"Open marriage"-da/nu/de ce/cand/cum?
Raspunsuri - Pagina 4
soledad spune:
in_trecere, am citit cu interes ceea ce spui tu.
Dar trebuie sa recunosc ca mi-a lasat un gust amar. Mai exact, reducerea omului la simplu "animal", supus naturii care isi cere drepturile...teoria darwinista, care e depasita de mult.
Omul este alcatuit din trup, suflet si spirit - adica are in el o parte animalica, dar are si o parte superioara, morala, nobila, cu ajutorul careia se poate ridica deasupra sclaviei instinctelor.
In rest, ideile pe care le-ai prezentat tu, sunt ca un fel de caricatura a unor idei pe care le-am citit in cartea unui psihoterapeut american, Dr. Scott Peck " Drumul catre tine insuti" (si care mi-a placut foarte mult). El prezinta iubirea de cuplu ca fiind un ajutor reciproc dat inspre dezvoltarea personala a celuilalt, pe baze pe respect, intelegere si acceptare a libertatii partenerului - dar el considera ca omul poate avea necesitati mai inalte decat o simpla exacerbare a instinctelor, caci omul nu este doar un animal care se lasa dus de pasiuni carnale...Exista si o evolutie a fiintei umane pe plan interior, spiritual.
In rest, nici eu nu sunt de acord cu "ingradirea" partenerului si cred ca intr-adevar "inselatul" inseamna in primul rand mintirea acestuia si de-abia apoi o pasiune impartita cu altcineva. Si in acest punct, consider ca un dialog real, sincer cu partenerul si gasirea unor solutii de comun acord este de preferat adulterului pe ascuns sau destramarii unei casnicii, doar pentru o pasiune ce vine si trece ca un val.
Dar de la a intelege libertatea umana ca fiind libertatea de a face sex cu oricine ...cale lunga...
She spune:
In trecere, stii cel mai bine ca o relatie ca a ta cu sotul tau este una dintre cele mai puternice. Daca va lua sfirsit, vor fi cu totul alte motive.Dar asa o intimitate sufleteasca este greu de destramat , poate imposibil.
yank spune:
in_trecere,trebuie neaparat sa trecem unul pe la altul
,o aduc si pe nefasta-mea,sa ii explici tu cum sta problema ca pe mine nu ma crede
Un jpeg se poate,poate esti pe gustu nefastei?
in_trecere spune:
Ei, se pare ca incep sa fiu tot mai des... in trecere pe aici. Si de data asta fara telefoane din Romania! Ce-i drept am si o perioada mai relaxata... Direct la subiect, mai pe scurt sau mai pe larg, dupa caz. In primul rand am ramas datoare cu niste raspunsuri de data trecuta, asa ca incep cu ele:
“eu cred ca oamenii vin pe acest site si forum in cautare de solutii la intrebari si probleme concrete, legate de familia 'normala', aia standard-monoton-tradionala romaneasca ....” Depinde de fiecare in parte sa ramana in “standard-monoton-traditional” sau sa iasa. Tot standard monoton traditional romanesc ar fi si sa infasam copilul in carpe in loc sa folosim pampersi, sa ne tratam bolile cu leacuri babesti etc. Vreau sa fie foarte clar, nu neg anumite aspecte pozitive ale diverselor idei si lucruri traditionale si nu admir neconditionat modernul. Intelepciunea populara este valoroasa in multe domenii. Revenind insa la subiect si, in speta la sexualitate, esti sigura ca “standard-monoton-traditional romanesc” este sa fi fidel? Eu cred ca standard si traditional este sa inseli in adevaratul sens al cuvantului (adica sa ai relatii extraconjugale in secret). Mai la coasa, mai in capita de fan... Ia cerceteaza un pic folclorul si povestirile de pe la tara, sa vezi ce descoperi! Ca sa nu mai zic ca standard si traditional romanesc cam este si violul! Cu care ma cam indoiesc ca este cineva de acord (ma refer la cei intregi la minte, desigur)
“caci in_trecere se posteaza cumva in postura 'invatatorului' - uite, bei, si astia amaratii din ro, inapoiatii ... ia sa le deschidem noi mintea ...
ha, f frumos, cum ziceamm interesant, dar cu accente pe alocuri de, as zice, snobism” Departe de mine asemenea ganduri. Hai sa fim realisti, la ce mi-ar fi folosit? De unde pana unde snobism? Sunt curioasa daca si alte persoane au avut aceasta senzatie. La urma urmei la ce bun “sa ma dau mare”? Nu ne cunoastem, iar asistenta anonima face placere doar persoanelor cu anumite probleme de personalitate. Iar de asistenta ne-anonima am parte suficient de mult cat sa fie obositor, la facultate. Zau ca imi ajunge. Am inceput sa scriu pur si simplu din dorita de a ajuta. Pana la urma tot din Romania sunt si eu, tot intr-o familie cu conceptii traditionaliste am crescut (neduse insa la extrem) si ma consider foarte norocoasa ca am avut puterea si ocazia sa capat o alta deschidere. Am vrut sa ajut, atat cat pot, si pe altii sa incerce. Asta e tot. Cineva spunea ca raul cel mai mare in Romania postcomunista este neincrederea. La toate nivelurile. Oamenii sunt suspiciosi si te privesc din start banuitor. Daca ceea ce spui poate fi interpretat intr-un mod nefavovarabil atunci asa va fi interpretat. Se pare ca avea mare dreptate, daca si pe un astfel de forum de discutii, unde nimeni nu are nimic de castigat sau de pierdut se intampla acelasi lucru.
“nu contest nr si calitatea echipelor de 'specialisti' care au facut studiul fiintei umane si al pisihikului ei ... dar eu una ma cam enervez cand vad generalizari de-astea 'ca la carte' ... ca parca ziseram chiar ca nimeni nu detine adevar absolut si radical.
o fi fost omul fiinta poligama dar trecura frate draga neshte melioane de ani de-atunci ... datele problemei se schimba si mai ales oamenii devin din ce in ce mai diferiti ca indivizi fata de cromanionu' lu' peste.
nu dau cu piatra in sociologi, sau nu sunt de parere de totul e bulshit da capo al fine (vezi barbatii marte si femeile venus si alte alea), dar hai s afacem un efort sa intelegem ca asta face viata noastra interesanta in secolul 21 - diversitatea si faptul ca desi avem o baza genetica in comun ne manifestam diferit!” Bun, hai sa lamurim niste lucruri! tot teoretice. Evident oamenii sunt foarte diferiti ca si infatisare, comportare, temperament, conceptii etc. Infatisarea este din nascare, e determinata genetic. O putem influenta foarte putin in mod natural (fara operatii chirurgicale). Putem face cura de slabire sau nu, facem sport sau nu... cam atat. Partea cea mai individualizanta a persoanei, figura, nu o putem modifica semnificativ (evident nu ma refer la machiaj, barba, desfigurari accidentale samd). Temperamentul este tot din nastere. El poate fi modificat foarte putin prin educatie. Invatam sa ne stapanim, sa jucam teatru, dar in interior temperamentul nostru este acelasi. Numai anumite tehnici foarte speciale de relaxare reusesc ceva mai mult dupa eforturi indelungate. Caracterul omului insa este determinat de educatie. Cei 7 ani de acasa. El este format in special in perioada copilariei. Dupa aceea se mai poate modifica, dar este mai greu. Cultura si, odata cu ea, conceptiile evolueaza toata viata. Mai mult sau mai putin in functie de cat de mult citim, invatam, socializam, interactionam si gandim. Dar potentialul exista pana la batranete. Si acum sa revenim. Da, oamenii sunt diferiti. Poti gasi indivizi complet opusi. Insa insusirile esentiale, cel putin pe arii geografice bine delimitate sunt in mare majoritate similare. Extremele sunt putine. Aceasta majoritate da norma, normalitatea. Ce se departeaza prea mult de norma se constituie in exceptie. Cel mai bun exemplu este inaltimea. Albii caucazieni barbati au in cea mai mare parte intre 170 si 185 de cm. Sub 160 sau peste 195 sunt putini, sunt exceptii si, intr-o oarecare masura anormali (nu neaparat in sens peiorativ sau patologic, desi de multe ori este vorba de afectiuni medicale).La fel se intampla si in cazul temperamentului. Latinii sunt impulsivi, anglosaxonii calmi, orientalii inclinati spre meditatie... Din punct de vedere al caracterului imprastierea e mai mare (nu prea mai tine de gene), din punct de vedere al culturii si opiniilor si mai mare. Pe masura ce rasele se amesteca apar multi indivizi care mediaza caracteristicile innascute si putini indivizi la extreme, intr-o distributie gaussiana. Genetica pana la urma e un fel de matematica.
“daca nemtii sau nordicii au o anumita libertate in abordarea tematicilor cu natura sexuala asta nu-i face mai intelepti - eu as judeca dupa 'rezultate' ...” Corect! Si in tarile nordice sunt mult mai putine divorturi, violuri, violenta, sarcini nedorite, avorturi s.a.m.d.
“Dar te-ai gindit, de curiozitate, ce se intimpla daca o sa ajungi sa percepi la un moment dat una din jucariile tale sexuale ca om? Ca barbat, mai exact?
Sau daca sotul tau ajunge sa aiba intr-adevar o comunicare mai buna, si o relatie mai profunda decit cu tine cu una din femeile lui-jucarie?” Nu, nu sunt jucarii sexuale. Jucariile sexuale sunt cele platite. In astfel de relatii apare si suflet. Intotdeauna ii percepi ca oameni. Numai ca unul singur este omul care face parte din mine, pe care il iubesc mai mult decat pe mine. Si cred ca am explicat clar asta. Sa zicem ca ai un copil. Si esti doctorita sau asistenta medicala intr-un spital de copii. Toti copii de acolo iti sunt dragi, e natural, sunt toti copii! De unii te atasezi in mod deosebit, iti trezesc mai puternic instinctele materne. Dar pe niciunul nu o sa il iubesti ca pe copilul tau. Al tau ESTE AL TAU, ti-ai da viata pentru el. Nu prea cred ca vreun barbat ar avea vreo sansa sa imi patrunda in timpul pe care i-l acord atat de adanc in suflet cum a facut D in toti anii astia. Nu are nici o sansa. Si nici nu l-as lasa. Pentru ca locul ala este rezervat. Si inca ceva, intotdeauna relatia trebuie sa fie cinstita. Niciodata un al treilea nu va avea nici cel mai mic motiv sa isi faca iluzii. Regulile jocului sunt clare: locul central in sufletul meu este ocupat si asa va ramane. E vorba de o aventura si nimic mai mult. O indragosteala, o retraire a senzatiei de fluturi. Cine isi cauta o partenera pe viata trebuie sa caute in alta parte. Si asta am grija sa fac cunoscut din prima zi! Altfel ar fi inselatorie fata de acea persoana. Ca sa rezum, unui amant ii acord numai dragostea pasionala, fluturii. Nu las relatiei sanse sa evolueze spre dragoste matura. Si dealtfel nici nu este asa de usor sa ajungi la dragoste matura intr-o relatie. Iar dragostea pasionala, evident, se stinge relativ repede.
“Posesivitatea e mostenita, sau innascuta? Gelozia, orgoliul, sinceritatea, dualitatea... crezi ca sint educabile?” Toate astea tin de caracter si nu de temperament. Deci da, asa cum spuneau si alte persone pe aici, sunt educabile (ce-i drept mai greu dupa ce au fost formate intr-un anumit fel in copilarie). Cel mai simplu exemplu este copilul care in parc nu imparte jucariile lui cu ceilalti. Il poti educa sa fie generos si sa o faca. Si daca la inceput nu o face este tot fiindca asa a perceput el de acasa, ca acele jucarii sunt numai ale lui, nu s-a nascut cu aceasta idee. Dealtfel problema nu apare in familiile cu mai multi copii in care jucariile sunt la comun.
“unde se pozitioneaza copilul intr-o familie, in care parintii au un comportament sexual liberal?? Te intreb deloc tendentios si sint curioasa sa aud parerea ta personala si profesionala.
Concret, ce ii raspunzi sau trebuie sa ii raspunzi unui copil care isi intreaba parintele "ce face mama/tata cu vecinu'/vecina in dormitor"???” Ei, iata o intrebare de fond si care merita un raspuns de fond. Cred ca restul timpului pe care il mai am in seara asta o sa i-l dedic si nu sunt deloc sigura ca o sa si termin.
Cum sa ne crestem copiii? O intrebare la care raspunsul s-ar intinde linistit pe mii sau zeci de mii de pagini. Probabil un sfert din ele ar fi dedicate capitolului Cum sa ne educam copiii? Din astea s-ar desprinde un fascicol substantial despre educatia sexuala ( si iata ca am ajuns la subiectul cu care am inceput in urma cu cateva saptamani). Raspunsul strict la intrebare nu isi are sensul fara un cadru mai larg, despre educatia sexuala in general (uf, iar va fi foarte pe scurt, sper ca se va intelege ceva! Dar chiar nu pot sa scriu acum si aici carti intregi!).
Intr-un anume sens educatia sexuala a copiilor incepe din primele luni de viata, cand copilul incepe sa perceapa lumea din jurul sau. Si sunt mari si late trei posibilitati: unu-ferim copilul de tot ce e legat de sexualitate (nu ne dezbracam in fata lui),2-nu ii ascundem corpul uman, dar il ferim de scene de sex si trei- facem totul in prezenta lui. In primul caz copilul va percepe ca ceva este ascuns. Acest lucru, impreuna cu curiozitatea naturala a copilului va crea probleme, mai ales pe masura ce copilul creste. In plus copilul va ramane multa vreme convins ca organele sexuale sunt ceva urat, ce trebuie ascuns in orice situatie, de care trebuie sa ne fie rusine. Este posibila inclusiv afectarea in sens negativ a sexualitatii viitorului adult. A doua situatie este probabil cea mai potrivita. In felul asta copilul va fi obisnuit de la inceput cu corpul uman, il va privi ca pe ceva firesc, fara curiozitati excesive. A treia situatie nu este tocmai potrivita din cauza ca accelereaza artificial dezvoltarea sexualitatii copilului la o varsta cand instinctele sexuale nu se trezesc in mod natural. Copiii nostri sunt mult mai inteligenti si curiosi decat puii animalelor iar sexualitatea noastra este mult mai sofisticata si mai perversa decat a animalelor. Din acest motiv asta este un aspect unde nu e bine sa luam model din natura.
Etapa urmatoare, copilul are deja cativa ani. E faza “de ce”-ului vesnic. Curiozitataea este insasi natura copilului la aceasta varsta. Cum-necum, copilul observa cate o scena de natura sexuala. La televizor, intr-o revista, isi mai surprinde parintii in dormitor, mai observa in parc ca un nene are mana binisor sub fusta unei tanti etc. Mai mult, sa mai intampla sa vina un fratior sau o surioara. Daca Mos Craciun si iepurasul de Paste sunt personaje simpatice si a caror disparitie mai tarziu va provoca poate putina dezamagire, dar sigur nu mai mult de atat, barza care aduce copii este un personaj cu influenta negativa. Cea mai buna explicatie la intrebarile copilului este ca oamenii mari care se iubesc fac dragoste (fara prea multe detalii) si ca, uneori, in urma acestui fapt in burtica femeii apare un bebe nou care creste ce creste pana il scoate afara nenea doctorul. Copii nu vor insista pentru mai multe detalii... inca. Ocolirea raspunsului, povestile cu barza sau alte minciuni stupide vor fi repede descoperite. Rezultatul? In mintea copilului a face dragoste e ceva urat, rusinos. Mai mult, mai tarziu, cand totusi va vrea sa afle mai multe va stii ca mama si tata nu sunt persoanele potrivite pentru a fi intrebate. Cand va afla adevarul va gandi ca mama si tata au mintit, nu au vrut sa-l invete, nu se poate discuta cu ei. Si daca nici cu parintii nu se pot discuta toate problemele atunci cu cine?! Apoi ne miram ca fetita noastra cea cuminte ramane gravida la 14 ani sau ca baiatul nostru cel cuminte a lasat o colega de banca gravida la 13. Ca sa nu mai zic ca se poate ajunge la faze penibile ca in bancul in care tatal lui Bula ii spune fiului ca barza o sa ii aduca un fratior si Bula ii raspunde “mai tata, stii ce nu inteleg eu? Cand mama e o femeie asa de frumoasa, ce iti veni sa o faci tocmai cu o barza?!!!”
Pe masura ce copilul creste si pubertatea bate la usa el trebuie sa afle tot mai multe. Atunci cand sexualitatea lui se trezeste el trebuie sa fie inarmat cu toate cunostiintele teoretice necesare pentru a pasi cu dreptul in aceasta noua etapa a vietii si a se putea feri de pericole. Comunicarea perfecta despre ORICE cu parintii este esentiala. “Cunostintele” capatate la colt de strada de la alti copii sunt periculoase. Lipsa oricaror cunostiinte este si mai periculoasa.
Nu se pot da varste clare, de genul la 5 ani copilul trebuie sa afle cum se fac copiii,la 10 ce feluri de sex exista etc. Fiecare copil are ritmul lui de dezvoltare si nivelul lui de curiozitate si interes pentru subiectele sexuale. Atat timp cat nu este exagerat de precoce sau de intarziat copilul este normal si trebuie sa ne supunem ritmului impus de el. Regula de baza este ca atunci cand esti intrebat sa raspunzi fara ocolisuri si minciuni, dar fara multe detalii suplimentare. Daca ti se vor cere mai multe detalii abia atunci le dai. In plus, daca vi se pare ca interesul manifestat pentru subiectele sexuale este prea scazut desi varsta pubertatii cam bate la usa este cazul sa ii stimulati copilului interesul. Asta e usor... Daca se intampla invers si interesul este exagerat la varste fragede si aceasta situatie persista mai mult de o perioada scurta de timp va sfatiesc sa mergeti la un specialist.
In fine, un alt subiect, inca tabu in unele familii mai traditionaliste: masturbarea. De destula vreme toti specialistii sunt de acord ca masturbarea, practicata la timpul ei, corect si fara excese este benefica (am vazut ca si in toate cartile aparute in Romania pe tema educatiei sexuale se spune acelasi lucru si inca de multa vreme). Este un mijloc de neinlocuit pentru cunoasterea propriului corp si dezvoltarea sexualitatii. In special pentru viitoarele femei, care, in cele mai multe cazuri, daca nu practica masturbarea devin la maturitate femei cu disfunctii de dinamica sexuala, sau, mai grav, anorgasmice.
Si acum sa raspund la intrebare. Cat timp copii sunt mici este simplu. Oricum ei trebuie feriti de scene de sex. Ca parintii sunt impreuna in dormitor este ok, doar acolo dorm in fiecare noapte. Daca insa in dormitor e unul din parinti cu altcineva atunci copilul nu trebuie sa stie asta. Nu trebuie sa fie acasa sau, de cele mai multe ori si cel mai simplu, actiunea nu trebuie sa se petreaca in dormitorul conjugal. Se pot gasi si alte locuri. Daca totusi se intampla acasa (uneori e inevitabil) atunci copii trebuie sa fie plecati (au un “miros” incredibil de fin, sesizeaza tot!). Sau poate sa se intample totul noaptea, cand copii dorm. Ar mai fi o posibilitate, mai riscanta insa: persoana in plus este unchiul, matusa etc. Oricum face parte din familie. Dar precautiile trebuie sa fie maxime (daca e normal sa vina unchiul in vizita si mama sa discute cu el e cam ciudat daca fac impreuna si alte chestii. Iar copiii stiu sa faca diferenta intre un sarut prietenesc sau familial si unul pasional! chiar si la 2-3 ani!). Ca o mica paranteza, a’propos de copiii plecati de acasa si dat fiind ca foarte multe mame au o mare problema cu lipsa de timp, hai sa va zic ce practica interesanta am descoperit aici, in cartierul nostru: se strang 3-4 familii cu copii de varste apropiate si seara, cam intre orele 18 si 21, in functie si de programul fiecaruia, duc toti copiii la una dintre familii, cu schimbul. Copii sunt impreuna, se joaca, se obisnuiesc cu societatea altor copii (ca si la gradinita dealtfel) si familia gazda are grija de ei in timp ce celelalte au liber. Parintii mai inimosi se mai ocupa si de educarea lor, ii mai invata una-alta, se joaca cu ei... Iti vine randul la fiecare 3-4 zile, ceea ce e muuult mai bine decat zilnic. Evident asta nu merge cat copilul e foarte mic si oricum “roata” nu merge zilnic, copii trebuie sa mai stea si in intimitatea familiei. Noi facem "roata" o data pe saptamana, ceea ce inseamna 3 seri libere pe saptamana, o zi cu toata ceata si 3 zile "normale" in care copii sunt acasa (suntem 4 familii in roata, in total 7 copii)! Pentru noi inventia asta a fost mana cereasca! Gata paranteza.
Cand copii se maresc este deja mult mai complicat, precautiile trebuie inzecite. Mai mult deja ei sunt oarecum independenti, in sensul ca pleaca de acasa si mai ales se intorc acasa singuri, uneori cand nu te astepti sau cand ti-ai dori mai putin. In fine, la varsta pubertatii/adolescentei copii oricum vor afla cam ce se intampla. Dar este si momentul sa afle. Daca eu mi-am construit viata asa cum am povestit nu am de gand sa imi educ copiii pe alte principii. Trebuie sa stie ca exista toate variantele, iar la momentul potrivit vor putea sa hotarasca ce cred ei ca e mai bine pentru ei in cunostiinta de cauza. Numai un om informat poate alege in cunostiinta de cauza. Si dreptul la alegere apartine fiecaruia.
Ca o remarca (deloc tendentioasa!) ideea cu dormitorul nu ma atrage prea tare in sine, sunt o mie de locuri posibile, de ce fix in dormitor? devine monoton! Dar probabil dormitorul era doar o metafora si de fapt intrebarea se referea la actiunea petrecuta oriunde in casa.
PS Nu ma apuc sa raspund celor care au conceptii total opuse, nu incearca un dialog, nu incearca nici macar sa inteleaga punctul meu de vedere si incearca sa nege tot ce afirm eu, in bloc, uzand de argumente nu neaparat logice. Pur si simplu avem opinii opuse, indiferent pe ce se bazeaza aceste opinii si cat de fundamentate sunt si nu este rolul meu si nici locul potrivit sa incerc sa le demonstrez punctul meu de vedere. Repet, cine vrea sa gandeasca si sa analizeze, sa discutam si sa dezbatem constructiv cred ca a inteles cate ceva, chiar daca ma aproba, chiar daca nu. Cine are opinii personale de neclintit are tot dreptul sa si le pastreze. Pana la urma este dreptul fiecaruia sa aiba propria opinie si sa isi construiasca viatza asa cum crede ca este cel mai bine. Mai mult, le respect parerile si sunt de acord ca fiecare caz este unic si aceeasi reteta nu se potriveste peste tot. As avea o singura sugestie: nu fiti niciodata foarte siguri pe parerile voastre. Intodeauna ganditi-va “dar daca totusi...”. Nu uitati ca mii de ani savantii lumii au fost ferm convinsi ca pamantul este plat ca o farfurie si soarele se roteste in jurul lui! Iar psihicul uman si nevoile omului sunt de o complexitate pe care de-abia incepem sa le descifram!
De asemenea nu am ce sa raspund celor care ma privesc ca pe o ciudatenie de circ. Este dreptul lor sa o faca, chiar daca felul in care unii se exprima in acest sens spune multe despre nivelul lor de civilizatie. Hai sa zicem ca sunt o handicapata mintal si am scris numai aberatii. ok, si cand vezi un olog pe strada cu mainile si picioarele rasucite si gura stramba te duci la el si incepi sa strigi “moooaaaamaa cum arata asta! nu pot sa cred!”???!!! se pare ca unii asa fac!
Veve spune:
quote:
Originally posted by in_trecere
"Ti-o mai fi gandu' atunci la armonia universala sau la perna goala de alaturi care te asteapta-n fiecare seara?" Daca perna e goala in fiecare seara deja este altceva. Cred ca am spus clar ca trebuie pastrat un echilibru. Excesele fac rau in orice situatie. Daca perna e goala din cand in cand atunci e cu totul altceva. Perna e goala si cand partenerul este in delegatie. Si daca iti iubesti partenerul preferi sa stii ca perna e goala pentru ca el sa fie fericit decat sa stii ca perna e goala de exemplu pentru ca el trebuie sa munceasca la 8000 km distanta, dupa 10 ore de calatorit cu avionul si chinuit de un alt fus orar. Cat despre ironia expresiei "armonia universala", nu cred ca isi are locul. Gandeste-te la asta cand se va intampla (daca se va intampla, si nu iti doresc) ca tu sau partenerul tau sa aveti probleme de sanatate mai ciudate sau inexplicabile. Armonia interioara a fiecarei persoane este pentru acel individ mult mai importanta decat armonia universala de care pomenesti. Si mult mai usor de realizat, chiar daca multi ignora asta.
Uite ca nu retin exact mesajul tau initial si din pacate n-am vreme sa recitesc,insa vroiam sa lamuresc o chestie.Odata ce am spus(si-mi amintesc sa fi spus) ca sunt de acord cu tine si ideile tale,exclus sa te iau la misto sau sa ironizez vreo ideea de-a ta.Intentia mea sigur a fost alta.Cred ca oricat de mult am agreea ideea de libertate si deschidere-n cuplu (asta incluzand amanta,threesome,foursame,swing sau alte practici sexuale,pen' ca observ ca astea-s punctele sensibile in orice discutie) nu poate sa nu te doara cand tre' sa-l imparti pe cel iubit;chiar daca-l imparti ca sa-l stii fericit si vrei sa fie fericit.La asta ma refeream si regret ca s-a-nteles altceva.
In rest,imi place cum gandesti si chiar de esti doar in_trecere,poate tii pe-aproape...!
(Ma'c sa lecturez si restu';am auzit numai chestii pozitive despre asta
)PS Am lecturat,nu-mi pare rau ca mi-am gasit timp s-o fac,nu-s aplaudac da' cel putin o
imi permit sa fac in fata ideilor tale si ti-as propune,daca esti de acord,sa separam postarile tale si comentariile aferente intr-un subiect separat cu un titlu pe care ti-l alegi singura.Cred c-ar fi mai vizibil(eu daca n-as fi fost impinsa de la spate n-as fi intrat pe subiect din nou),mai util sau mai simplu de ocolit pentru toata lumea.www.danasoft.com/sig/airise.jpg" target="_blank">Irina,veve & croko
poze1,2,3,4,5,www.dotphoto.com/go.asp?l=airise&p=veve" target="_blank">6
yank spune:
Ai vazut bre daca ma asculti si citesti ce iti dau
Astept un merci Vevico ca daca nu data aviatoare nu te mai imping de la spate(am zis de nu pe,carcotasilor),iti dau vant direct
She spune:
In Trecere, nu cred ca este vorba de a avea opinii diferite.Ci simplu , ca si placerea de a te arunca cu parasuta:poti sau nu poti.
Ca si puterea de a iubi peste, mult peste posesiune.Se numeste SIGURANTA DE SINE!*blink*
Si asta vine de la partenerul in cauza.El ti-o da.Si are cui.Chestia cu tangoul..se danseaza in doi.
copiloi spune:
in_trecere, te rog foarte mult sa-mi recomanzi si mie niste carti/lucrari/articole de specialitate, din care as putea afla mai multe despre "complexitatea psihicului" si despre tipul de comportament, despre care ne-ai scris!
Merci!
Alina
in_trecere spune:
Pentru Veve:
Nu mai inserez citatul aici, e lungut. In primul rand imi pare rau daca am inteles gresit. Recunosc ca nu am retinut toate postarile cui au apartinut, asa incat greseala mea e explicabila (sper ca si scuzabila).
Cat despre separarea subiectului nu am nimic impotriva, desi cred ca s-a cam spus ce era de spus. Nu stiu daca voi mai avea timp sa scriu curand, de luni ma asteapta un program cumplit, cu naveta aproape zilnic, nu se stie pentru cata vreme (s-a imbolnavit un profesor din Bergen si m-a solicitat sa ii tin locul o vreme). Dar recunosc ca discutia este putin pe langa subiectul initial, asa incat o separare ar fi binevenita. Despre titlu insa... nu stiu, cred ca tu cunosti mai bine atmosfera forumului si poti gasi un titlu mai potrivit decat mine.
She, in mare parte ai dreptate. Nu e usor sa sari cu parasuta! Cel putin la inceput. Si cel mai greu este sa te autoconvingi inainte ca e bine sa o faci. Cand esti deja in usa avionului e simplu daca ai lucrat inaite cu propriile temeri si ai reusit sa decizi ca daca actionezi corect sansele sa se intemple ceva rau sunt foarte mici chiar daca sari de la 3000 de metri. Si evident este extrem de important partenerul. Este clar o decizie de cuplu si un stil de viata al cuplului, iar un cuplu insemna intotdeauna amandoi.
“in_trecere, te rog foarte mult sa-mi recomanzi si mie niste carti/lucrari/articole de specialitate, din care as putea afla mai multe despre "complexitatea psihicului" si despre tipul de comportament, despre care ne-ai scris!”
Dar aceeasi persoana, un pic mai in urma...
“in_trecere , povestea ta, veridica sau nu, parca ar fi copiata din reviste din alea de duzina, care se vand cate 3 la pachet!
Prima parte, in care ai facut chipurile o analiza psihologica a cuplului, nu m-a surpins cu nimic....sunt chestiuni stiute, pe care oricine, care a trait aceste etape, ti le poate povesti....
Iar in ceea ce priveste partea a doua.....istorioare din astea cred ca "ar prinde" mai bine, daca le-ar gasi lumea in tren, scrise pe niste foitze, care in functie de calitatea hartiei, sa fie intrebuintate si la altceva”
Cred ca raspunsul rautacios (sau poate chiar normal) ar fi de ce te intereseaza?! ti s-a terminat hartia igienica? Sau speri sa descoperi ca bat campii si astfel de carti nu exista?
Iar carti din care sa afli mai multe despre “complexitatea psihicului”, pus intre ghilimele... ce sa iti zic? Daca ar fi simplu nu ar mai fi nevoie de cercetari intinse pe zeci de ani si sute si mii de subiecti. Am sti totul si gata. Te-ai duce la psiholog, in 10 minute ti-ar rezolva problema, multumesc, la revedere. Ca la service cu masina, o conecteaza la tester si afla ce are. Nu sedinte interminabile intinse pe saptamani si luni! Doar ca suntem tare departe de asta, suntem doar niste incepatori.
Dar prefer sa dau raspunsul ne-rautacios:
In primul rand trebuie facuta o mare diferenta intre cartile de popularizare si lucrarile stiintifice de specialitate( si orice persoana care lucreaza la un oarecare nivel in orice domeniu stie asta si zambeste cand vede in librarie carti de genul introducere in... sau ... for dummies care se refera la domeniul sau. Profesionistului i se par puerile, pentru neprofesionist este cu totul altceva)
Cartile de popularizare sunt, evident, scrise pentru a fi intelese de omul mediu sau sub-mediu. In plus, de multe ori autorii si editorii nu vor sa intre in conflict cu biserica, societatea etc. Sau invers unii cauta senzationalul cu orice pret si sar in extrema cealalta. Exista carti in domeniu, se gasesc destul de usor. Dealtfel poti da o cautare pe net cu cuvinte cheie ca “open marriage” sau “polyarmony” si dai imediat de ele. Cele mai raspandite sunt :
Open Marriage (Nena & George O’Neil)
Intimate Friendship (Ramey)
Group Marriage (Constandine ?)
Polyarmony (Anopol ?)
Nu stiu cati dintre acesti autori au studii de specialitate (chiar daca pe carte apare autorul Dr. ....) si cat de pertinente sunt aceste carti (eu personal nu am auzit ca ei sa fi publicat lucrari stiintifice). Prin natura profesiei citesc alt tip de materiale. Le-am rasfoit cam pe toate mai de mult si tin minte ca Open Mariage mi s-a parut ca incearca cu orice pret sa fie de senzatie (dealtfel a si reusit, s-au vandut zeci de milioane de exemplare – cartea e de prin ‘70 parca). Oricum, asta e categoria de materiale larg disponibile si sunt bunicele atat timp cat reusest sa filtrezi esenta de lestul senzational si cat treci totul prin filtrul gandirii, in general. Dar nu te astepta la o abordare stiintifica cu adevarat. Si ca sa vezi ca sunt cinstita pana la capat, a aparut si o carte ca raspuns (impotriva) la Open Marriage “Survivors of an open marriage” cred ca de Gate (oricum, daca o cauti pe net o gasesti sigur)
A doua categorie de materiale sunt cele de stricta specialitate. Continutul lor este, evident, de cea mai buna calitate, sunt practic rezultatele unor studii stiintifice riguroase intinse uneori pe zeci de ani. Terminologia este insa de specialitate si aceste lucrari nu sunt tocmai accesibile publicului larg. Pot fi gasite prin bibliotecile universitare, uneori (imediat dupa ce apar) in librariile specializate si cam atat. Unele se trimit numai institutiilor interesate (univesitati, institute de crecetare etc). Ele se editeaza de obicei in cateva zeci sau sute de exemplare cu ocazia unor congrese sau simpozioane de specialitate. Mai mult, de obicei nici macar titlul nu spune nimic nespecialistului. Ce iti spune, de exemplu “Studies on extradyadics”? Asta s-ar traduce studii despre legaturile extraconjugale. Daca totusi ai acces si vrei sa cauti astfel de lucrari sunt de urmarit cativa autori: Oddrun Samdal, Maureen Luiens, Vansteenwegen ar fi cativa (toti sunt doctori si universitari). Acum nu tot ce au publicat ei se refera la acest subiect, evident.
copiloi spune:
in_trecere,
intai de toate tin sa precizez ca nu am asa de mult timp la dispozitie, pe cat mi-as dori, ca sa raspund la acest subiect....nici nu ma simt suficient de motivata ca sa o fac, dar mi-as fi dorit sa scriu mai pe indelete, pentru a fi mai convingatoare, cu toate ca, in ultima instanta nu vreau sa conving pe nimeni de nimic.
Oricum, chiar vroiam sa precizez faptul ca, ai "trecut" drept convingatoare si pentru faptul ca ai scris foarte mult. Dar, cel putin din punctul meu de vedere, 60% din ce ai scris, sunt chestiuni, care in esenta lor, nu transmit nici un mesaj. E ca si cum as spune eu, ca atunci cand ploua, pamantul e ud, plantele au un teren mai prielnic de dezvoltare, iarba creste mai repede, buruienile se inmultesc, etc.....deci chestii din astea, care sunt arhicunoscute......prin urmare, nu am nevoie sa consult un biolog, ca sa aflu toate astea.....(daca timpul mi-ar fi permis, as fi postat pasaje din mesajele tale, prin care sa-mi argumentez "negru pe alb" afirmatiile, dar sa speram ca aceste lucruri sunt evidente)
In fine....de fapt, altceva am vrut sa transmit prin mesajul asta....
Te-am rugat sa recomanzi niste carti "in domeniu", plecand de la premiza ca esti psiholog de profesie - cel putin asa ai sustinut, plus ca lucrezi in mediul universitar, si nu oriunde, ci in Norvegia, intr-o tara cu o alta "deschidere", alta cultura, alta conceptie asupra vietii.
In alt mesaj ai afirmat urmatoarele:
quote:
Originally posted by in_trecere
Nu uitati ca mii de ani savantii lumii au fost ferm convinsi ca pamantul este plat ca o farfurie si soarele se roteste in jurul lui! Iar psihicul uman si nevoile omului sunt de o complexitate pe care de-abia incepem sa le descifram!
ceea ce m-a facut sa ma gandesc la faptul ca sunt deja lucrari de specialitate, care trateaza "problema", si am dorit si eu o recomandare de la un specialist....Si daca am ajuns in acest punct, trebuie sa recunosc ccc ca, citind mesajele tale, mi-a rasarit in minte banuiala, ca n-ai fi, de fapt, nimic din ce pretinzi. Am cunoscut si eu persoane, care vorbeau ca din carti, se dadeau specialisti, dar care, in fapt, aveau doar scoala vietii.
Iar, supriza, ultimul tau raspuns mi-a intarit banuiala. Nu ai facut altceva, decat, pe langa faptul ca iar ai scris muuuuuult, dar fara sa comunici ceva (de ex.:
"In primul rand trebuie facuta o mare diferenta intre cartile de popularizare si lucrarile stiintifice de specialitate( si orice persoana care lucreaza la un oarecare nivel in orice domeniu stie asta si zambeste cand vede in librarie carti de genul introducere in... sau ... for dummies care se refera la domeniul sau. Profesionistului i se par puerile, pentru neprofesionist este cu totul altceva)
Cartile de popularizare sunt, evident, scrise pentru a fi intelese de omul mediu sau sub-mediu. In plus, de multe ori autorii si editorii nu vor sa intre in conflict cu biserica, societatea etc")
deci, pe langa aceste barbologii, ai venit, in cele din urma, sa-mi recomanzi netu'
. Mi-ai recomandat apoi autori, care, surpiza, i-am gasit, unul dupa altul, pe primele 2 pagini ale lui google, cand am dat dupa "open marriage"!!!Chiar pura intamplare? 
Si eu imi desfasor activitatea in mediul universitar, si am pretentia ca am ceva "fler" in a distinge amatorismul de profesionalism!!! Daca cineva ma roaga sa-i recomand niste carti pe o anumita tema din economie, nu-l trimit la google!
Asta il duce si pe el capu'!
Cam asta am avut de spus.....ca sa concluzionez: cred ca, mai degraba, ai scoala vietii, decat alta "scoala".....E posibil sa ma insel, dar e posibil sa nu!
Iar in ceea ce priveste "tema" mesajelor tale, eu nu am ce comenta....am alta viziune asupra vietii de familie, asupra vietii sexuale, asupra IUBIRII!!!
Alina