Sezatoarea canadiana (48)
Raspunsuri - Pagina 4
Caroline spune:
Dana Podeanu, biletele pentru Safari sunt valabile pe tot sezonul, din aprilie pana in octombrie, asa ca nu-i problema cu data.
Muzeul pantofilor este aici (ai locatia - trage un ochi si la evenimente):
http://www.batashoemuseum.ca/locateindex.html
Edit: Acum m-am uitat si eu la situl oficial al lui safari si vad ca diferenta de pret la bilete nu-i semnificativa. Uite-l aici:
http://www.lionsafari.com/admission.asp
danutza76 spune:
Va multumesc pentru raspunsuri. Da, am aplicat deja, am bagat actele, asteptam invitatia la interviu. Vrem sa venim in partea engleza. Amandoi avem 30 de ani. Nu ma gandeam sa avem bebe imediat, ci dupa vreun an dupa ce ajungem, doar ca ar cam fi vremea. Probabil ca pe la 32 de ani ar fi momntul potrivit dupa ce ne vom fi asezat si noi pe acolo. Si 32 de ani ...na , eu stiu, sa nu fie probleme... Imi faceam griji. Daca acolo face prea tarziu testele sau eco pentru a depista diverse sindroame sau alte probleme, daca cumva in caz de urgenta am de asteptat 7 ceasuri pana ajung sa ma vada un specialist... etc. E normal sa imi pun intrebari. Este un pas mare intr-adevar si greu cel putin la inceput. Nu stiu, eu nu sunt asa de hotarata ca sotul meu in legatura cu plecarea.
Dar Doamne Doamne le va aranja pe toate pana la urma. Eu inca ma gandesc serios la plecare, inca nu ma simt suta la suta hotarata, e foarte departe.
Sunt aplicant principal pentru ca stau mai bine cu limba franceza de cat sotul. Avem amici in partea franceza, dar vrem in partea engleza desi acolo nu avem pe nimeni...inca, adica avem niste cunoscuti care s-au aratat dragutzi si ne-au relatat multe cand au venit acasa in vizita. Ei erau super multumiti.
Inca o data va multumesc celor care mi-ati raspuns.
Mai vreau pareri de la voi.
laurajr spune:
Fetelor, cum pot sa-mi adaug la semnatura emoticonul cu burtica ? Sa ma laud si eu ca viitoare mama ce sunt...
Danutza si eu am intrebat acelasi lucru fetele anul trecut cand eram in tara...sa fac copilu' din Ro sau sa-l concepem aici ?
La aproape 1 an de Canada te sfatuiesc si eu la fel : veniti aici, dumiriti-va cu noul sistem de viata, mai ales cu cel medical, gasiti-va serviciu, mai ales tu pt concediu de maternitate si apoi, treceti la treaba !
Niste teste de fertilitate si probleme ale ap. reproducator cred ca le poti face de acasa, sa stiti cum stati 
...
Noi in sf lui iunie 2005 am sosit cu tot cu fetita de 3.10 ani si acum, la aproape 1 an astept un bb care va sosi in noiembrie...deci parerea mea ar fi sa veniti mai intai si pe urma sa ...pana atunci, exersati 
!
Scarlet O'Hara : Si maine mai este o zi !
Laura si Ioana Nazdravana
oanagabriela spune:
Multumim inca o data pentru felicitari si gidurile voastre bune.
Voi posta aici acelasi text ca la "Copiii anului 2000"...
Dupa emotii si pregatiri care au durat 2 saptamini, am sarbatorit aniversarea lui Antonia in 3 etape: simbata dimineata a avut 8 copii invitati (colegi de scoala) la un centru sportiv unde un animator a facut jocuri cu ei (o ora jumatate) si pe urma intr-o o mica sala le-am dat pizza si tortul de rigoare. Simbata seara am avut 3 copii invitati acasa (cu parintii si bunicile...), copii cu care se joaca toata vara in parc, de cind avea 2 ani. Iar azi la scoala au sarbatorit-o cu toata clasa, noi am dus niste prajituri si suc si copiii i-au facut fiecare cite o felicitare si i-au cintat.
Bineinteles ca a primit multe cadouri (inclusiv de la noi), a fost extrem de fericita si totul s-a petrecut frumos si fara incidente.
Cind voi avea poze, voi incerca sa vi le arat (sper sa ma descurc).
Noi i-am cumparat o trotineta cu printese si un sevalet (care pe o parte are o tabla pentru scris cu creta si pe cealalta parte o tabla magnetica sau pentru markeruri care se sterg). Asta a fost comanda. De la copii a primit in cea mai mare parte ansambluri de bricolat (de facut margele, papusele, albume de poze, etc). Deci vom avea activitate pentru citeva luni...
In ansamblu a fost f.frumos, toti prietenii ei au fost prezenti si asta a facut-o f.fericita. Iar noi suflam usurati, ca tati a alergat ca pentru 100 de persoane iar eu mi-am facut griji ca nu vin toti copiii (au fost citiva care nu au putut veni, bolnavi sau cu alte ocupatii).
adelamaria spune:
Buna, Danutza! Buna, fetelor din Canada sau cu destinatie Canada!
Si eu am pus aceeasi intrebare la randul meu, Danutza! Si nu o data! De mai multe ori...si fetele, rabdatoare, mi-au raspuns fiecare cum au crezut mai bine, in functie de experienta personala...iar raspunsurile lor mi-au facut mult bine de fiecare data...Si totusi, iti spun cu parere de rau ca desi parerile lor te vor ajuta sa te simti mai bine, decizia va apartine in totalitate! Stiu, suna banal, eu insami m-am saturat sa aud asta, dar e atat de adevarat!
Noi tocmai am terminat procesul de emigrare. Povestile noastre seamana...Imi doresc un copil inca de acum 2 ani, de cand am inceput totul...La mine ratiunea a invins de fiecare data! Si sincera sa fiu, chiar nu stiu cum s-ar putea "strecura" o sarcina si un bebe in tot procesul de emigrare...Nu uita ca veti face un control medical care implica o radiografie...Iar radiografia nu e recomandata in sarcina! Adevarul e ca aparitia unui bebe dupa demararea procesului ar lungi procesul de emigrare...iti spun asta dupa socoteli facute pe hartie...
Pe de alta parte...sa-l faci acolo...noi am socotit ca ar trebui sa asteptam cam 3 ani pentru a-i putea oferi macar cat ii putem oferi acum in Romania...Altfel, care ar fi sensul???...
Rezultatul? Nu avem inca un bebe, probabil ca nici nu-l vom avea prea curand...iar plecarea...sincer...nu stiu...Pentru mine e un chin teribil toata dilema asta; deja am obosit - sunt 2 ani de cand traiesc in nesiguranta...si e greu...
Nu stiu ce vom alege si uneori ma gandesc ca si daca am pleca, as uri Canada si emigrarea pentru ca mi-a "furat" visul si libertatea de a avea un copil atunci cand mi-am dorit...E o prostie, dar asa simt si va rog sa nu dati cu rosii, e mai mult o figura de stil
Sincer, nu stiu ce sfat sa-ti dau!...Ba da, stiu: asteptati sa faceti copilul in Canada, dupa ce va asezati, acomodati, etc...Asa imi dicteaza mie ratiunea...Dar pe mine decizia asta m-a costat scump, sentimental vorbind...
Poate ca situatia voastra va fi alta, poate ca tu esti mai echilibrata decat mine sau mai hotarata...sau mai curajoasa...Orice ati decide, va doresc sa va realizati visele!
nelia spune:
Un copil ar trebui sa vina pe lume atunci cind si-l doresc cel mai tare parintii! Eu as face lege din aceasta fraza.
Eu nu sint o persoana logica si nici rationala, la mine au primat intotdeauna sentimentele si instinctele. Si la fel ca Adela, poate as fi urit orice si pe oricine m-ar fi impiedicat sa am copilul atunci cind l-am dorit mai tare. Ne hotarisem sa facem un copil cam in perioada in care am trimis primele formulare. Nu aveam punctaj bun, nu aveam nici meserii cautate, asa ca nu ne-am pus prea multe sperante in aceasta plecare, doar am incercat marea cu degetul. Totusi am trecut de prima parte, eu nu ramasesem gravida inca, aveam 32 de ani, imi doream cu disperare un copil (nu ma intrebati de ce ca nu stiu, adica stiu, dar e o poveste mai lunga), l-am intrebat pe sot ce facem cu copilul... il facem aici sau acolo... noi luasem mai multe hotariri mari cam intr-o zi si acum nu stiam careia sa-i dam prioritate. Dar sotul mi-a raspuns foarte hotarit: nu ne oprim din nici unul dintre lucrurile incepute, ca altfel ne pierdem pe drum! Si l-am facut! A iesit o fetita frumoasa si desteapta (normal, cioara...), procesul nostru de emigrare a durat foarte mult, am ajuns aici cind Agata avea aproape un an. Am venit, sotul a intrat in focuri imediat, eu am ramas acasa cu fetita pina la doi ani, pentru ca nu am vrut sa o dau mai devreme la gradinita. Am dat-o la gradinita, am facut si eu niste cursuri de limba si imi cautam disperata servici... deja intrasem in panica, ca aveam 36 de ani si noi voiam doi copii si ma gindeam cu groaza cit timp va ma trece pina cind imi voi gasi servici, apoi sa stau un timp si sa ramin insarcinata... iar ma apucase disperarea. Omul hotarit a fost din nou sotul, de data asta si el isi dorea mult de tot inca un copil si intr-o discutie de 10 minute am hotarit: il facem, stau doi ani acasa si cu al doilea si dupa aceea vom vedea. L-am facut, a iesit tot o fetita la fel ca prima. Sotul a lucrat tot timpul, nu o ducem stralucit, e greu, nu ne-am luat casa si nici nu ne vom lua curind, nu avem multe... dar sintem fericiti. Eu ma simt implinita, am doua fetite de 5 si de 1 an, ne-au infrumusetat viata cum nici macar eu nu mi-am imaginat ca poate sa o faca niste copii si nu regret nici un moment hotaririle luate.
Eu nu zic sa faceti ca mine, am vrut doar sa va impartasesc experienta noastra. Daca sinteti mai tineri, poate ca e bine totusi sa veniti si sa-l faceti aici. Dar daca vi-l doriti foarte mult acum, sfatul meu este sa tineti cont si de sentimente, nu numai de ratiune si calcule. Nu zic sal si faceti, doar sa tineti cont un pic si de acestea din urma. Nu stiu cum sa ma exprim ca sa ma intelegeti, dar eu cred ca fiecare femeie are ceasul ei biologic in aceasta privinta. Si cind ceasul a sunat, adica a aparut dorinta puternica de a avea un copil, inseamna ca atunci este ea pregatita trupeste, sufleteste si psihic pentru a-l aduce pe lume. Bineinteles ca poate sa-l faca tinind cont de niste calcule, materiale, profesionale, dar nimeni nu stie cit ii ia femeii respective aceste lucruri din ceea ce era pregatit pentru copil. Acum depinde si de fiecare persoana si familie in parte. Noi am plecat de la putin si inca avem putin si la cum sintem nici nu cred ca vom avea foarte mult vreodata. Dar nici nu suferim chiar atit de mult din aceasta cauza, nu ca nu ne-ar placea sa fie, dar daca nu e... asta e, ne descurcam cu cit este. Imi aduc aminte ca intr-un joc de prieteni, la un chef, a aparut intrebarea ce am face daca am cistiga multi bani la Loto (cred ca tocmai cistigase un tinar o suma mare, prin 90 sau 91). Multi au raspuns ca-si iau casa, ca deschid afacere, idei care de care mai bune si mai aducatoare de profit. Eu am raspuns ca mi-as dori intii sa am cu cine sa-i cheltui si apoi sa-i cistig. Ei, si totusi, sa presupunem ca ai cu cine sa-i cheltui, ce ai face cu suma cistigata, m-au intrebat prietenii. Si stiti ce am raspuns? As da la fiecare dintre prietenii si rudele mele cite ceva, apoi as pleca impreuna cu persoana respectiva intr-o calatorie lunga-lunga, in jurul lumii (ador sa calatoresc si nu am avut ocazia sa o fac), ne-am intoarce si am face trei copii! Si aveam 22 de ani atunci! Ei bine, de calatorit tot nu am apucat sa calatoresc, copii am doar doi... dar nici nu am cistigat la Loto! Incercati sa va raspundeti sincer la aceasta intrebare, dar sincer de tot! Si in functie de acest raspuns, va veti da seama poate care e prioritatea voastra.
CORNELIA, mami de AGATA si TUDORA
adelamaria spune:
Danutza, citeste bine, bine de tot ce a scris Nelia! Citeste bine, uita-te in sufletul tau si ia o hotarare! Depinde mult de ce fel de persoana esti, dar din experienta iti spun ca visele refuzate se "razbuna"...la mine, cel putin...Nu vreau sa te sperii, dar prea stiu cat de mult ma doare pe mine...atata tot...
Eu am facut greseala de a lasa "momentul magic" descris de Nelia sa treaca...A trecut cu lacrimi si nelinisti si coloane pe hartie cu avantaje si dezavantaje...Intre timp am inceput sa "vad" prea clar realitatea, mi-am pierdut naivitatea, dorinta, increderea si puterea de a spera ca va fi bine, ca cineva acolo, sus, are grija de noi...Acum nu mai pot sa cred...
Nu vreau sa creada nimeni ca imi plang de mila sau ca cersesc atentie si compatimire!...A fost decizia mea si mi-o asum! Am sperat ca astfel viata mea si a viitorului copil va fi mai linistita, mai lipsita de complicatii...acum...cred ca am gresit...Nu am nici copilul atat de dorit si nici nu imi mai vine sa plec in Canada...Poate daca as fi facut copilul atunci as fi avut o motivatie in plus sa plec acum...cine stie???...In viata toate se intampla cu un scop...Eu m-am cam jucat de-a D-zeu si acum regret...
Nelia, ai admiratia mea sincera!
ange spune:
oanagabriela,La multi ani si sa va fie de bine
Si baietelul meu Robert a fost sarbatorit sambata.A facut 3 ani!
Am facut party acasa unde a fost invitata si "ira".
Am citit ca a fost "razboi" mare pe aici.
Nu vreau sa va spun decat ca Ira este o super mama,super sotie si nu in ultimul rand o super prietena.Ceea ce este Ira aici(virtual) cu ceea ce este Ira in realitate(real) nu se pupa deloc
Nu tin cu nimeni.
Nici cu unele,nici cu celelalte.
Nici macar cu mine
Am tinut doar sa va spun parerea mea.atat.
o zi buna.
columbiana spune:
Oanagabriela Ange si Nelia, sa va traiasca sarbatoritii cei mici, si sa creasca mari, sanatosi si frumosi!
ange, nu contesta nimeni calitatile reale ale Irei, a carei postari pline mereu de viata, de glume, de ispravile Sofiei fac deliciul topicului de multe ori (eu cel putin o citesc cu placere, si astept intilnirea sa ne vedem cu toti;
doar ca suntem diferiti, avem opinii diferite, si e..bine cind modul in care le expunem nu-l jigneste pe celalalt.
eu ma lupt cu fiu'meu si cu limba romana si engleza, caut ceva activitati in engleza pentru cei mici, ca nu mai vorbeste decit franceza, si daca ne vom muta totusi anul viitor, va fi foarte greu pentru el sa treaca de la franceza la engleza. am primit un abecedar si o aritmetica din Romania si am inceput cu poezii scurte:
"mor,mor,mor, merge ursul prin padure# dupa fragi si dupa mure..." la care pezevenghiul a replicat: no, mama, l'ours va dans la foręt" , deci fac un pas inainte si doi inapoi. a primit o carticica in engleza cu 101 dalmatieni, si ieri imi povestea pagina cu pagina...in franceza-)
Ana
http://community.webshots.com/user/pozemontreal
Podeanu spune:
danutza, deci aveti cam 30 ani, si a-ti aplicat pe partea engleza. Daca nu s-a schimbat ceva intre timp (in bine) poate aveti noroc sa aterizati in vreo 2 ani. (daca gresesc cu ceva fetele de pe partea engleza sa ma corecteze)
Dupa ce ajungeti aici, nu vei face copil imediat ,veti vrea sa va acomodati cu Canada, eventual angaja. Daca ai noroc sa te angajezi tu prima nu poti intra in concediu de maternitate (adica beneficia) decit dupa ceva timp. ( nu stiu cit timp, sa te lamureasca fetele) Si uite asa ajungi la citi ani? 34 poate...
sunt cu totul de acord cu ce spune Nelia. Prietena mea venita in 97, a zburat cu sarcina de 7 luni. E poveste lunga, ramasese gravida, aplicase pe partea engleza, a "sarit" de interviu ca lucrase la companie internationala si se banuia ca stie f bine engleza,asteptind invitatia la interviu s-a trezit cu analizele medicale de facut. Intervin la ce a spus cineva cu radiografia, banuiesc ca daca esti deja gravida nu ti-o mai fac???
Si uite cum prietena mea a ales Quebecul (si asa am ajuns si eu aici ca numai pe ea o cunosteam) datorita faptului ca pe partea engleza platea nasterea pe cind aici nu. Asta s-a intimplat in 1997 deci poate nu mai sunt valabile multe din datele problemei. Vroiam insa sa subliniez faptul ca poti veni si gravida, si cit timp te acomodezi aici, faci sapaturi si ptr gradinita.
fa ce-ti dicteaza inima.
Am mai recitit si inteleg ca tu nu esti prea hotarita cu plecarea? De ce?
Ange sa-ti traiasca taurasul.(buna zodie) Si voua Nelia si oanagabriela, sa va traisca copilasii.
Dana si gemenii
Voiculestii