibil omeneste ca sa-i dai copilului ceea de ce are nevoie.OF,esti in ultima luna si trebuie sa-ti fie greu,imi amintesc cum imi era mie,si nu aveam problemele tale.Te pup si ma rog celui de sus sa nu te descurajezi si sa fii sanatoasa in primul rand ca sa poti sa ai grija de bebita Antonia.Scrie cand mai poti!
naty_blondy spune:
vreau sa va anunt ca ieri am reusit in sfarsit sa ajung la echo si la doctorita.e totul ok, cu Antonia mea,lucru care este cel mai important,deci sigur este fetita,de data asta am gasit un echo mai bun,i am vazut manutele cum le baga in gurita,am vazut o cum se misca si se agita,am fost foarte emotionata si fericita ieri
s a intors deja cu capul in jos,deci ea se pregateste mititica sa iasa..dar acum din cate am inteles voi naste la sfarsitul lui septembrie sau inceputul lui octombrie,lucru care m a cam intristat ptr.ca eu credeam ca gata luna viitoare pe la inceput voi naste,ca nu mai pot...dar asta e..n am sa mai mor inca putin..la mine e cam rau ptr.ca mi a facut echo si la rinichi si intr adevar mi a vazut mai multe pietre,lucru care e foarte periculos ,mai ales ca sunt insarcinata..
dar atat imi doresc,ca micuta mea sa fie bine,in rest le trec eu pe toate..
DELIA draga asa e,situatia mea chiar e grava acum,astept sa plec din zi in zi,sa apara vre un cumparator ptr.apartament,si mi e o frica de ce va fi dupa de nu ti pot spune..dar trebuie sa se faca intr un fel,dupa cum tot spun de cand am ramas insarcinata..
cat despre parintii lui,si despre vre un ajutor din partea lor nici nu se pune problema...ei nu vor sa stie nimic de mine si de fetita mea,daramite sa ma duc eu la usa lor sa le cer ajutorul...n as rezolva nimic decat sa ma injoseasca tot pe mine si sa ma jigneasca..
ei stiu foarte bine situatia noastra,si ca eu trebuie sa plec din apartament,si sa mi iau viata in maini singura cu bebele,si daca ar fi vrut sa ne ajute ar fi facut ei ceva,dar ei abia asteapta sa scape de mine si din apartament,sa se simta usurati...
cat despre ajutorul pe care ai incercat sa l ceri pe forum,ar fi binevenit,dar cred ca toata lumea are probleme,ptr.fetita mea e bine primit orice,eu n am nimic ptr.ea deocamdata si nici nu cred ca ma pot gandi deocamdata la a i cumpara ceva,ptr.ca trebuie sa ma gandesc mai mult la ce voi face la nastere,ca asta ma sperie cel mai tare,ca nush ce voi face cand voi ajunge la spital si n am sa am ce sa bag prin buzunare...
oricum eu am incepu sa car din lucrurile mele la mama,si ma rog la D-zeu sa fie bine si sa ies o data din suferinta asta,ca tare m am mai chinuit de cand am ramas insarcinata...ce frumos ar fi fost daca era si mandrul meu altfel...si nu ma facea atat de mult sa sufar...ca sarcina nu a fost atat de grea...mai greu a fost sa supravietuiesc alaturi de el...ufffffff
Hazul spune:
Buna Naty
Sunt si eu o viitoare mamica de septembrie-octombrie, si voi naste tot la inceputul lui octombrie. Ti-am urmarit povestea si chiar daca este trista in ceea ce priveste prietenul tau, bucura-te de minunea care va veni curand.
Si eu o sa am tot o fetitza, si din fericire pot sa spun ca ma bucur de sprijinul sotului , asa ca nu pot sa spun ca stiu prin ce treci, ci doar ca incerc sa inteleg. Parerea mea este sa nu te stresezi ca nu o sa ai ce sa le dai la doctori pentru nastere. D-zeu va face in asa fel incat sa fie bine. Copilasii sunt iubiti de el, si sa vezi ca lucrurile se vor aranja asa cum e mai bine pentru tine. Roaga-te decat sa fie sanatoasa micutza, si in rest, vor venii toate. Daca as putea sa te ajut intr-un fel, te rog sa-mi spui, si voi incerca tot posibilul sa o fac. Poti sa-mi trimiti mesaj privat si de acolo putem comunica pe email.
Iti trimitem pupici din Canada, si suntem cu gandul alaturi de tine.
Sa nu avem nazuinte prea mari pentru ca prabusirea sa nu fie prea dureroasa. 31+ Gogosica Mathea 
si
Lucas 04-05-2000
POZE
http://tickers.baby-gaga.com/p/fly291ps_.png
Luna1 spune:
Naty eu sunt noua pe aici si m-a impresionat enorm povestea ta, si stii de ce? Pentru ca si eu am trecut prin ce treci tu acum in urma cu 5 ani. Capul sus, indreaptati privirea spre Dumnezeu caci fara EL nu reusesti nimic. Si tatal biologic al fiu-lui meu s-a prefacut doar ca accepta existenta copilului, si parintii lui m-au tratat oribil, insa nu mai vreau sa intru in amanunte caci amintirile inca mai dor. Acum sunt recasatorita cu un barbat minunat care este un adevarat tata pentru copilul meu (il creste de la doi ani) iar inainte sa plec din tara anul trecut Tatal biologic al fiului meu dorea enorm sa se impace cu mine iar parintii lui (am fost cu nepotul lor adica fiul meu sa-l vada inainte sa plec) mi-au spus ca ma admira, si si-au cerut iertare. Ce folos dupa aproape cinci ani, credeam ca o sa am o mare satisfactie cand se va intampla asta insa nu a fost asa, m-am uitat la ei si am inteles ca nu vor stii niciodata cat bine ne-au facut mie si baiatului meu pentru ca altfel probabil si azi ne-am mai fi zbatut in mocirla compromisului langa un om complet iresponsabil care nu se va maturiza niciodata. Asa ca fruntea sus, incearca sa vezi jumatatea plina a paharului, faptul ca vei fi o mama singura te scapa de rolul de sotie supusa unui neam de idioti.
Da-mi adresa ta pe PM caci as dori sa-ti trimit niste lucrusoare pentru Antonia.
eu