sunt nebuna? si daca da, ce fac?

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 2

Elise spune:

si eu cred ca ai ajuns la limita si asta e reactia.
si in locul tau mi-as lua o pauza si m-as duce undeva in creierii muntilor, sa nu aud nici vintul si sa nu ma mai stresseze nimic, o perioada.

de fapt, eu asta fac cind sint la limita rabdarii.
plec.
cit mai departe de orice urma de civilizatie.
macar citeva zile.
si ma intorc cu bateriile incarcate.

e adevarat ca nici n-am avut, nici n-am vazut pe cineva sa aiba reactii atit de dramatice la stress.
in general, pe mine ma pocneste indiferentza direct.
daca imi depasesc nivelul de suportabilitate, incepe brusc sa mi se rupa de job si de bani si de restu'.

Elise

AB spune:

Anka, nesomn, stari de veghe,chiar si voma am avut...Io-s neserioasa..si num-am dus la medic pana n-am ajuns la atac de panica. Eu eram singura cuc in tara straina, cu un divort recent in spate... eu si cu mine si tipul a fost extrem de dur. Mi-a zis ca-mi da ceva de plante usor ca sa pot adormi si mi-azis ca ajung la sedare masiva daca eu nu fac pace cu mine. Si mi-a zis ca nu-s prima estica pe care o vede asa. Dorinta de a reusi e prea mare, avem prea multe-n joc, dar aici lumea nu-ti taie capul din primele zece, nici un drum nu se inchide complet... si important e sa dai ce-i mai bun din tine, sa nu ai senzatiaca ti-ai batut joc, dar apoi nu uitasa-ti traiesti viata, ca de sinucis psihologic o puteai face si acasa la tine.

Daca sotul te poate inlocui ia-ti o pauza, macar un wkd prelungit, rupe-te siconvinge-te petine ca reusita e un lucru minunat dar numjai daca tepoti bucurade el. Capul tau te streseaza si doar sedata complet nu-l vei auzi ..

Pisi-pis.. urechea interna nuexplica atacul de panicasi nici insomnia... Mai aleschestiacu insomnia lacare am experienta vasta
P.S. Poti veni de vrei in Proventa, cu sau fara ot:):)

eibi si ceata de pitigoi
(22.07.2003),(19.06.2005)

ei bi the Extra-Bramburici!!
ei bi, ei bi. B! good. ei bi go home!

Principesa spune:

Anka, de ce intrebi despre depresie? Exista stari combinate depresiv-anxioase dar la tine componenta anxioasa iti da de furca.
Nu esti nebuna, doar ca pentru tine poate teama de a nu fi aleasa are o importanta enorma, pana la nivelul supravietuirii, in mintea ta. Ce s-ar fi intamplat pentru tine daca nu ai fi fost aleasa? Si ce se intampla de obicei cand nu esti suficient de performanta?
Si se pare ca nu ai nici suportul necesar acum. Unde ai putea sa il gasesti?

Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

Durerea este inevitabila dar suferinta este optionala

pisi-pis spune:

Asa e, urechea interna nue xplica atacul de panica si nici insomnia.
Totusi eu ma gandeam ca simptomele pe care le-a avut ea la inceput, ameteli, stare de voma, dureri de cap, indigestie, spasme, aduc a sindrom veriginos, iar in general cei care prezinta asa ceva sunt trimisi sa faca examene diferite la ORL, oftalmologie, neurologie. E drept ca si pe fond nervos se pot produce, dar nu e singura cauza posibila, si eu le-as verifica pe toate.
Si ma gandeam ca dupa cateva nopti de nesomn cu astfel de simptome, si daca mai adaugi si stressul unui job nou, pai ai tacamul complet spre atac de panica.

dianaelena spune:

Si eu am trecut cu ani in urma prin ce trecitu .La mine stresul era cauzat moartea mamei, eu avand atunci 12 ani , so recasatorirea tatalui mult prea curand cu cineva care a facut mari diferente intre mine si copilul ei , in fine ar fi multe spus, dar .... starile de atunci sau agravat in timp iar cu vreo 5 ani in urma, in urma nasteri...copilul fiind super agitat am cedat .
Ma credeam foarte bolnava , dar oriunde ma duceam analizele imi ieseau bune( sange, urina EKG, etc) pana un medic mi-a zis ca nu stiu ce anume legat de sistemul nervos vegetativ nu e in regula si ca solutia e sa fac mult sport si sa consum frocte foarte multe.Bine inteles ca pe langa medicamentele date am incaput si ce mi-a zis el, treptat am scapat de edicamente, am continuat cu sportul si fructele pan a am scapat definitiv.
Si acum cand ma simt obosita si strsata plec la sala .
Nu stiu poate e autosugestie chestia cu sportul dar la mine functioneaza.
Insanatosire grabnica!!!!

nematics spune:

si eu am trecut prin faze din astea, in momente de stress extrem! Vomam pina si apa pe care incercam sa o beau.

Iar acum, de vreo doua saptamini, dorm cite 3-4 ore pe noapte, ca adorm tirziu si trebuie sa ma scol devreme; mai pic in vreun week end si mai recuperez, dar nu cine stie ce

iar prima oara cind am ajuns in America, o luna de zile cit am stat aici n-am putut sa dorm decit de la 7 la 9 seara si de la 6 la 8 dimineata - as mai fi dormit eu poate dimineata dar trebuia sa ma scol la program.

Dupa o luna, cind m-am intors in Europa, rideau colegii de mine ca dorm cu ochii deschisi - sa stii ca sunt momente de citeva zeci de secunde, in astfel de situatii, ca niste flashuri, in care creierul doarme cit in citeva ore si recuperezi! Nu-ti dai seama, mie mi-au spus colegii, care trecusera si ei prin asa ceva.

nu e depresie, nu am din pacate timp sa-ti scriu mai multe, iti spun ce mi-a ajutat mie si n-am vomat, macar sa trec de shoc: vin negru si sec, Bordeaux (eram in Franta cind s-a intimplat prima data). Pe urma am vazut ca e probabil din cauza cantitatii mari de tanin din el.

Si povesteste-ne aici, sa stii ca ajuta enorm sa comunici

numai bine

Iuliana

PS: Cit despre studenti, sa stii ca daca ii respecti si ii iubesti si ai talent sa le explici, vor trece imediat de bariera limbii si te vor asculta fara rezerve - asta ti-o spun din proprie experienta! E drept ca experienta n-am avut-o in Franta, unde rasismul e mai pronuntat, ci in US, dar nu conteaza - important este sa ai ce sa le comunici care sa-i incinte.

mate spune:

Am patit exact ca tine,eram in ultimul an de facultate si am simtit ca nu mai pot,stresul la care ma supuneam singura pentru ca in mintea mea TREBUIA sa fiu prima si-a spus cuvantul...si am clacat.Nu am mai putut sa fac nimic,eram ca o leguma si vegetam.Dar atunci cand am inceput sa nu mai dorm am realizat ca e grav si am ajuns la medic.Si mi-a trebuit o luna la Predeal ca sa-mi revin,la aer de munte curat,cu tratament pe baza de vitamine si somnifere usoare.Si mi-am revenit incet incet,am relizat ca nh e nici o nenorocire daca nu ies eu prima ca nu asta e important in viata,ma rog,am facut si psihoterapie o perioada si mi-a ajutat.Se pare ca nevoia mea permanenta de a-mi dovedi ca sint cea mai buna a dus la clacarea mea...oricum ma si vedeam internata la psihokuku in camasa de forta.Stai linistita ca nu esti nebuna,nebunii nu realizeaza ca sint nebuni,traiesc intr-o lume a lor.Esti numai ingrozitor de obosita si exigenta cu tine.Ia o pauza si gandeste-te ca cea mai importanta persoana pentru tine e persoana ta,sanatatea si wellbeing-ul tau sint pe primul plan.Poate nu ar strica o cura de minerale si vitamine(sub indrumarea medicukui) si neaparat o pauza mai lunga.

Oana,mamica lu' Iepurici Alerg P'Aici(27 Nov 2004)
Christinel
New Zealand
Osama

Cine da din coate...departe ajunge...

AB spune:

Anka, mai da un semn de viata,mama draga!

eibi si ceata de pitigoi
(22.07.2003),(19.06.2005)

ei bi the Extra-Bramburici!!
ei bi, ei bi. B! good. ei bi go home!

anka-maria spune:

Saru'mana la toata lumea pt. raspunsuri.
Ieri am fost din nou la medic sa-i spun ca picaturile alea de oprit panica sunt apa de ploaie si daca nu face ceva io sigur voi face.
Am incercat sa-mi tin nervii pana am ajuns in cabinet. Cand am ajuns in fata lui nu m-am mai putut abtine si am izbucnit in plans. Tremuram si plangeam, nu puteam spune decat "iertati-ma dar nu ma pot abtine". Imi tremura tot corpul de parca aveam o criza de epilepsie.
Avea o privire teribil de blanda, mi-a explicat ca el a incercat sa-mi dea chestii relativ usoare, poate-poate reusesc sa-mi revin singura odata stresul eliminat. Mi-a explicat ca ce mi se intampla mie vede la o persoana din zece, ca nu sunt nebuna si ca sigur n-o sa raman asa. Asta era una din spaimele mele: daca raman asa, daca n-o sa mai fiu niciodata eu. Asta si cu "eu mor si nu mai apuc sa-mi vad parintii".
Mi-a dat Xanax si Solian, deoarece Stilnoxul n-avea nici un efect, dormeam 2 ore si apoi eram in picioare(in alea 2 ore urlam in somn).
Am luat o pastila de Xanax si parca am inceput sa ma simt otar mai bine, imi venea chiar sa rad. Pe la 8 seara am adormit bustean. M-am trezit pe la 10 sa ma duc la baie. Am dat sa ma ridic si parca propriul corp nu mai raspundea la comenzi. M-am speriat ingrozitor, nu puteam sa merg, parca eram undeva in afara corpului si ma uitam la mine cum ma chinui sa ma misc. Toate in jurul meu mergeau in reluare.
Ma gandeam "cred ca omul asta e nebun, mi-a dat medicamente de o sa ma transforme in leguma, cum naiba imi mai revin, etc".
Am dormit 10 ore. La 6 dimineata m-am trezit, trebuia sa mai iau o pastila (mi-a dat 2/zi). Ma simteam mai bine, dar eram speriata de pastilele astea, ma gandeam ca decat asa un efect, mai bine deloc. Am decis sa iau juma' de pastila si apoi am mai dormit 2 ore.
L-am sunat pe doctor sa-i zic ce mi se intampla.
Mi-a spus ca nu Xanaxul imi creaza starea asta ci oboseala in sine. Atunci cand am ucis gandurile negre saracul corp a cazut pur si simplu. Cand m-am simtit mai pe picioarele mele am venit la scoala. Cica e mai bine decat sa stau singura in pat. Acum simt asa ca o ceata in cap si obosesc repede(nu poci urca 3 etaje ca ametesc) dar macar nu mai simt nevoie sa ma dau cu capul de pereti. Ma dor muschii de zici ca am alergat la maraton , desi n-am facut nici un efort fizic.
Analize la sange mi-au facut, nu stiu daca si Mg, dar analizele au iesit bune. Io cred in continuare ca ceva la stomac am avut, poate chiar virusul ala nenorocit de care s-au mai plans fetele pe aici, dar faptul ca nu se uita nimeni la mine, nu-mi faceau analize, imi tot schimbau madicamentele de stomac, m-a speriat ingrozitor.
Io tremuram din tot corpul si astia imi dadeau paracetamol. Ma tot gandeam ca o fi meningita, s-o fi spart chistul de pe ovar,ca mi-am dat ficatul peste cap de la hormonii aia de-i luam, etc. La toate astea ei raspundeau razand si ma puneau sa beau apa. Iar io vomam tot.
Multam frantzuzoaicelor pt. sprijin, sa va dea D-zeu sanatate, dar am hotarat sa mergem acasa mai devreme cu o luna. Cica m-ar ajuta sa-mi revin daca m-as intoarce acasa.
Sper luni sa va pot spune ca am dormit, mananc si totul intra in normal. Un lucru e sigur, a cam inceput sa-mi fie frica de mine, nici nu stiam ce fragila sunt .

just me