Strainatate - locuieste cineva "la tara"?

CristinaT spune:

quote:

---

Originally posted by adrienne12

Bai frate eu locuiesc in "banlieu" si lucrez la 12 mile mai la sud de oras... la tara. As fac in clipa asta schimb cu oricare dintre voi. Firma mea e la tara, eu locuieac la tara, toti colegii mei sint tarani ca s-o spun de-a dreptul, suproteri ai lui Bush, toti locuind la tara, cu ferme, self suficient, cu background cu pusti pe computer la servici, ingusdti la minte si bisericosi pina la loc comanda... Deci spuneti ca eu una tinjesc dupa civilizatie si spectacole. Tinejsc dupa Bucuresti. Fac schimb de locuinta cu voi miine daca imi dati o oferta serioasa intr-un oras mare.

---

eu as face schimb cu tine oricand... macar cateva luni pe an, sau macar una...

adrienne12, as vrea sa vorbesc ceva cu tine se poate??? fara legatura cu subiectul de fata.

www.babiesonline.com/babies/o/oana/" target="_blank">6 ani - 14 februarie 2006

deam spune:

Sa va spun si eu din experienta mea. Lucrez in Lisabona si am locuit in Lisabona 10 ani (galagie, zumzet de benzi super circulate, aglomeratie, aer super poluat, prea multa lume ca sa-ti faci cunoscuti printre vecini, etc...).
Cu cinci ani in urma am cumparat un teren (teren rural, o vie parasita, nicidecum teren urbanizat) de 8000 m^2 la 38 Km de Lisabona (destul de scump:-((), intr-o peninsula din Oceanul Atlantic(Setubal), intr-o zona cu vita de vie (si plaja) cunoscuta pentru vinul muscatel local. Am construit (si nu cumparat de gata) casa visurilor noastre (care ne-a dat atita de lucru incit s-a transformat in cosmar). Am gradina cu 68 pomi fructiferi, vita de vie (am facut in jur de 500 l de vin), flori, mini teren de fotbal (am doi baieti). E frumos, dar cel mai frumos este faptul ca baietii mei cresc sanatos, liberi si fara sa-i stresez cu prea multe observatii de genu: nu pune mina pe vaza, atentie ca spargi nu stiu ce...Le dau o minge, sau triciclete sau lopatele si nu-i vad vreo doua-trei ore. Au pelerine de ploaie si cizme de guma si merg afara chiar si cind ploua (nu le prea place televizorul). Avantajul climei....La sfirsit de spatamina, daca nu mergem la plaja, facem plimbari cu bicicleta printre vii, taiem iarba, ingrijim de flori si facem multe gratare pentru prieteni si pitici (barbeque party).
Am doi ciini, dar vecinul (pensionari) are 5 cai, pisica, gaini, ratze, iepuri si ai mei copii se duc toata ziua acolo sa-l streseze.
La scoala pina in clasa a patra ne-am gindit sa-i dam la scoala publica din sat (e bine sa cunoasca copiii din vecinatate), si dintr-a V-a sa ii punem intr-un colegiu (scoala particulara) (este unul englez la 5 km de casa noastra, vin cu microbuzul si ii iau de acasa).
Sint dous spitale cam la 10 min distanta (cu masina), cu urgenta pediatrica. Sint 3 mall-uri mari cam la 10-15 minute de casa. Aici preturile sint aceleasi in toata tara, doar comertul rustic si traditional este mai scump.
Eu merg la servici (in Lisabona) cu masina sau cu trenul (cam 45 de minute). Este cel mai mare inconvenient (dat te obisnuiesti) ...
In rest ce sa va spun, nu prea merg la cinema (doar filme pentru copii) sau teatru sau baruri sau chestii din astea. Sint destul de casnica, avem un cerc de prieteni si ne vizitam cu ei. Nici nu prea am timp (cu doi baieti gemeni de doi ani si cu serviciul pe care il am...hmmm).
Imi consum energia la servici si abea astept sa ma retrag in coltul meu linistit. Cu 20 de ani in urma nu gin asa, ma ve doar in buricul tirgului....Dar ce sa facem, cu virsta sistemul nostru de valori se schimba muuuult de tot.

Inainte de a cumpara terenul, am studiat cu destul de multa atentie ce v-am descris pina acuma (vecinatatea, scoli, spitale, transpoturi publice, etc). Mai este si amanuntul ca Portugalia este o tara mica, deci distantele sint mai concentrate (nu poti compara cu USA), ceea ce permite sa gasesti la doar 40 km de metropola o mica oaza de verdeata si liniste.

Dezavantaje: daca ti se termina tigarile, tre sa-ti pui Kuru in masina si sa mergi vreo 2 km pina la primul café. (in Lisabona, ieseam din bloc in papuci de casa si-mi cumparam ziarul, tigarile, sau pohtele de urgenta). Dar te inveti si cu asta, te organizezi mai bine, faci liste de cumparaturi si faci marile cumparaturi in weekend in asa fel ca sa nu ramii in pana.

Alte Avantaje: este usor sa gasesti bona, baby sitter sau cineva care sa te ajute la curatenie sau calcat haine (majoritatea femeilor din sat nu lucreaza) si este mai ieftin decit in orasele mari.

Bineinteles ca am net :-))

Nu stiu ce sa va mai scriu? Acum cu totul gata este perfect, dar pina a ajunge aici este o cale luuunga de tot, si nu usoara si nici ieftina.
Va doresc sa va mutati la tara si sa fiti fericiti.

adrienne12 spune:

CristinaT you must be kidding! intreaba-ma ce vrei. In urma cu 10 ani imi putzea Bucurestiul. Acum ca am imbatrinti il ador si mi-e dor de el fizic. Nu glumesc.Acasa am in spatele casei caprioare, raconi, veveritze chip munksi, serpi, viezuri popindai, curcani salbatici.... si multi foarte multi pomi. In fiecare toamna imi fring spatele curatind tispe camioane de frunze de la cei tispe stejari de pe proprietatea mea. Va spun sincer ca nu-mi mai trebe... prea multa munca. in loc sa ma bucur de o zi frumoasa sa merg in parc cu bicicleta eu trebuie sa stau acasa sa curatz curtea si gazonul de frunze!

ML spune:

quote:

---

Originally posted by deam

Sa va spun si eu din experienta mea. Lucrez in Lisabona si am locuit in Lisabona 10 ani (galagie, zumzet de benzi super circulate, aglomeratie, aer super poluat, prea multa lume ca sa-ti faci cunoscuti printre vecini, etc...).
Cu cinci ani in urma am cumparat un teren (teren rural, o vie parasita, nicidecum teren urbanizat) de 8000 m^2 la 38 Km de Lisabona (destul de scump:-((), intr-o peninsula din Oceanul Atlantic(Setubal), intr-o zona cu vita de vie (si plaja) cunoscuta pentru vinul muscatel local. Am construit (si nu cumparat de gata) casa visurilor noastre (care ne-a dat atita de lucru incit s-a transformat in cosmar). Am gradina cu 68 pomi fructiferi, vita de vie (am facut in jur de 500 l de vin), flori, mini teren de fotbal (am doi baieti). E frumos, dar cel mai frumos este faptul ca baietii mei cresc sanatos, liberi si fara sa-i stresez cu prea multe observatii de genu: nu pune mina pe vaza, atentie ca spargi nu stiu ce...Le dau o minge, sau triciclete sau lopatele si nu-i vad vreo doua-trei ore. Au pelerine de ploaie si cizme de guma si merg afara chiar si cind ploua (nu le prea place televizorul). Avantajul climei....La sfirsit de spatamina, daca nu mergem la plaja, facem plimbari cu bicicleta printre vii, taiem iarba, ingrijim de flori si facem multe gratare pentru prieteni si pitici (barbeque party).
Am doi ciini, dar vecinul (pensionari) are 5 cai, pisica, gaini, ratze, iepuri si ai mei copii se duc toata ziua acolo sa-l streseze.
La scoala pina in clasa a patra ne-am gindit sa-i dam la scoala publica din sat (e bine sa cunoasca copiii din vecinatate), si dintr-a V-a sa ii punem intr-un colegiu (scoala particulara) (este unul englez la 5 km de casa noastra, vin cu microbuzul si ii iau de acasa).
Sint dous spitale cam la 10 min distanta (cu masina), cu urgenta pediatrica. Sint 3 mall-uri mari cam la 10-15 minute de casa. Aici preturile sint aceleasi in toata tara, doar comertul rustic si traditional este mai scump.
Eu merg la servici (in Lisabona) cu masina sau cu trenul (cam 45 de minute). Este cel mai mare inconvenient (dat te obisnuiesti) ...
In rest ce sa va spun, nu prea merg la cinema (doar filme pentru copii) sau teatru sau baruri sau chestii din astea. Sint destul de casnica, avem un cerc de prieteni si ne vizitam cu ei. Nici nu prea am timp (cu doi baieti gemeni de doi ani si cu serviciul pe care il am...hmmm).
Imi consum energia la servici si abea astept sa ma retrag in coltul meu linistit. Cu 20 de ani in urma nu gindeam asa, ma vedeam doar in buricul tirgului....Dar ce sa facem, cu virsta sistemul nostru de valori se schimba muuuult de tot.

Inainte de a cumpara terenul, am studiat cu destul de multa atentie ce v-am descris pina acuma (vecinatatea, scoli, spitale, transpoturi publice, etc). Mai este si amanuntul ca Portugalia este o tara mica, deci distantele sint mai concentrate (nu poti compara cu USA), ceea ce permite sa gasesti la doar 40 km de metropola o mica oaza de verdeata si liniste.

Dezavantaje: daca ti se termina tigarile, tre sa-ti pui Kuru in masina si sa mergi vreo 2 km pina la primul café. (in Lisabona, ieseam din bloc in papuci de casa si-mi cumparam ziarul, tigarile, sau pohtele de urgenta). Dar te inveti si cu asta, te organizezi mai bine, faci liste de cumparaturi si faci marile cumparaturi in weekend in asa fel ca sa nu ramii in pana.

Alte Avantaje: este usor sa gasesti bona, baby sitter sau cineva care sa te ajute la curatenie sau calcat haine (majoritatea femeilor din sat nu lucreaza) si este mai ieftin decit in orasele mari.

Bineinteles ca am net :-))

Nu stiu ce sa va mai scriu? Acum cu totul gata este perfect, dar pina a ajunge aici este o cale luuunga de tot, si nu usoara si nici ieftina.
Va doresc sa va mutati la tara si sa fiti fericiti.

deam

---

Superb Deam! Pentru mine!
Asta nu inseamna ca nu o cred pe Adriana , dar in acest moment, pentru cei mici si chiar si pt. noi, "satul" mi se pare o alternativa reusita.
Vara trecuta cand i-am vazut cat de fericiti alergau la tara si mai ales ce bujori aveau in obrajori, ne-a intrat in cap sa ne mutam. Aici sunt galbejiti si cu cearcane, vara si pana prin sept.-oct. ii tin mai mult in casa (cand ne intoarcem in Florida) din cauza caldurii si umiditatii ridicate, basca mi-e teama sa-i las singuri in curte (sunt serpi veninosi; rar apar dar nu-s de trecut cu vederea)...
Din pacate la tara aici (SUA) ar ramane problema gasirii unui serviciu iar cu spitalele bune, e adevarat nu-s prea aproape (2 ore)...
Si noi ne incadram ca "familie" in tipul descris de Amuleta si de tine Deam.
Voi Amuleta, Deam, Alinutza (sora ta), cum vedeti "socializarea" copiilor? Pe mine ma ingrijoreaza oarecum dar ma gandesc ca in momentul in care vor merge la gradinita (peste un an), aceasta le va acoperi necesarul de contact si "socializare". Ma intereseaza mult parerea voastra.
Si in legatura cu stresul (vad ca tu Amuleta dai credit satului pt. "liniste")! De plictiseala nici vorba cu 2 mici pe cap, poate o gradina si altele de aranjat pe afara.

P.S. Noi nu avem un cerc de prieteni nici aici (nici copiii), asa ca prea mare schimbare nu ar fi. Singurele care ne-ar lipsi oarecum ar fi rudele sotului, dar si ele isi vad fiecare de familie si prieteni.

Imi cer scuze ca scriu in graba si poate nu sunt atat de explicita, coerenta. Ma duc pana nu se incaiera copiii.

Mik spune:

ML, am tot vrut sa-ti scriu dar nu am apucat.

Si eu sunt din cei care stau la tara, nici macar intr-un sat cu brutarie, ci pe o coasta de munte, aproape de o sosea nationala, la 12 km de locul de munca. In fiecare dimineata imi pun copilasii in masina si ii duc la scoala din satul cel mai aproape (5km) si apoi fug la ale mele. In sat toate sunt bine organizate : scoli, cantina, doici, doctori, dentist (nu l-am incercat), farmacie, pravalii, coafeze, manichiurista, vinzator de vinuri, restaurante (4).
Am enorm de mult teren, dar asta trebuie asumat : ingrijit cit de cit (taiat iarba). Daca vrei gradina cu legume si alte minuni, tre' sa le asumi in munca (arat, udat, tratat, cules !).

Copiii alearga fericiti si se murdaresc ca . Dar nu-i bai. Sunt foarte impresionati de natura si nu s-ar muta la oras pentru nimic in lume. Din fericire pentru mine nu avem nici cel mai mic animal (nu socotesc cirtitele si soarecii de cimp).

Daca am fi stat in oras nu cred ca ar fi mai comod de circulat si nici mai sociabili nu ar fi fost.

Alta chestie : pentru stat la tara iti trebuie neaparat masina, fiecare cite una. Inutil sa-ti mai scriu ca nu ducem lipsa de nimic (ca utilitati), dar a trebuit platit si ca sa aducem conducta de apa, si electricitatea si telefonul. Avem de un an Internet cu debit mare.

Sincer nu vad ceea ce as avea in plus in oras. Oricum spital sau medici specialisti nu ai niciodata la usa blocului.


Mik.

mamica dulce spune:

si eu locuiesc la tzara:) stau langa un orasel ,la vreo 50 de km de Köln.Satul e mic,dar am noroc ca circula autobuzele ziua la 20 de min,seara doar pana la 9,..in schimb sambata o data/ora si duminica deloc.Izolare multa.Eu nu am inca masina,sotzul calatoreste foarte mult si sunt extrem de mult timp singura,cu copilul.Nu sunt multi straini in sat,nemtii care sunt sunt fie in varsta,fie lucreaza si nu-i vezi,deci prieteni,cunostinte-prea putini,2-3 persoane sa zic.DAca ma uit pe geam vad o persoana la juma' de ora.
Stau intr-o casa cu gradina mare si frumoasa,gard in gard cu gradinita,am o brutarie si un mini-market-totul super pana aici dar in rest orice e la oras.Fara masina sunt destul de legata.Spitalul de copii e la 30 de km si nu va doresc sa stiti ce inseamna sa chemi taxiul la 4 dimineata.
Ani de zile am plans ca vreau in oras,chiar si in asta mic de langa mine.Acum,ca m-am obisnuit vreau sa-mi iau masina(trebuie insa sa fac scoala din nou,ca permisul din ro nu l-am recunoscut la timp)
Cred ca e o diferenta mare daca "tzara" ta e langa un centru cu de toate,sau daca e la mama naibii,pe coclauri,la 50 de km de un spital de copii,farmacie,loc de distractie.
Eu sunt mult prea urbana sa-mi doresc sa stau unde sa-mi cante cucul in padurea din gradina,prefer sa ma duc in concediu si sa locuiesc unde ma duc in papuci sa-mi iau ziarul.
Din august imi mut puiul la gradi din oras si sper sa ne mutam si noi acolo,desi nici acum nu stau foarte departe,doar ca sunt doua autobuze de schimbat,cam jumatate de ora.

si sincer,ce case am vazut in orase,mai mult sau mai putin apropiate de buricul targului...nu-ti trebuie coclauri de parc national..ce gradini,ce copaci,piscine,stradutze linistite pe care e limita de viteza 30 km/h si aproape de..tot(grupe de joaca,cursuri,magazine si tot tacamul)
Eu asta imi doresc cel mai mult,asta e idealul meu deocamdata.
recunosc ca sunt si prea comoda ca sa ma faca fericita tunsul ierbii,gradinaritul de nevoie,(nu hobby pe balcon:) si tot pachetul ce vine odata cu gradina privata si mai ales MARE!

Life is not measured by the number of breaths we take,but by the
moments that take our breath away.

mamica dulce spune:

si eu locuiesc la tzara:) stau langa un orasel ,la vreo 50 de km de Köln.Satul e mic,dar am noroc ca circula autobuzele ziua la 20 de min,seara doar pana la 9,..in schimb sambata o data/ora si duminica deloc.Izolare multa.Eu nu am inca masina,sotzul calatoreste foarte mult si sunt extrem de mult timp singura,cu copilul.Nu sunt multi straini in sat,nemtii care sunt sunt fie in varsta,fie lucreaza si nu-i vezi,deci prieteni,cunostinte-prea putini,2-3 persoane sa zic.DAca ma uit pe geam vad o persoana la juma' de ora.
Stau intr-o casa cu gradina mare si frumoasa,gard in gard cu gradinita,am o brutarie si un mini-market-totul super pana aici dar in rest orice e la oras.Fara masina sunt destul de legata.Spitalul de copii e la 30 de km si nu va doresc sa stiti ce inseamna sa chemi taxiul la 4 dimineata.
Ani de zile am plans ca vreau in oras,chiar si in asta mic de langa mine.Acum,ca m-am obisnuit vreau sa-mi iau masina(trebuie insa sa fac scoala din nou,ca permisul din ro nu l-am recunoscut la timp)
Cred ca e o diferenta mare daca "tzara" ta e langa un centru cu de toate,sau daca e la mama naibii,pe coclauri,la 50 de km de un spital de copii,farmacie,loc de distractie.
Eu sunt mult prea urbana sa-mi doresc sa stau unde sa-mi cante cucul in padurea din gradina,prefer sa ma duc in concediu si sa locuiesc unde ma duc in papuci sa-mi iau ziarul.
Din august imi mut puiul la gradi din oras si sper sa ne mutam si noi acolo,desi nici acum nu stau foarte departe,doar ca sunt doua autobuze de schimbat,cam jumatate de ora.

si sincer,ce case am vazut in orase,mai mult sau mai putin apropiate de buricul targului...nu-ti trebuie coclauri de parc national..ce gradini,ce copaci,piscine,stradutze linistite pe care e limita de viteza 30 km/h si aproape de..tot(grupe de joaca,cursuri,magazine si tot tacamul)
Eu asta imi doresc cel mai mult,asta e idealul meu deocamdata.
recunosc ca sunt si prea comoda ca sa ma faca fericita tunsul ierbii,gradinaritul de nevoie,(nu hobby pe balcon:) si tot pachetul ce vine odata cu gradina privata si mai ales MARE!

Life is not measured by the number of breaths we take,but by the
moments that take our breath away.

lena spune:

mamico habar n-aveam ca stai aproape de Koln...mey frumos oras noi am fost in we trecut la luxembourg si cand ne-am intors ne-am oprit o ora in Koln, e super cool...mie una sincer mi-ar place acolo!!

Am vazut un parc superb si imens si era plin de flori, iti dai seama acuma cu primavara asta, nu mai zic de Dom, o minunatie!!

mamica dulce spune:

lena,ar fi bine sa stau langa köln..nu e departe,intr-adevar,dar in aproape 4 ani de cand sunt aici am fost doar de vreo 6 ori,din care 3 mi-am asteptat parintii in gara si o data le-am aratat domul.Prea departe pentru un teatru,o distractie,o plimbare.Acum ca a crescut copilul e mai usor,sper sa ne putem misca mai mult.Orasul meu(stau la sat la vreo 10 min) e fix intre köln si bonn,dar fara masina sunt totusi legata.Eu ma simt foarte izolata si adevarul e ca as fi putut face mult mai multe pentru mine si copil,daca as fi stat intr-un centru mai mare,inclusiv cursuri,cunostinte,grupe de joc etc etc.

Life is not measured by the number of breaths we take,but by the
moments that take our breath away.

Idora spune:

Unde stau eu e un orasel dar pt.mine tot la tzara inseamna, in sensul ca-i pustietate si nu se intampla mare lucru.Stau la bloc dar imprejur am aproape numai case.Pai si eu prefer sa stau la casa, dar sa am intimitate, nu ca aici, ca vezi tot ce fac vecinii sau te vad ei pe tine,casele sunt imprejmuite doar de niste gardulete mici de jumate de metru.Asa-i modelul aici, mie nu-mi place.Daca vrei intimitate trebuie sa te muti undeva printr-o padure, prin vreun catun.
In Romania da, imi place sa stau la tzara, sa ies in curte, in gradina, sa simt mirosul ierbii, ah ce dor mi-e, ma simt ca-n Paradis acolo,de-abia astept sa merg.
Nici la oras nu m-as supara sa am o casa, cu o curte si gradina cat de mici, chiar si la periferie,sa nu mai stau inchisa intr-un apartament de bloc

------------------------------------------------------------------------------
Viata e scurta si frumoasa.Ea merita si trebuie traita.Dar nu oricum.

poze
Liseberg-Göteborg