povestea puiului de urs

A fost odata un pui de urs. tare ii mai placea sa se plimbe prin padure cu mamica lui, sa manance zmeura, mure si afine. De fiecare data mamica ii spunea sa nu se indeparteze de ea, sa aiba grija sa nu se piarda. Puiul de urs nu era insa deloc ascultator si, intr/o zi, afundandu=se in zmeuris, s/a pierdut de ursoaica. In momentul in care si-a dat seama ca e singur in mijlocul padurii a inceput sa planga. Chiar atunci a trecut pe acolo un om care s-a oprit si l-a intrebat de ce plange. Cand a auzit ce s-a intamplat l-a chemat pe puiul de urs sa mearga cu el si i-a povestit ca are un circ. I-a promis ursuletului ca, daca il va ajuta sa aduca lumea la spectacolele lui, il va duce innapoi la mamica lui. Si puiul de urs a plecat. Cand a ajuns la circ a inceput sa-i para rau. Dresorul nu-i dadea de mancare, il obliga sa faca tot felul de giumbuslucuri si nu parea deloc dispus sa-l ajute sa-si caute mamica. Din contr, pe masura ce numarul cu puiul de urs atragea mai multi spectatori, avea mai mare grija ca nimeni sa nu-l vada in afara spectacolului. Si iar a inceput ursuletul sa planga. celelalte animale l-au auzit si s-au hotarat sa-l ajute. Porumbeii au yburat peste oras si au dat de veste ca la circ se afla un pui de urs care s-a pierdut de mama lui. Ciorile au auzit vestea si au dus-o mai departe, spre padure. Acolo au auzit-o veveritele care le-au povestit iepurasilor si caprioarele. In cele din urma veste a ajuns si la urechiile ursoaicei. Furioasa a plecat spre oras, a gasit cortul circului, a intrat si s-a repezit drept spre dresor pe care l-a imbrancit de s-a dus de-a berbeleacul pana dincolo de marginea arenei. Si-a luat apoi ursuletul si a plecat cu el spre casa, nu inainte de a-l anunta pe dresor ca daca mai afla ca a luat vre-un puiut de langa mama lui vai fi vai si amar de el. Odata ajunsi in padure ursoaica i-a dat puiului sa pape, l-a lasat sa doarma bine apoi l-a pus sa promit cu labuta pe inima ca niciodata, dar niciodata nu va mai pleca de langa mamica lui

Mamica de spiridus

Poze cu Loriana

DARAEL spune:

O poveste spusa cu Inima .....

Adrian
http://www.geocities.com/dara2el/
6 tehnici in asteptarea lui BB mic

„Doua lucruri sunt infinite: universul si prostia omeneasca, si inca nu sunt sigur de primul.” Albert Einstein

danim spune:

tare faina. abia astept sa le-o spun deseara.

Ana68 spune:

Frumoasa poveste Dana....Am s-o scot si eu la imprimanta s-o citesc Luanei...cand o mai creste.

Ana-Maria,mami deAlex&Luana

Oana spune:

Ce poveste draguta, chiar ca o sa o listez si eu sa i-o citesc lui Paul...

Oana si Paul (3 iulie 2002)

poze
Ticker_Paul

danitin spune:

Imi pare bine ca se inregistreaza reactii pozitive ...
Idea e in felul urmator. Spiridusului meu ii plac foarte mult povestile si cum vreau sa mergem pe directia asta / nu calculator sau televizor / am cumparat o gramada de carti si am constatat ca ... nu le pot citi copilului. Cum sa/i spun ca iezii caprei au fost mancati de lup care a manjit cu sangele lor peretii si a sfarsit ars de viu, ca lupul a mancat-o pe Scufita si Bunica iar vanatorul i=a spintecat burta., ca vrajitoarea i/a taiat limba micii sirene care trebuia sa-l injunghie pe print, etc. Am cumparat si alte carti, dar in afara de Ochimini - traducerea spiridusului pentru Winnie n/am gasit nimic fain. Asa ca am inceput eu sa inventez. Daca vi se par faine si vreti sa le spuneti si voi puiutilor, am sa continui sa postez.

Mamica de spiridus

Poze cu Loriana

andrruzza spune:

mamica lui Rares(10.03.2005)
http://community.webshots.com/user/andrruzzaR

"Neasteptatul se produce intotdeauna"

danim spune:

Le-am spus povestea fetelor mele si le-a placut :)
Daca mai ai...asteptam urmatoarea

danitin spune:

Povestea picaturii de ploaie

A fost odata o picatura de ploaie care traia intr-un nor mare si pufos. Ea avea o rochita vaporoasa ca un abur, alba si plina de dantele. se juca cat era ziua de lunga alaturi de celelalte picaturi si era tare fericita. Intr-o buna zi insa norul le-a spus ca a sosit momentul sa inceapa marea lor calatroie spre Pamant. Picaturile s-au imbracat in alte rochite, albastre si lungi si, la un semnal, au sarit din nor. Tare le-a mai plcaut sa zboare spre Pamant. Alunecau ca de pe un tobogan mare, se fugareau unele pe altele iar vantul le purta dintr-o parte in alta. In cele din urma au ajuns intr-o gradina frumoasa, plina de flori. Picatura noastra a aterizat pe petalele unui trandafir. Se simtea tare bine pe ceea ce ea credea ca este un covor rosu inchis, catifelat si parfumat. La un moment dat insa, cum statea ea si se odihnea, a rasarit soarele iar picatura de ploaie a simtit cum incepe sa devina din ce in ce mai usoara si transparenta. S-a cam speriat... dar o gaza mica ce se afla in apropiere i-a strigat sa se lase repede sa alunece de frunzele trandafieului - cu grija mare la spini - pentru ca altfel soarele o va duce din nou in nori. Picatura s-a grabit sa o asculte pe gaza cu gandul la toate minuntatiile pe care le va mai vedea. A ajuns pe pamant si a intrat printr-o crapatura mica tot mai adanc, pana a ajuns pe malul unui firicel de apa ce curgea incet. S-a aruncat in el iar firicelul de apa a legant-o pe undele lui pana cand picatura a adormit. La un moment dat insa s-a trezit brusc> se facuse lumina si un zgomot mare se auzea tot mai aproape. Buf, picatura s-a trezit la lumina, alaturi de alte multe picaturi de apa care zburdau si sareau in toate partile. Unde sunt a intrebat ea? Intr/un izvor i-au raspuns celelalte. Brusc inviorata picatura s-a alaturat celorlalte si s-a jucat cat a fost ziua de lunga. cel mai mult i-a placut atunci cand a sarit intr-o cascada si si-a amintit de drumul din nor spre Pamant. Dupa cateva zile de zbenguiala a vazut ca rochita ei cea frumoasa prinde alte nuante iar ea se simtea tot mai obosita. Ajunsese intr-un rau mare unde s-a lasat in voia curentului. Parca nu mai avea chef de joaca. Se lasa sa alunece pe valuri si privea la toate lucrurile frumoase de pe maluri> sate si orase pline de lume, holde de grau, paduri si chiar munti. Picatura era din ce in ce mai lenesa si se gandea chiar sa adoarma un pic. In departare s-a auzit un vuiet mare si picatura a incercat sa salte pe un val ca sa vada ce se intampla. A vazut doar o intindere mare de apa care se impreuna la orizont cu albastrul cerului. Ajunsese la Mare. Valurile au leganat-o, scoicile si meduzele i-au urat bun venit, un delfin jucaus a aruncat-o de cateva ori in vazduh iar picatura se distra tare bine. A hoinarit ea pe valuri multa vreme pana cand a vazut ca de jur in prejurul ei se ridicau niste pereti protocalii. Nimerise in galetusa fetitei care se juca pe plaja. Fetita a rasturnat galetusa in bazinul castelului de nisip ridicat tocmai atunci. Picatura a privit aglomeratia din jur, s-a simtit tare mandra cand oamenii au admirat castelul si ii venea sa strige priviti, sunt si eu aici, in bazinul din curtea cea mare. Dar a simtit din nou, ca si cum multa vreme in urma, ca devine tot mai usoara si transparenta. N-a mai apucat sa-si ia ramas bun de la castel sau de la fetita ci s-a ridicat incet prin aer si a adormit. cand s-a trezit avea o rochita alba, vaporoasa, plina de dantele. In jurul ei alte picaturi se jucau si se alergau intr-un nor mare si pufos. Picatura de ploaie a zambit si a hotarat sa se mai odihneasac totusi putin, inainte de prima ploaie.



Mamica de spiridus

Poze cu Loriana

Himmelsduft spune:

Danitin ptr povesti. Eu inca nu am copii, dar imi plac f mult si le salvez ptr mai tarziu. Pina atunci le mai povestesc fetelor prietenei mele si sint sigura ca o sa le placa. Daca mai ai, sa stii ca eu le astept.
Him

---

Ich bin eine Frau. Daraus ergibt sich das Geburtsrecht, bei Bedarf meine Meinung zu ändern.


photos

zana spune:

ce povesti frumoase!
Si noi le citim.

pentru spiridus.