intrebare copil mai mare

pepsica spune:

Am recitit ce am spus si mi-am dat seama ca e incomplet ce am descris eu mai sus ..adica, nu SIMT ceva ca o emotie puternica ca ar fi copilul meu, asta am vrut sa spun...nu ca nu as simti NIMIC. E f dragut si istet, dar cum probabil oamenii sint diferiti intre ei, lafel si in problema adoptiei, probabil ca nu toti simt in mod egal, acelasi lucru fata de copiii lor la inceput...unii au trairi deosebite si puternice, la altii relatia se construieste in timp.. sotul meu spune sa am rabdare sa vedem cum se va manifesta si miine,iar apoi vom vedea...vorbeam cu o prietena care a nascut 2 copii si mi-a spus ceva uimitor pt mine: cind i-a vazut (pe ambii copii), nu a simtit ca ii iubeste la nebunie, totul a venit in timp, iar acum e o mama super model.. ceea ce vreau sa spun e ca probabil nu ar trebui sa am pea multe asteptari de la mine si sa vad ce se intimpla, pt ca unii oameni se indragostesc mai greu, ca sa spun asa...sper sa fi fost cit de cit coerenta.. astept parerile voastre...

simona dragusin spune:

Bineinteles ca nu esti "defecta"!Si,parerea mea,ca oricum cu un copil mai mare situatia e altfel decit cu un bebelus.

Ai mai multe de "vazut" gesturi,voce,personalitate.Nu e obligatoriu sa "simti" de prima oara.Exista dragoste la prima vedere,dar tot dragoste se numeste si cea care vine cu putina intirziere.Inima iti va spune daca e puiul tau,da-i putin timp si nu te judeca prea aspru.Cind mi-am vazut prima data fetita am crezut ca nu e copilul meu pt ca, parca era prea frumoasa prea deosebita...Acum stiu ca era doar dragoste si probabil nu-mi venea sa cred cit sint de norocoasa!

SIMONA

simona dragusin spune:

Gind la gind! de fapt cred ca am scris in acelasi timp dar eu am trimis mai tirziu mesajul ca am vb la tel

SIMONA

nico_ro spune:

Multi cunoscuti de-ai mei, atat mamici cat si tatici, atunci cand i-am intrebat ce au simtit cand si-au vazut copilul intaia oara au spus ca nu mare lucru... Cred ca atasamentul si iubirea vin incetul cu incetul, pe masura ce va descoperiti reciproc. Nici intre doi adulti nu cred in chestia aia numita "iubire la prima vedere", o consider mai mult un pretext.
Nasa mea imi povestea ca dupa nastere a stat in salon cu mamica unui baietel (mai avea unul) si se simtea, vorba ta - defecta-, cand o vedea pe mamica respectiva cum isi dezmierda bebele, iar ei nu-i venea nici un alint in minte pentru fetita ei. Bineinteles ca in foarte scurt timp o alinta pe aia mica de numa`...
Totul vine de la sine, nu trebuie sa te autoanalizezi atat, asta e parerea mea...

nicolnic spune:

Nu te speria sa iei un copil de 2 ani . Si nici nu va plinge dupa mama sociala,iti spun din experienta.Am o verisoara care a luat un baietel de 4 ani si nu i-a fost greu deloc ba din contra cum i-a vazut copilul din mami si tati nu i-a scos .

ligeea spune:

pai eu ce sa mai zic ?Eu l-am facut , a fost un copil dorit ,perioada de sarcina a fost fara probleme ,abia asteptam sa-mi tin omuletul in brate si...dupa ce mi l-au dat si l-am vazut asa mic si cam uratel ( s-a nascut la 7,5 luni cu 2,4 kg si prematurii nu iau nici un concurs superbebe ) tot asteptam sentimentul ala ,,matern sa apara si nimic . Mai mult cand le vedeam pe celelalte mamici cum dadeau ochii peste cap de dragoste am inceput sa ma simt chiar defecta .
pentru mine dragostea pt. Pitic a venit asa -e cam deplasata comparatia -ca vinul vechi .Cu cat se inveceheste cu atat e mai bun , mai savuros.
A venit in zilele cand ma uitam la el si-i transpira nasucul la supt ,in ziua cand a zis primul cuvant pece (peste ), in zilele cand il puneam in patut zicand ca doarme si-l auzeam -,,mami , sa vii un pic .Si picul se facea ore de povesti si poezioare .
Si tot asa .
Copiii nu-i iubesti-eu cel putin pentru ca au materialul tau genetic ci pentru nevoia de ocrotire pe care ti-o inspira , pt. ca din nimic apare o persoana care zice Vreau si lumea ta se opreste din loc .
PS Am o prietena care a infiat un baietel de 2,7 ani , acum are 7 , merge la scoala ,au trecut anii...baietelul ,stii, e chiar ciudat , seamana cu ei ca doua picaturi de apa desi cand l-au luat era brunetel acum e saten deschis si cu ochii albastrui-cenusii.

dannygrs spune:

buna fetelor!
cand eu si sotul meu ne-am hotarat sa adoptam am zis " sa fie o fetita , cam de un an si jumatate si atat" . am fost foarte convingatori la partea aceasta pana in ziua in care am intalnit o fetita si un baietel de 4 si respectiv 2 ani . ne-am hotarat pentru ei din primele minute.
asistenta la care au stat de micuti este o " tanti" care vede doar biserica si piata si astea singura pentru ca copii sunt super speriati de ce inseamna a te urca intr-o masina sau a intra intr-un magazin sau tot ce inseamna altceva dinafara de scara blocului unde locuiesc,
nu am crezut ca voi ajunge in situatia ca nu stiu ce trebuie sa fac cum sa ii conving sa nu mai stie de frica lucrurilor noi. ei nu au probleme cu noi , merg oriunde dar pe jos si numai pe strada nu in alta parte. astept si eu un sfat in legatura cu problema mea si a lua un copil mai mare este un lucru super bun .

Briantis spune:

Danny ,sa va traiasca !

Mama lui Andreiutzu

Gianni spune:

Dany , felicitari , sper sa-ti ( sa va) aduca numai si numai bucurii...acum iti trebuie multa rabdare , si daca nu este suficient , atunci probabil ca cea mai bun a solutie este un psiholog de copii.
Poate o idee este sa-ntrebi si pe psihologul pe care l-ai avut cind v-ati testat .
Mult succes iti urez.

Catalina

adinagray spune:

Eu am vazut aseara la televizor o emisiune despre doua familli canadiene care au adoptat copii din Rusia. Am plans in continuu timp de o ora.. Familiile s-au dus la un orfelinat cu copii mai mari (intre 7-14 ani) si ambele au adoptat fetite jur de 7 ani. Una dintre fetite s-a adaptat extrem de usor la viata de aici, peste cateva luni invatase limba si nici macar nu avea accent. Se ingrasase putin ca era tare slabuta si era frumoasa ca o printesa. Cu a doua fetita a durat putin mai mult, ea traise cu mama naturala 4 ani inainte sa ajunga la orfelinat si tot se mai gandea la mama ea. Insa au aratat-o dupa doi ani, se facuse mare si frumoasa si era fericita. Ambele familli erau foarte multumite de evolutia fetelor si le iubeau la nebunie.

Deci se poate si cu copii mai mari. E mai dificil pentru ca au memorii (bune sau rele) ale vietei anterioare, dar dragostea si rabdarea invinge totul..

Adina