Independenta copiilor...
Independenta copiilor... | Autor: ancamironiuc
SALUTARE
!!!!
Am un baietel de 2 ani 1/2. De cand s-a nascut a crescut cu mine si cu sotul meu si cu o femeie extraordinara, straina de famile (o bona, baby sitter cum vreti sa ii spuneti) care pentru el este o bunica iar pentru mine o mama. Fiind primul copil este un rasfatat si intodeauna i-am facut pe plac, nu l-am scapat din ochi o secunda... Niciodata nu am putut sa concep lasatul copilului in lege lui ca eu sa imi fac treaba ba mai rau am facut tot felul de "prostii" ca sa se distreze. Nu am reusit sa il las singur cu femeia ca sa plec in vacanta (doar o data am reusit si eram paranoica deja).
Iri am iesit cu el la Balonul Copiilor... La o masa 6 mamici cu 10 copii in dotare, de la 1 an la 4 ani stateau linistite si isi lasau copii sa faca ce vor. Cei drept unii nu prea reuseau sa faca nimic
, fiind prea mici, dar nu pareau stresate.
Eu, stateam lipita de copil
, il cataram peste tot, il incurajam sa faca ce nu avea curaj (catarat pe funii, tobogane etc). La un moment dat una din mame (nu erau romance insa aceasta vorbea foarte bine romana) s-a prezentat si am intrat in vorba. Am aflat ca baietelul ei era mai mare decat Emanuel cu 4 luni. Sincer credeam ca are vreo 4 ani pentru ca era atat de curajos si independent... Doua ore nu s-a dus la mama lui si s-a descurcat cum putea pe saltelele imense..SI PUTEA NU GLUMA.
M-am gandit ca poate sunt exagerata si copilul meu sta ascuns dupa "fusta mea" din cauza ca s-a obisnuit sa fie asistat tot timpul. L-am lasat si pe el singur (erau citiva copii) si am vazut ca nu prea se descurca, de fapt statea si se uita. Nu m-a rugat sa il ajut insa imi parea rau petru el si m-am intors la joaca.
PROBLEMA ESTE ca nu stiu daca nu cumva am exagerat cu "asistatul". Nu pentru mine care poate as fi preferat sa stau la masa (nu prea...recunosc) ci pentru copil care nu prea se descurca singurel. Este un copil foarte vioi si receptiv, il duce minetea la vrute si nevrute insa cand este numai cu noi si cu persoane cunoscute, in rest este un aricel.
Cum a-ti proceda cu un copil de aceiasi varsta? Credeti ca este mai bine sa il supravegheati mai putin si sa fie independent sau sa stati tot timpul cu ochii pe el cu riscul ca acesta sa aiba tot timpul nevoie de mama??
ANCA si EMANUEL
ANCA si EMA
Raspunsuri
oanademunck spune:
Buna Anca!
La un moment dat in ceea ce ai postat tu iti dai singura raspunsul. Spui:'Nu m-a rugat sa il ajut insa imi parea rau petru el si m-am intors la joaca.'Asadar el nu te-a rugat!Poate daca avea intr-adevar nevoie ar fi facut-o.Separarea mama-copil este un lucru cat se poate de normal care se petrece inca de la nastere(taierea cordonului ombilical). Insa aceasta taiere a cordonului ombilical terbuie sa se petreaca si in plan psihic pentru o buna dezvoltare a copilului. Prin joc el invata sa se descopere singur sa vada ce poate face si ce nu,sa exploreze spatiul inconjurator, pas cu pas supravegheat intr-adevar de parinti dar fara a simti el constant acest lucru.
O zi buna, pupici
Ana68 spune:
quote:
Originally posted by oanademunck
Buna Anca!
La un moment dat in ceea ce ai postat tu iti dai singura raspunsul. Spui:'Nu m-a rugat sa il ajut insa imi parea rau petru el si m-am intors la joaca.'Asadar el nu te-a rugat!Poate daca avea intr-adevar nevoie ar fi facut-o.Separarea mama-copil este un lucru cat se poate de normal care se petrece inca de la nastere(taierea cordonului ombilical). Insa aceasta taiere a cordonului ombilical terbuie sa se petreaca si in plan psihic pentru o buna dezvoltare a copilului. Prin joc el invata sa se descopere singur sa vada ce poate face si ce nu,sa exploreze spatiul inconjurator, pas cu pas supravegheat intr-adevar de parinti dar fara a simti el constant acest lucru.
O zi buna, pupici
Anca ,subscriu si eu la cele scrise de Oana...Ar trebui sa-ti iei inima-n dinti si sa il lasi un picut singurel,sa se loveasca cu capul de pragul de sus ca sa il poata vedea si pe cel de jos...
Fetita mea are doar 2 ani si 5 luni si se da pe ditamai topoganul singurica,se urca singura pe el pe scara,cot la cot cu copiii de 7-8 ani...Recunosc,mea culpa,ca inca mi se taie rasuflarea cand o vad ca e cat o gamalie fata de cogeamite topogan,insa imi dau seama ca doar mie imi e frica,caci fata mea e toata un zambet si o lumina de fericire alunecand cu viteza pe "potogan".
Sa creasca mare si sanatos copilasul!
Ana-Maria,mami deAlex&Luana
sanziana72 spune:
quote:
Originally posted by Theiuta
Unde este Balonul Copiilor?
Theiutapoze cu Nicolas
Asta era si nitrebarea mea. Am inteles ca e undeva in Herastrau, dar as vrea sa merg in weekend cu Marina si nu stiu unde. Se poate ajunge cu metroul sau alt mijloc de transport ?
Referitor la independenta, cred ca da, trebuie lasati si singuri sa se descurce, desi si eu am tendinta sa stau tot timpul dupa coada fiica-mi (are un an jumate). Nu neaparat sa o ajut, dar sa o asigur!
Dupa aceea, depinde cred si de personalitatea copilului. Unii sunt mai independenti, altii nu.
Independenta se capata si prin experienta. Daca il vei duce mai des la locuri de joaca, probabil ca se va simti mai sigur pe el si va incepe sa ii imite singur pe ceilalti copii.
Eu am vazut asta cu Marina si varul ei de 2 ani, Theo.
Intr-o zi am fost la un loc de joaca cu amandoi. Marina mai fusese acolo si la alte locuri de joaca de acelasi gen. Theo era putin stresat, staqtea langa mama, studia locul. Marina a inceput imediat sa chiuie si sa ii arate ce grozava e ea si ce bine cunoaste locul respectiv. De abia reuseam sa o prind sa nu o intinda.
A doua oara cand am fost acolo si cunoasteau amandoi locul, nu s-a mai vazut nici o diferenta de comportament si de "tupeu".
Alta data am fost in parc la nisip intr-un loc cunoscut lui Theo, dar necunoscut Marinei. Comportamentele s-au inversat. Marina era mai stresata, mai curioasa si Theo se simtea in elementul lui.
Copii se acomodeaza, totul e sa nu ii fortezi sa fie independenti, dar nici sa nu le tai aripile.
Sanziana & Marina (03/10/2004)
http://fr.pg.photos.yahoo.com/ph/sanziana72/my_photos
Be carefull of what you wish for, cause you might get it! / Ai grija ce iti doresti ca s-ar putea sa primesti!
tinatache spune:
pai cum sa se descurce singur daca pana acum ati fost tot timpul 2? Tu cum te-ai simti daca l-ai avea tot timpul pe sotul tau sau pe mama ta dupa tine, sa te ajute sa cari sacosele, sa faci curat etc.etc. Primul lucru cand ramai singura cam stai si te uiti ca nu stii de unde sa incepi, nu? Asa e si cu piticul. Da-i aripi sa zboare acum, cat e mic, o sa-i fie si mai greu cand o sa fie mai amre si se confrutna cu situatii din ce in ce mai complicate (gradinita, scoala). Trebuie sa-ti iei inima in dinti pt ca o faci pt binele lui.
Numai bine!
Cristina
-----------------------------------------------
Explica-mi, si am sa uit
Arata-mi, si am sa-mi aduc aminte
Lasa-ma sa fac singur, si am sa inteleg.
Confucius
ancamironiuc spune:
Sunt perfect de acord cu ceea ce spuneti...cu toate ca este tare greu... in plus mai este si timid! Ieri deabea am reusit sa il conving sa faca cunostinta cu un baietel. Cand l-am lasat singurel se ducea la saltelute, arunca doua priviri dupa care venea la mine la masa, isi tragea scaunul langa mine si mai statea si cu mine un pic...VA DATI SEAMA CA M-AM TOPIT si ADIUO EDUCATIE!
Inca de cand eram insarcinata mi-am propus sa il cresc in maniera "nordica" (citisem ca nordicii isi lasa copii sa planga daca stiu ca sunt hraniti, curati si nu au nimic) insa cand m-am trezit cu gagalicea in brate bye bye bunavointa! In plus eu am crescut cu o mama foarte distanta si, desi sunt mai mult decat autonoma inca de pe la vreo 8 ani uneori mi-am dorit sa fiu alintata, ajutata macar asa de ochii lumii pentru ca stiam ca nu am nevoie dar imi lipsea vazand la ceilalti copii alta atentie.
De fapt raspunzand la mesajele voastre incep sa imi dau seama ca este mai mult o frica a mea.... Citind raspunsurile am prins ceva curaj si promit ca incet incet am sa il las mai mult singurel!
BALONUL COPIILOR (iarna) sau INSULA COPIILOR (vara) este in Herastrau, cum intrati pe langa Ambasada Chinei. Dupa 300m este un banner mare cu sageata care va directioneaza. Daca veniti cu masina este usor pentru ca puteti intra direct in parcare (dupa banner stanga pe la bariere). Cu mijloacele de transport este mai greu pentru ca pana la parc merge dar de la intrare la balon este ceve de mers... Oricum in zona stiu doar de metrou, Statia Aviatorilor sau Aurel Vlaicu dar din ambele directii este mult de mers.
Au o multime de jocuri, gonflabile...tobognae, tunele, "piscine" cu bilute si au avantajul ca protejeaya copii..este foarte greu sa se loveasca in vre-un fel!
ANCA si EMA
ANCA si EMA
asi spune:
Eu am un baiat de 2 ani.Dupa ce a inceput sa umble si cadea de fiecare data il ridicam.La un moment dat in parc o mamica ma intreaba dac se stie ridica singur de jos.In momentul ala mi-am dat sema ca eu nu stiu daca el poate sa se ridice singur si cand am ajuns in casa m-am facut ca nu observ cand a a cazut.Atunci fiul meu s-a ridicat singur , mai greu dar a facut-o.
Cand Dumnezeu inchide o usa , intotdeauna deschide o fereastra.
Evenimentele importante
Razvan
ancamironiuc spune:
DRAGA ASI... credema ca stiu cum este.. La lucruri de genul asta l-am lasat singurel insa de mai mult mi-a fost frica. Ieri toata ziua m-am gandit la raspunsurile mamicilor si mi-am dat seama ca este mai mult o problema a mea. Am crescut cu o mama distanta si mi-am dorit un pic de atentie (am obtinut atentia abia de la sotul meu...nevermind), am crescut 10 ani intr-o tara unde mamele isi iau copii de la scoala pana la 14 ani si pe undeva s-a infiltrat aceasta tendinta si in mintea mea. Mereu am sustinut ca mamele romance sunt mai curajoase, de multe ori fortate de imprejurari (mama m-a lasat la 13 ani, singura, in Italia cu fratele meu de 3 ani! ...si m-am descurcat de minune) insa am zis ca am sa-i ofer puilui meu ceva mai mult... insa PREA MULT...? Cand am specificat ca mama nu era romanca ma gandeam la comparatia de stil de a creste copilul diferita de a mea care desi sunt romanca am crescut in alta parte.
SA VA TRAIASCA PUIUTI SI SA CREASCA MAI SI SANATOSI... frumosi sunt deja!!!
ANCA si EMA
ANCA si EMA
georgi75 spune:
Anca, subscriu si eu la ce ti-au spus fetele.Fetita mea are 2 ani si 2 luni si sincer iti spun ca am lasat-o sa se descurce singura(desi la inceput mi-a fost frica,recunosc).Nici nu am avut alta posibilitate, avand in vedere ca o cresc singura.Deci mai trebuia sa mai fac si alte treburi prin casa.
Parerea mea e ca copilul trebuie sa experimenteze pentru a invatza.Fetita mea nu a inteles ca cuptorul arde decat in momentul in care a pus manuta pe usa si s-a fript(fara nici o urmare din fericire).Cum sa inteleaga ca pote sa cada sa se lovesca daca nu a cazut niciodata?Ii explicam de fiecare data ce si cum.Uneori, seara, simt ca mi-e lehamite sa mai vorbesc de cat palavragesc toata ziua cu ea.Si asa mai departe.
Ai povestit ca bb a venit langa tine in loc sa stea cu alti copii.Cred ca tocmai din cauza asta.Nu e invatat sa stea singur, sa se descurce singur.E obisnuit ca tu sa fii langa el mereu.
Ideea ar fi sa prinzi mai mult curaj, sa-l lasi si singurel(chiar, la gradi ce o sa faca?).Ai povestit de mama ta.Ai grija sa nu cazi in extrema cealalta. si speri sa nu te superi ca am incercat sa-ti dau si eu un sfat.
Zambeste!Maine poate fi mai rau.
Georgiana-mami de Stefania(2,2 ani)
Avem si POZE
sinzi_ana spune:
Si eu l=am lasat sa se descurce singur...sa cada sa se ridice, sa se catere pe cont propriu...
Ce nu am facut insa...cand se lovea (mai serios) sau cand il caftea un alt copil...l-am cam cocolosit...si acum e profita si miorlaie si vine la mine sa "ii pup buba"...
Si nu prea stiu cum sa scap de comportamentul asta...sa fie mai "barbat"
Iau in fiecare zi viata de la capat
Sinzi, Radu
si David
David