adolescenta extrema

Sunt mama unei adolescente de 17 ani, care si-a refuzat dreptul la adolescenta. O copila care invata destul de bine, care nu intarzia acasa, cu prieteni cunoscuti si acceptati de mine, ramane insarcinata, decide sa pastreze copilul, naste. In acest timp eu am considerat ca, in general lucrurile stau relativ bine, exceptie facand doar faptul ca am fost mereu nemultumita de comunicarea dintre noi. Inconstienta ei nu o pot plasa niciunde co logica mea. Voi?

danna2002 spune:

quote:

---

Initial creeata de maggmt


Sunt mama unei adolescente de 17 ani, care si-a refuzat dreptul la adolescenta. O copila care invata destul de bine, care nu intarzia acasa, cu prieteni cunoscuti si acceptati de mine, ramane insarcinata, decide sa pastreze copilul, naste. In acest timp eu am considerat ca, in general lucrurile stau relativ bine, exceptie facand doar faptul ca am fost mereu nemultumita de comunicarea dintre noi. Inconstienta ei nu o pot plasa niciunde co logica mea. Voi?

---

decide..singura sa pastreze copilul? ...tu nu ai nici un cuvant de spus ca mama? cine ii va da cele necesare cresterii copilului?...si pe TATAl copilului il cunosteai tu ca mama?

Daca ai foste mereu nemultzumita de comunicarea dintre voi de ce nu ai incercat sa tzi o apropii? Sincer..Nu cred ca fiica ta a fost cea mai inconstienta ci tu ca mama.

eu am fost in aceeasi situatzie cu fiica ta cand abia facusem 21 de ani, si eu visam in primele satpamani sa pastrez sarcina ....

Imi era rau fizic si nu stiam de ce ..eram fericita si radiam sufleteste si nu stiam de ce..maica mea mi a pus un test de sarcina in bratze si am realizat ca sunt insarcinata. A 2 a zi m am dus la ecograf am vazut ce e intrauterina, am plans tot drumul in hohote, l am sunat pe "tatal" mi a zis ca eu stiu care e raspunsul lui. A 2 a zis cu mama de mana am fost si am facut ce era de facut pt ca sa pot sa imi continui viata de student si de om care sa PARA macar integru.
Eu nu accept sa am un copil din flori, kit ca am Rh negativ, acum consider ca nu avem cum sa cresc un copil la 21 de ani abia facut fiind studenta. M am kinuit 2 luni dupa am sangerat si m am kinuit, am trecut orin clipe de groaza dar stiam IN SFARSIT STIAM SIGUR ca alta cale nu era.... Vb unei colege..printre putzinele care stiu..Tu aveai si din ce si unde sA il cresti..dar nu se putea atunci..Sincer..nu cred ca cea mai de acuzat e fiica ta CI tu ca mama repet aceasta idee.
Maica mea si cu mine pt ca am trait doar noi 2 de cand aveam 9 ani am fost foarte apropiate, mama lucreaza cu adolescentzi si poate si din cauza asta ii este mai usor sa ma intzeleaga. Eu nu o mint si ea simte starile mele..ma citeste cand e langa mine si exista un soi de telepatie intre noi.

Macar acum dupa ce ea a luat o decizie cruciala pt viatza ei..sa nasca un copil..banuiesc nefiind casatorita..Macar acum sa skimbatzi ceva in relatzia voastra si sa va apropiatzi..Nu de alta dar si fiica ta se va purta la fel cu copilul sau si ...lupsa de comunicare mutileaza suflete si caractere parerea mea.

sper ca nu te am suparat cu ce am scris, imi cer scuze ca vb la "TU" si sorry pt duritatea din randurile de mai sus.

ara_kis spune:

Grea problema! Doamne, 17 ani, varsta cand trebuie sa zbori.
Totusi, gandeste-te ca ti-ar fii cerut sfatul de-a pastra sau nu sarcina, ce ai fii sfatuit-o? Avort???
Inteleg ca a nascut. Daca o vei sprijini moral si material, cred ca viata ei poate decurge in mod aproape normal. Sunt multe fete care au copii la 18 ani si cu ajutorul parintilor isi incheie si studiile, isi implinesc viata.
Nu ai scris cine e tatal, daca se va implica in cresterea copilului dar eu zic ca important e ca ea a ales copilul.
Si eu am 2 copii, un baiat si-o fata, si mi-am pus de multe ori intrebarea ce as face daca unul dintre ei ar avea un copil acum cat inca sunt adolescenti. I-as sprijini sa-l creasca si sa creasca si el/ ea si sa maturizeze in continuare.
Inconstienta sau iresponsabilitatea sunt departe de orice logica dar uneori se intampla si la case mai mari.
Spui ca e un copil bun, e copilul tau e bine sa-o sprijini.
Sunt si alte solutii. Puteti sa dati copilul spre adoptie, asta-mi trece prin cap acuma. N-as face-o dar e o solutie. Poate alte fete gasesc si alte solutii.
Iti doresc multa putere si intelepciune. Si nu uita cu dragoste totul e posibil.

filofteia spune:

Mie danna2002 mi se pare putin cam dura, dar si eu cred ca marea parte a vinei este la tine... Dar mai exista si firea fiecaruia.
Este greu de spus unde ai gresit... Noi suntem doua surori... Eu am facut chiuretaje, mi-am vazut de scoala, de facultate mi-am luat un serviciu, o casa si apoi am facut un copil...
Soramea la 18 ani avea un copil... nu a terminat liceul. A mai facut un copil si traieste de azi pe maine...
Am fost crescute de aceiasi parinti, iar diferenta de varsta intre noi este de doi ani jumatate.
Cu mama niciodata nu am fost apropiata... nici macar nu-mi pot da seama ce fel de sentiment am fata de mama mea...
Acum nu mai conteaza unde ai gresit ci cum sa procedezi de acum incolo.
Am inteles ca deja exista un copil... Il crestei voi?
Ce as face eu... As trece copilul pe numele meu, iar fata as lasa-o sa-si vada de viata ei... sa termine liceul, sa mearga mai departe.
As incerca sa ma apropii de ea, desi acum este foarte greu. O relatie cu parintii se cladeste de cand acesta se naste.
O alta greseala pe care o fac frecvent parintii... si au facut-o si ai mei... nu educa copii sexual. Ii considera prea mici ca sa le spuna anumite lucruri. Ce anume implica o relatie sexuala, un copil, trebuie explicat undeva in jurul varstei de 12-13 ani la fete. Sunt fete mai deschise catre sex.. in special o astfel de fata trebuie dusa la un cabinet de planning familial pentru a o feri de surprize neplacute.
Stiu ca este un subiect tabu, dar trebuie sa invatam sa ne educam copii.
Oricum... nu mai fi asa amarata... ai sa vezi ca acest copil va va lumina viata. Asa s-a intamplat cand a nascut sora-mea prima data, desi s-a casatorit cu tatal copilului, ai mei au avut cea mai mare parte a raspunderii pentru copil...

maggmt spune:

S-ar putea ca vina principala sa fie la mine, dar repet nu stiu cand am gresit si cu ce, in conditiile in care am analizat impreuna cu sotul mea cum am stiut noi mai bine.
1. Da, il cunosc pe tata si nu am avut nimic impotriva lui si nici nu cred ca este singurul vinovat. Eu ieseam cu amandoi la terasa si stateam de vorba. Mi-am avertizat copila asupra riscurilor unei relatii prea apropiate cu prietenul ei (in clasa a 9 a, periodic dupa aceea), am primit asigurari ca nu am motive sa-mi fac probleme in sensul acesta. Cand am constat ca intalnirile lor s-au indesit, am vorbit cu amandoi despre problema asta.
2. Am infiat copilul si il crestem cu mult drag, iubindu-l si sperand ca va intelege mai multe din ce o vom invata noi, decat fiica cea mare.
Imi este din ce ce mai greu sa inteleg de ce m-a mintit atat de crunt, de ce este atat de inchisa.

marcellinna spune:

In primul rand va doresc multa sanatate si noroc sa aveti si voi si fiica voastra si copilasul.

Eu nu vreau sa judec pe nimeni.Magg, ai facut ceea ce ai crezut de cuviinta .Stiu din proprie experienta ca nu e usor sa discuti cu o adolescenta la modul foarte deschis si ca nu e usor sa-ti gasesti cuvintele,tonul,atmosfera pt a discuta cu propria fiica despre viata sexuala.
Unii parinti reusesc sa se faca intelesi alti nu.
Magg scuza-ma ca poate par judecatoare ,crede-ma departe de mine gandul.
Si eu am o fata de 16 ani cu trasaturi de una de 18.Are si prieten.Pe langa informatii si toate alea alea despre viata sexuala i-am dat ca sa zic asa si cateva optiuni.
N-am pretins sa se marite fata mare nici sa faca un copil musai maritata fiind(ca s-ar putea sa nu vrea sa se marite neaparat ),dar sa-si ia responsabilitatea pt o eventuala sarcina atunci cand va zice "vreau acest copil" asta i-am pretins-o si inca cum.

Optiunile au fost ,atata timp cat esti minora sau inca nu esti pe banii tai:
-daca nu vrei,nu-mi spune cand iti incepi viata sexuala.
-daca iti incepi viata sexuala si nu-mi spui,macar protejeaza-te.Sa nu vii sa-mi spui ca nu stiai cum se face ca te mananc.Avem o doctorita de familie foarte buna,dute si cere-i ce-i mai potrivit pt tine.Daca ajungi la anticonceptionale sa sti ca le iei pe pielea ta cu toate eventualele efecte colaterale.
-daca ramai insarcinata si nu vrei copilul,spune-mi in timp util.
-n-o sa te dau afara din casa nici daca vrei copilul, o sa te ajut dar sa nu-ti inchipui ca o sa fac eu pe mama in locul tau full-time pana la adanci batraneti.


Totusi nu cred ca doar informatia din partea voastra a fost suficienta.Un pic de ...nu sperietura ci responsabilizare poate ca n-ar fi stricat sau poate ca ati facut-o si n-a avut efectul dorit sau poate ca nu a fost suficienta.Spun asta pt ca (iar nu vreau sa judec)se pare ca fata voastra s-a simtit bine sub aripile voastre ocrotitoare (treaba deloc de contestat).

Inteleg ca o ajutati pe fata ca il iubiti pe copil si e foarte bine ca o faceti.Nu inteleg de ce voi ,in realitate bunicii copilului ati adoptat copilul fetei voastre?
Copilul asta e copilul fetei voastre,ea ii este mama,ea trebuie sa fie responsabila pt acest copil inaintea voastra chiar daca acum pt inceput responsabilitatea pt el cade in sarcina voastra .adoptand copilul i-ati luat fetei de pe umeri o responsabilitate pe care ea o are si ea trebuie sa o simta.Cu asta nu vreau sa spun deloc ca fata n-ar iubi copilul,nu vreau sa ma intelegeti gresit.

Nu cumva lipsa de dialog dintre voi deriva din faptul ca fata s-a simtit oricum protejata si stia ca oricum voi o veti ajuta-o fara sa-i dati mari batai de cap?

Nu stiu.Poate sunt eu mai spartana sau poate gresesc.Chiar as vrea sa stiu si parerea voastra.

CristinaT spune:

Cel mai simplu ar fi sa fii tu de vina. Este vina ei in primul rand. Sau mai bine zis a lor. Eu nu as fi lasat-o la varsta aia sa faca un copil. Am destule colege in acesta situatie, care nu au fost ajutate de parinti suficient, sau intelese poate, care s-au chinuit singure ... poate ca pare o gluma, dar eu cred ca ea pur si simplu nu a realizat ce inseamna asta.

Multa sanatate!
Daca te ajuta mai scrie-ne.

www.babiesonline.com/babies/o/oana/" target="_blank">6 ani - 14 februarie 2006

Ana-Maria21 spune:

Eu una consider ca acum nu mai conteaza a cui a fost vina.Ce-a fost a fost acum conteaza ce o sa faceti.Banuiesc ca a fost dificil pentru tine si banuiesc ca ce e mai greu de-acum o sa vina.Din moment ce a hotarat..a-ti hotarat sa pastreze copilul...sa-l cresteti poate va si apropiati una de alta.Cam tarziu dar pana la urma niciodata nu e prea tarziu.Aceasta experienta trebuie sa va apropie pentru ca ea are nevoie de tine acum.Probabil ca este inchisa acum in ea pentru ca ii este rusine..nu stie cum sa comunice cu tine deci ca o mama iubitoare ce esti trebuie sa faci tu primul pas ca sa va apropiati.(sper ca nu am te-am suparat)


http://community.webshots.com/user/AnaMaria360
"Moare incet cel care nu schimba foaia atunci cand este nefericit,cel care nu risca certitudinea in favoarea incertitudinii pentru a urma un vis,moare cate un pic cel care nu-si permite macar o data in viata sa fuga de sfaturi intelepte"-Pablo Neruda

lu.more spune:

Buna ziua,
Pe scurt, sunt de aceeasi parere cu marcellinna.
Ce s-a intamplat s-a intamplat, iar timpul nu se mai da inapoi.
Fata ar fi trebuit sa fie constienta si constientizata. Responsabila si responsabilizata.
Si eu nu cred c-o responsabilizezi luindu-i copilul.
Ajutand-o sa-l creasca da, ca sa-si termine scoala. Dar lasata sa dea de greutati, sa invete sa si le rezolve.

Cui faceti un bine? Voua, in raport cu ce? Cu cine?
Copilului? Nu neaparat.
Fiicei voastre. Poate, dar pentru cat timp?

Are 17 ani si a facut un copil.
Dar ea e mama, voi sunteti buncii si cred ca, pentru binele copilului, ar fi trebui facut un efort de ambele parti (voi, sa acceptati situatia, fata voastra sa-si asume rolul de mama), spre binele copilului, caruia ii trebuie un cadru clar pentru a creste cum trebuie.
Sa nu aiba a va reprosa nimic cand va intelege ca mama este de fapt bunica, iar matusa ii este mama. Iar tatal nu se stie pe unde e (daca fata voastra nu se marita cu tatatl copilului)...

Spui ca ati infiat copilul : "sperand ca va intelege mai multe din ce o vom invata noi, decat fiica cea mare". Vad ca, desi spui ca stii ca ai gresit (desi nu stii unde), esti convinsa ca explicatiile voastre vor fi mai limpezi decat cele pe care i le-ar putea da fiica ta... care i-ar spune ca l-a nascut din dragoste, cu un barbat pe care-l iubea... si poate asta ar cantari mai mult in dezvoltarea copilului decat dragostea oferita de bunici.
Scuze, dar nu pot sa fiu decat sincera... o intrebare: cat valoreaza fiica ta in ochii tai? In fraza ta, pusa intre ghilimele", o devalorizezi in mod sigur...
Sanatate si sa luati deciziile cele mai bune!



.................................................................................
Dragii de noi
.................................................................................
« C'est quand on n'y croit plus, que le ciel vous entend et pardonne. »
Kyo

marcellinna spune:

Exact la viitorul fetei si al copilului m-am gandit si eu cand am zis cu alte cuvinte ca dupa parerea mea adoptia copilului de catre bunici, mi se pare un pas gresit.

In acest moment fata trebuie sa-si vada de scoala,sa-si termine studiile,sa incerce sa-si faca un rost in viata.Sigur ca are nevoie de ajutorul parintilor si e bine ca il are.
Dar mi-e ingrozitor de greu sa cred ca adoptia va sterge cu buretele multe treburi ce se vor ivi in viitor.

Fata asta are un copil.Nu e nici prima nici ultima care a patit-o,nu mai e o tragedie in ziua de azi,copilul e sanatos si are parte de dragoste si ingrijiri.
Mi-e greu sa cred ca intr-un viitor (nu foarte indepartat) fata nu va gasi un om cu care sa aleaga sa-si imparta viata.adoptia asta va sterge totul?Nu cred.

Mi-e greu sa cred ca acest copil nu va afla ca cea pe care el o stie de "sora" lui ii este mama.Cum va reactiona cand vor aparea cei ce ii vor fi frati?Chiar daca va avea parte de toata dragostea posibila din partea tuturor,tot se va simti copilul de categoria B al mamei sale(scuzati-mi exprimarea).
Mi-e si mai greu sa ma gandesc la ziua in care fata isi va revendica drepturile de mama fata de copil...mi-e greu sa cred ca nu o va face intr-o buna zi.
Intr-o buna zi fata se va maturiza,va deveni total constienta de ceea ce inseamna "acesta e copilul meu" foarte probabil va dori si isi va intemeia o familie...adoptia asta nu ii va usura deloc situatia nici fata de acest copil nici fata de cei ce-i va avea din noua famile.

Fata acum si-a refuzat dreptul la adolescenta,din inconstienta din greseala, din cauza ca e imatura...mi-e greu sa cred ca dreptul de a fi mama acestui copil si-l va refuza sau va reusi sa si-l refuze pe tot restul vietii.

Aurelia spune:

Sint incintata sa vad ce decizie a-ti luat ,ma bucur ca a-tia les aceasta cale si nu alta ,(alungatul de acasa ,abandonat copilul in orfelinat ,etc)
in rest nu mai scriu caci ar insemna sa repet ce a spus Lu.more cu care sint total de acord ,caci RESPONSABILIZAREA copiilor este un lucru foarte important.
Fata asta trebuie acum ajutata dar si pusa sa aibe obligatii si indatoriri sa simta si ea ca orce lucru nechibzuit se plateste ,faptul ca voi a-ti adoptat copilul nu trebuie sa insemne pentru ea ca se spala pe mini ca problema ei este rezolvata ,nu luindui total sarcina de pe umeri o ajutati ,chiar daca are o scoala de termina ttrebuie sa aibe si indatoriri de onorat fata de copil si fata de voi ,sa se ocupe de ingrijirea lui ,de facut piata si mincare de mers la medic cu copilul si altele ,asa cum o mama normala noaptea sta la capatiul copilului iar ziua se spala pe fata si merge la serviciu asa si ea trebuie sa stie ce inseamana sa fii mama si sa ai obligatii ,macar din cind in cind (ca sa paota sa-si termine si scoala) in w'end de exemplu .
Asta-i formeaza si-i pregateste cel mai mult pentru viata !!
De cind am venit aici si am vazut cum sint educatii copii mi-am zis ca asta estre ceia ce le lipseste copiilor de la noi :RESPONSABILIZAREA
Iar asta ti-o spun caci o vad si eu in familia mea din rominia ,am o sora mai mare cu 5 ani cu care ne intelegem prin telepatie aproape ,toata viata mea am considerat-o modelul de mama care as vrea si eu sa fiu ,este o fiinta extraordinara : inteligenta ,dulce ,carismatica si sociabila ,are si ea doi copii :un baiat de 22 de ani si o fata de 17 ca si a ta si cu toate efforturile ei de a-si creste copii exemplar iata rezultatul:
baiatul este la facultatea Americana de informatica si lucreaza la o firma de informatica pe linga studii iar fata :..........a ales sa ramina repetenta o data,sa abandoneze scoala inca o data ,a adoptat stilul "gotic" se imbraca si se machiaza numa in negru si fuge de acasa cind si cum are ea chef(aducindule la intoarcere parintilor amenzi de pina la 22 de milioane) uneori cite doua luni de-si fring parintii minile si nu mai stiu incotro sa o apuce .Politie ,associatii ,sedinte de psy,vacnate impreuna cu parintii la munte la mare ,nimic nu au dat rezultate ,sint bolnava si eu pe linga parintii ei ,eu care ma inteleg la fel de bine cu nepoata cit si cu sora ,singurul repros pe care-l fac surori mele este ca ea nu si-a responsabilizat acest copil , ia facut toate placerile fara sa o faca sa simta valoarea si sacrificiul acestor placerii,a ramas reptenta s-a dus si i-a platit nu stiu cite milioane 8-10 parca ca sa poata sa incheie anul scolar si sa se poata inscrie la liceu ,eu nu as fi facut asa as fi lasat-o inca un an in generala sa simta si ea rusinea si consecintele a ceia ce a facut,asa procedeaza francezii cu copii lor ca sa-i formeze pentru viata !!!
si eu gasesc ca este bine!!
In felul acesta copii aici sint mult mai maturi si mai responsabili am vazut si aici o gramada de tineri care nu au bani de toale frumoase ,de mincare buna s-au de tigari se uita lung la cei care au si zic:nu pot sa-mi iau caci mi-am cheltuit ratia de bani de buzunar inainte de sfirsitul lunii .
Am fete de 20 -24 de ani in clasa care i-si cheltuiesc ratia de bani de buzunar pentru tutun(cumpara tutun varsat si-si fac ele tigarile caci este cel mai ieftin)iar pentru mincatul la prinz se duc si lucreaza duminica in case de batrini s-au in piata de tarani ca sa poata avea bani de mincare si de haine fara ca parintii lor sa fie contra ,nu au de ales dealtfel caci ratia de bani de buzunar este fixa si nu se discuta nici nu au curajul sa mai ceara in plus parintilor ,si nu trebuie uitat ca este vorba de tinere care sint in curs superior nivel fac ,tinere care se pregatesc sa devina cadre nu muncitori necalificati!
Am cel putin trei fete in clasa (sintem 11 in total)care lucreaza toate simbetele si toate duminicile ca sa poata sa aibe bani de buzunar pentru tot anul caci parintii nu le plateste decit cursurile si ATIT in rest daca vor sa mearga la scoala trebuie sa se descurce !!!!
Asta numesc eu responsabilizare!