Ce simtiti cand cresc?
Raspunsuri - Pagina 2
alinaxeni spune:
Parca ieri ma gandeam ce nume sa-i pun si azi are buletin.A trecut prea repede si din ce in ce mai des constat ca nu mai pot tine pasul cu ea.Cred ca a venit momentul sa-i dau aripi,s-o las sa se mai si loveasca.
alina
KUKI spune:
Ahhh...ce bine e cand vad ca si voi simtiti acelasi lucru.
Credeam ca numai eu simt durerea asta surda si permanenta, ca prea e centrul universului meu, fiind singura doar cu el...
Deci e un sentiment firesc, de mama...
Cristina, hai...plangem nitel amandoua?
CristinaT spune:
Kuki, hai sa plangem... plansul asta nu-i de la mama singura sau casatorita ci de la zodie....
www.babiesonline.com/babies/o/oana/" target="_blank">6 ani - 14 februarie 2006
Kikina spune:
Vai de mine, n-am vrut sa va fac sa plangeti! Hai, cateva lacrimi acolo, de induiosare, e firesc sa varsam cand ne vedem piticii ajungand mai inalti decat noi, cu toate modificarile psihice si... fizice aferente, dar sa nu ne umplem batistele doar pentru asta. Si, oricum, eu cred ca mai degraba pe noi ne plangem, ca nu ne putem impotrivi timpului, caci ei, probabil, abia asteapta sa se faca mari si tari. Deci, daca tot n-avem incotro, sa asteptam si noi alaturi de ei (vorba vine, ca doar nu stam cu bratele incrucisate, ci ne mai si perpelim) si sa ne bucuram, chiar daca mai plangem un pic, pe furis. 
adrienne12 spune:
Fetelor cu riscul de a pare cinica eu de abia astept sa il vad pe fiu-meu respoinabil si pe picioarele lui si sa traiasca la camin, fara mine. Are 19 ani dar cite am avut de tras cu el in ultimii ani nic nu va mai spun.... Imi doresc numai sa merg cu o masina cumparat de el la care sa aiba asigurare in numele lui si sa nu mai stau ca pe ghimpi cind intirzie noaptea. Imi doresc sa fie responsabil si imi doresc din tot sufletul ca eu sa fiu departe de el si viitoarea nevasta sa ma bucur si eu de "batrinetile" mele si sa i mi foac toanele pe care nu mi le-am putut face din cauza lui, ok? am muncit mult pt. el si am facut multe scarificii pt. el. Asa ca eu de abia astept ca el sa plece de acasa. Puteti fi oripilate, puteti da cu rosii, I don't care. Cind veti trece prin ce am trecut eu cu el veti intelege.
CristinaT spune:
adrienne12, ce mult as vrea sa pot sa fiu altfel de cum sunt... din pacate sunt "vinovata" din nastere si o "tipacioasa". 
www.babiesonline.com/babies/o/oana/" target="_blank">6 ani - 14 februarie 2006
KUKI spune:
Nu dam, mai cu rosii
Eu din fericire am avut parte de un copil tare bun si cuminte. Pana acum. Si sper din suflet sa nu se transforme.
Mi-e drag si acum, dar parca mai dor imi e de vremurile alea cand era mai mititel...
Recunosc insa, ca am si eu momentele mele in care mai vreau sa raman singura, eu cu mine, sa ma mai eliberez de raspundere si de griji, sa mai iau cate o pauza...
Asa ca te inteleg, adrienne12.
Din pacate societatea romaneasca si mentalitatile noastre adanc inradacinate fac ca ccc copiii sa ramana dependenti de parinti si acestia sa se simta raspunzatori pentru ei, chiar si atunci cand au o varsta la care ar putea munci sa se intretina singuri.
marcellinna spune:
Fetelor, m-ati facut sa zambesc,un pic amar si un pic dulce.
Ma uit in albumul cu poze si o vad atat de micuta si dulce si timpurile alea imi par atat de departe si totusi parca ar fi fost ieri.
Ma uit la ea cu drag,o am doar pe ea.
Ma doare sa stiu ca intr-o zi va pleca pe drumul ei,dar nu cred ca as fi fericita sa stiu ca ar sta langa mine doar de dragul de a nu ma rani.
Asa ca ma pregatesc din timp si ma gandesc de pe acum cum sa-mi aranjez lucrurile mai incolo.
Poate gasesc niscai resurse sa ma duc in locuri unde mi-am dorit mereu sa merg si nu am putut nu neaparat din cauza ei, poate-mi aduce ea din cand in cand vreun nepot acasa,poate peste doua trei decenii o sa fiu ocupata cu efectele colaterale de la ceva viagra...mai sti?
KUKI spune:
Aoleuuuu....Marcellinna...nu ma face sa ma gandesc si la nepoti acum ca ma si apuca plansul...
Criminala ideea cu efectele colaterale de la viagra...om trai s-o "simtim" si pe-asta...
titisha spune:
Ceva asemantor cu “pe tine te-am pus pe slowly” :
Acum ceva timp: veneam seara de la servici si nu aveam voie sa intru in camera mea sa ma schimb, sau sa ma duc la baie si eu ca omul dupa o zi de munca, pana nu epuizam toate subiectele petrecute la scoala si in intrega lui zi. Uneori imi vorbea din usa camerei mele sau prin usa de la baie !!
Acum: imi deschide usa (ajung acasa dupa ce se intoarce el) si imi spune: “Bine ai venit! dar stai ca vorbim mai tarziu, pastreaza-zi ideile ca si eu mi le pastrez sa vorbim la masa, ca acum sunt pe MSN cu cineva si e important ..”
Si ce simt:
- cat de mandra sunt cand il vad ca-si ia zborul, iar rampa de lasare este buna ...
- cate lacrimi mi-au curs cand as fi vrut sa fiu in sala de spectacol sa-l vad « live », iar el m-a rugat sa nu vin ca sunt doar liceenii lui, asa ca m-am multumit doar cu inregistrarea ....
- ce amaraciune am simtit cand el mi-a spus intr-o zi « Of, ce mare greutate sa faci cumparaturi !! »
- dar ce bucurie cand dupa acest incident (eu nu-i facusem observatie pe post de cearta, ci doar ca i-am spus ca sunt surprisa si un pic dejamagita de constatare lui), el se ofera uneori cand are timp sa mearga cu mine la cumparaturi ...
- ce tristete ca nu mai merge cu mine la teatru, ci cu cineva din liceu..
- si ce surpriza placuta atunci cand mi-a aratat o inviatie la Gala Uniter (era o dorinta mea mai veche) si ca va merge cu mine nu cu altcineva “ca stiu ca este visul tau” mi-a spus el ...
- .... si sunt multe de spus ... incerc sa ma tranform si eu odata cu el