sunt nebuna? si daca da, ce fac?

Totul a inceput joia trecuta noaptea pe la 3: ameteli, stare de voma, dureri de cap, indigestie, spasme, etc.
Vineri seara treaba s-a agravat, am ajuns la urgenta, mi-au zis ca probabil vreo gastrita sau vreo viroza la stomac. Mi-au dat o gramada de medicamente de stomac.
Sambata, duminica, luni lucrurile au mers din rau in mai rau. Inca din prima noapte n-am mai putut dormi. Acum am deja 6 zile fara somn. Marti m-am simtit un pic mai bine si am decis sa reiau scoala, aveam ore de predat. Imediat noaptea au revenit spasmele, am vomat iar, durere de cap, am lesinat. A venit un medic acasa si pentru prima oara m-a intrebat daca ma streseaza ceva.
De fapt nu aveam nimic la stomac, pur si simplu imi cream singura simptomele, probabil de stres. Cand am realizat ca sunt nebuna, situatia a luat o alta intorsatura. Au inceput atacurile de panica. 2 nopti la rand am tremurat de mutam si patul din loc, muschii mi se inclestau, ma sufocam. S-a facut a sasea noapte de nesomn. Mi-au dat somnifere dar nu dorm decat 3 ore apoi sunt treaza. Am lesinat deja de 2 ori de oboseala dar nu pot sa inchid un ochi. Azi de dimineata am facut criza de nervi, am vrut sa ma dau cu capul de pereti ca sa-mi treaca starea de anxietate. Doctorul mi-a dat o substanta care cica sa anuleze accesele de panica. Evident ca nu fac nici cat o ceapa degerata, aseara am luat 3 doze si nimic.
Toate astea cica s-au declansat din cauza stresului. Eu am refuzat sa cred ca mintea mea poate sa imi faca atata rau. Acum sunt disperata, nu inteleg ce mi se intampla, probabil depresie nervoasa dar eu nu mai pot constientiza. Nu mai merge cu "stai calma, gandeste pozitiv, nu te speria", acum starile de panica ma scot din minti.
Ce mi se intampla? Sunt nebuna? Ce sa fac sa ies din starea asta? Cum sa fac sa dorm?
Mi-e dor de casa, de parinti si treaba asta ma inebuneste si mai tare.
Ce-i cu mine? Ce sa fac, cum sa scap de frica si de insomnie?



just me

lorelaim spune:

Eu nu sunt de specialitate - si sper ca ceea ce-tzi sugerez sa-tzi foloseasca: ROAGA-TE. Daca esti catolica fa-tzi rozarul - chiar si de 10 ori... Daca esti ortodoxa spune doar Tata Nostru si Nascatoare si concentreaza-te asupra rugaciunii si nu asupra ta. Eu am avut de-a lungul timpului - mai ales când aveam vreun necaz - stari de anxietate - nu asa de grave pe cum le descri tu - dar nu puteam mânca si nu puteam dormi... Insa munceam la servici ca un robot - aveam un randament de speriat - si apoi în restul timpului ma rugam... Eu prin rugaciune am obtzinut TOTUL în viatza: un sotz minunat, un copil adorabil, un serviciu bun - deci o viatza fericita! Nu exagerez si nu fac propaganda crestina. Spun doar ca experientza mea te poate ajuta. Stai culcata/asezata pe pat/fotoliu - unde-tzi este bine - si începi usor -usurel sa te rogi. Spune Tatal Nostru si Nascatoare de Dumnezeu de câte ori simtzi nevoia. F important concentreaza-te aspura ruagiunilor si fii convinsa în adâncul sufletului ca Ei te vor ajuta. Incearca de-asemenea sa manânci putzincâte putzin - cu înghitzituri mici - pâine prajita, orez fiert, morov fiert, mar copt - care sunt usoare pt stomac si stii sigur ca nu-tzi vor provoca varsaturi. Incearca sa bei ceaiuri calmante: tei de ex. Pâna când primesti un sfat de specialitate sper din tot sufletul ca starea ta sa se îmbunatatzesca. Multa sanatate-tzi doresc!

anka-maria spune:

Lorelai, din pacate nu sunt o persoana religioasa. N-am nici un fel de educatie religioasa, ba mai rau fiind inginer la mine toate sunt lucrurile sunt albe sau negre, 0 sau 1.
La mine bolile pana acum au fost cu acte in regula. Acum sunt exasperata ca mi-e mai rau ca niciodata si nu-mi vine sa cred cum pot eu singura sa-mi creez starea asta.
Nu ma pot ruga, ar fi o ipocrizie din partea mea sa-i cer ceva lui D-zeu cand eu stiu bine ca de la mine n-am dat niciodata nimic.
Daca e cineva de specialitate aici, sa-mi spuna si mie ce-i aia depresie si daca o sa-mi mai revin vreodata.

just me

tlaura spune:

Anka-maria, desi sfatul lui lorelai nu e de lepadat (rugaciunea este tot un fel de terapie, dar pe care trebuie sa stii cum sa o aplici), primul pas este sa constientizezi ce a putut sa-ti declaneseze acea stare. Ce s-a intamplat in ziua respectiva (poate chiar ceva ce nu ai bagat de seama la momentul respectiv). Daca stii, e un pas facut, daca nu revizuie cu ochi mintii ziua de joi, pas cu pas si gaseste neregula.
Oricum, e destul de greu, daca nu imposibil, sa faci terapie pe forum, dar poate cu un pic de ajutor, mai ameliorezi putin simptomele.


www.imagestation.com/album/?id=4287441075&code=8712142&mode=invite" target="_blank">Poze

anka-maria spune:

Stiu exact ce a declansat totul. Am primit ore la o scoala particulara foarte buna. Eram 4 suplinitori care mergeam in paralel. Toti ceilalti erau francezi, eu aveam deja handicapul limbii. Pentru ca orele erau paralele studentii se puteau muta la ce grupa vroiau. Spaima mea cea mai mare a fost sa nu-mi pierd elevii, deoarece eu nu vorbeam franceza foarte bine. Stresul ca nu voi fi in stare sa explic indeajuns de bine si ca ii voi pierde m-a adus in starea asta.
Acum am renuntat la ore, le face sotzul meu in locul meu. Dar desi stresul asta a disparut eu nu mi-am mai revenit.
Nu incerc sa fac terapie pe forum dar medicul mi-a zis sa nu stau singura in casa, asa ca am venit la scoala taras sa imi mai schimb gandurile.

just me

furni spune:

Nici eu nu sunt de specialitate, dar ma infioara ce spui
Eu nu cred ca poti inebuni, asa, brusc.
Nu stiu ce stresuri ai, dar imi permit o sgestie: daca ai analiza factorul de stres care e-a adus in acest stadiu si ai incerca sa-l indepartezi (sau macar sa-l privesti din alt unghi - din jumatatea plina, dupa vorba" nu-i dracu chiar negru").

Sanatate multa.

narcisa spune:

Nu stiu daca te ajuta ce voi scrie mai jos, poate sa incerci sa descoperi ce a declansat la tine totul?
Ceea ce descrii tu, i s-a intamplat acum 2-3 ani unei persoane apropriate noua la momentul respectiv. A fost greu la inceput sa accepte dupa diagnostic, plus ca inainte nu stia ce are tot cu lesin etc. rau, rau. Si mai era si medic de profesie si mai rau, ca nu putea intelege de ce i se intimpla ei toate astea. Dupa ceva timp a inteles si recunoscut de unde a ajunsese asa; peste un an a lucrat un program infernal de dimineata pina seara tirziu in spital cu operatii fara pauze de prinz de cele mai multe ori sa cistige cit mai mult si a vrut sa-si demonstreze sie insasi ca poate; din ce in ce mai mult profesional, acasa o asteptau celelalte indatoriri de mama si sotie. Si a clacat la un moment dat, si din acel moment in care a inteles ca organismul are limite, ca nu poate fi fortat la infinit ca nu mai poate controla situatia, i-a devenit totul egal cit munceste si cit poate profesional. Odata declansate fazele astea te vei lupta cu ele toata viata, cind si cind vor reaparea starile. Va fi un drum greu, eu am vazut cu ochii mei ca si cum as fi trait pe propria-mi piele (as putea scrie nnn faze), dar trebuie sa te regasesti iti trebuie liniste concediu, daca poti, vacanta undeva la aer cu cineva care sa-ti fie aproape si sa te sustina. Mai naspa e ca toate medicamentele astea creaza dependenta, dar nu poti fara ele la inceput.
toate cele bune si incearca sa te regasesti pe tine insuti si sa analizezi de unde a pornit totul in momentele tale bune, o cauza exista cu siguranta si poti lupta sa-ti revii! Iti va fi greu sa iesi din starile astea, dar nu imposibil!
narcisa

narcisa spune:

Anka-maria, scuze eu scriam mesajul in timp ce tu deja raspunsesei cu cauza care a declansat totul la tine. N-am mai editat acum mesajul anterior.
Furni, uneori chiar poate fi d...asa de negru, eu am vazut cu ochii mei, era prietena mea cea mai buna in momentul ala, si un om scolit si deosebit, nu te poti controla ai nevoie de ajutor linga tine, tu nu mai esti tu(cam asa ceva)! Eu de atunci m-am jurat ca toata viata voi avea timp si pt. mine si nu va conta nimic mai mult in viata pt. noi decit sanatatea!
narcisa

chatonel spune:

anka, e ceva normal si s-a mai intilnit si la altii.... nu te speria! Tatal meu a avut cam aceleasi simptome in primul an de invatamint cind vedea ca unii elevi nu prindeau nici pe dracu din ce preda el. Facea naveta la 3 ore de casa (dus) plus orele si stresul ca nu ar fi "la inaltime" pina a picat si el ... si apoi a luat-o mai incet, a acceptat ca pe linga rezultate bune mai exista si esecuri etc. Uneori trebuie sa stii sa pierzi.
bafta si daca vrei sa palavragesti, baga un PM cu tilifonul, sa te sun.

Toulouse, la ville rose

megbeng spune:

socra-mea a patit ceva similar in tinerete, povesteste..pe la 30 de ani..crize de anxietate..avea senzatia ca se sufoca, palpitatii, stari de lesini..a fost lacardio si totul parea ok..apoi un dr i-a recomandat sa faca o ionograma serica (dozarea Ca, Mg, K...etc)..a rezultata ca avea un deficit foarte serios de magneziu..dupa o cura completa si-a revenit..si acum, in preajma menopauzei ii revin uneori starile acelea...se rezolva dupa cateva zile de magneziu (magne-b6)

iti trebuie, desigur si vointa..dorinta ferma de a depasi starile astea; despre depresie nu stiu prea multe..eu m-am procopsit cu una dupa o saricna pierduta si foarte, foarte dorita..plangeam mereu, am zis sa abandonez si facultatea..nu comunicam...ziceam doar"vreau la mama"..asta am controlat-o cu ajutorul sotului si cu...xanax

nu poti sa ajungi la un specialist in astfel de probleme, in franta?

iti doresc numai bine si soare cat de curand pe aleea ta!

pisi-pis spune:

Anka, dar totusi ma gandesc, oare chiar nu ai avut nimic fizic? Este doctorul respectiv atat de sigur? Ti-a facut toate testele? Pentru ca pot exista mai multe cauze pentru ameteli, stare de voma, dureri de cap, indigestie, spasme, etc. De exemplu, e totul in regula cu urechea interna, responsabila de echilibru? Pentru ca pe un fond de stress, dupa cateva nopti albe, si cel mai intreg om ajunge la stari de anxietate si atac de panica. Eu as cere si opinia altui medic, nu m-as lasa numai pe mana celui care a venit acasa. Si as merge la doctor si pentru ceva pt dormit.
Sper sa te refaci cat mai repede.