voi cum ati reactiona?

Ieri am avut o zi groaznica....
Mai intai, de vreo saptamana nu avem caldura in toata casa, asa ca aplicam metoda " o haina in plus" invatata de la Vacaroiu, chiar daca prietenul meu, polonez fiind, nu cunoaste persoana... De aceea am si racit groaznic, ieri am plecat ,mai devreme de la servici, am anulat niste cursuri la care trebuia sa merg... nu ma gandeam decat ce bine va fi cand ajung acasa, un ceai, infofolit in patura si stat la televizor toata seara, eventual somn... Dar cand ajung acasa, sotzul, ma rog, viitorul, imi spune ca prietenul lui din Chicago si prietena acestuia tocmai ne vor face o vizita . Imi spusese el ceva, dar n-a mentionat azi, maine, saptamana viitoare sau la anul. Au venit tipii, prietenul meu le arata casuta noastra noua, tipa intra in dormitorul meu si-si lasa geanta de voiaj si haina, le ofer o cafea, ne cerem scuze ca nu avem caldura , iar afara tocmai a nins. eu eram mucioasa, stranutam la fiecare minut, conversatie nu prea faceam ca ei nu stiau engleza ( erau slovaci). Ma gandeam ca astia au venit sa stea la noi, dar unde sa-i culc? A treia camera era aproape goala, n-am avut timp nici sa despachetam tot, nu avem pat, decat o saltea...ma intrebam ce e in capul prietenului meu, as fi vrut sa-l iau deoparte si sa discutam, dar nu voiam sa-l fac sa se simta prost. Incercam sa salvez aparentele, dar imi venea sa pleznesc de nervi. N-am zis nimic nici cand tipul a decretat ca va gati pentru noi in seara aia, au inceput amandoi sa rascoleasca prin bucatarie si frigider, nu gaseau piperul si pana sa ajung eu sa le arat tipa era deja jumate in dulapul meu... Acum o inteleg pe mama cand reactiona cand cineva se amesteca in oalele ei... Frate, esti musafir, stai in banca ta! Nu-mi ardea de loc de mancare dar am zis sa nu le stric cheful, le-am multumit, am zis ca trebuie sa fac un dus si -mi luam lucruri din dulap, tipa tocmai a intrat peste in mine in dormitor si zice" A, poti sa stai, daca vrei..." Gafa dupa gafa, imi venea sa plang. Prietenul meu a vazut ca politetea mea e numai de fatada, ma tot lua cu lugu-lugu, dar imi venea sa-l mananc cu fulgi cu tot. pana la urma m-am scuzat ca nu ma simt bine, am luat medicamente si trebuie sa dorm. Nu mi sa- parut ca am procedat corect, dar... Cum trebuia sa reactionez?? Si acum ma preocupa mai mult cum sa-i spun si sub ce forma prietenului meu ca m-a deranjat teribil faza, ca trebuia sa discutam dinainte, ca acum nu era momentul...Pe el il condider in primil rand vinovat de toata situatia, eu m-am simtit ca dracu', am fost o gazda oribila, dar nu din vina mea, ei pana la urma n-au avut decat vina ca au calcat numai in strachini... Acum o inteleg pe mama care il cicalea toata ziua la cap pe tata, care, desi un om f de treaba ( ca si al meu sotz) uneori il lua valul si facea numai prostii.. N-am vut sa fac pe nevasta si pe cea care tine fraul, dar se pare ca... daca macar stiam din timp, puteam sa aranjam impreuna ceva, sa facem un plan... Ce ziceti fetelor? Voi cum ati scos-o la capat cu sotii vostri?

Julie spune:

Mey Andrshka, m-ai facut sa zambesc cu povestea ta, pentru ca mi-ai amintit de sora mea, care ar fi reactinat la fel ca tine intr-o astfel de situatie. Si avand in vedere acest lucru, iti scriu exact ce i-as fi scris si ei.
Adica - da, cred (din ce ai povestit) ca e posibil sa fi fost o gazda ceva mai ursuza.

Daca as fi fost eu in situatia ta, iata cum as fi procedat. In primul rand as fi luat repede o aspirina sau un algocalmin si as fi admis de fata cu toti ca sunt cam racita si deci nu 100% fermecatoarea mea personna.
Apoi as fi luat haturile in mana si situatia sub control aruncand in oala niste spaghetti sau orice altceva care se poate pregati in 5 minute (is invatata si am mereu in casa semipreparate/produse congelate), alungandu-i in acelasi timp pe musafiri din bucataria mea. Le-as fi spus, cu o fata zambitoare, ca uite-asa sunt eu nebuna si nu accept ca musafirii sa intre acolo. Eventual as fi pus si mana pe cutitul cel mai mare si as fi facut un mic dans razboinic, ca sa fiu luata in serios (pe bune - si is obisnuita cu scenetele, caci si eu lucrez, ca si tine - am impresia, cu copii).
Pe langa ceva-ul la minut as fi pus la foc si un ibric cu vin (ceainicul se subintelege), in scop terapeutic, sa spun asa...

L-as fi pus apoi pe sot sa aiba grija de oaspeti si sa puna masa - farfurii, pahare - cat timp eu as fi pregatit locul unde ar fi urmat sa doarma acestia.

Apoi m-as fi asezat cu ei la masa, avand grija ca paharele sa fie pline, dar sa nu se depaseasca masura, i-as fi luat la intrebari (ca sa nu ma ia ei pe mine) si, cand as fi considerat ca e suficient de tarziu ca sa dau stingerea, i-as fi manat la baie ("voi faceti dus acum, noi la urma") si apoi la culcare. Cu blandete si zambetul pe buze - oricum, as fi avut grija sa vada cine-i seful. Anyway, m-as fi caznit sa trec cu vederea peste gafe si sa zambesc. Pe bune, chestia cu zambetul functioneaza, in cazul meu, in situatiile cele mai grele. Intai imi intind colturile gurii ca intr-un exercitiu de stretchig, apoi insa mi se mai schimba si dispozitia...

Desigur, dupa ce mi-ar fi plecat musafirii si tot as fi avut nervi in ciuda exercitiilor de... stretching, i-as fi zis sotului meu sa ma intrebe inainte de a lansa invitatii unor necunoscuti - i-as fi zis asta de la obraz, fara ocolisuri, fara eufemisme. Pur si simplu. Asta nu inseamna cicaleala ci o cadere la invoiala intre doi adulti care traiesc sub acelasi acoperis.

Oricum, eu una sunt in general bucuroasa ori de cate ori imi intra cineva in casa, chiar daca nu de la bun inceput, caci de multe ori asta se intampla in situatii nepotrivite, ca cea pe care ne-ai descris-o.

Ah, iar faza cu Vacaroiu... e de fapt cu Ceausescu, despre care prietenul tau e imposibil sa nu fi auzit :-)))

Numai bine si nu iti mai face nervi degeaba - e mult mai rau cand nu iti calca nimeni pragul casei!

ANDRUSHKA spune:

Saru'mana si sa vezi ce stretching ii dau cand vine acasa!

Mda, scenariul tau pare demn de urmat, sper sa nu mai am ocazia sa-l practic. Si mie imi place sa am casa plina, sa vad ca lumea se simte bine in casa mea. Fostul meu prieten era complet antisocial, nu voia sa invitam oameni de Craciun ca stricam mocheta... Iar astalalt e prea sociabil! Ei, o scoatem noi la capat!

Arhistefy spune:

Esti foarte inteleapta, Julia, si sfatul tau este demn de tinut minte.

Mihaela