A scrie despre arta

Raspunsuri - Pagina 2

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns daniela_b spune:

Eu sint dintre cei care au nevoie de referate scrise, deoarece interesele mele sint vaste si ma ajuta mult sa citesc informatii "comprimate", mi se pare o binecuvintare sa gasesc intr-un singur loc idei pentru care eu ar trebui sa rastorn o biblioteca sa le gasesc...
De aceea, Sabina, inchipuieste-ti ca referatul tau se adreseaza celor ca mine, eu sint o pagina alba care abia asteapta sa fie umpluta cu toata stiinta ta sau a celor care doresc sa imparta cu ceilalti ceea ce ei au studiat din greu.
Vorbesc serios, considera ca ce scrii acolo se adreseaza unui neinitiat, uneori mai putin inseamna mai mult si s-ar putea sa te cuprinda inspiratia pasionala...

P.S.1. Am putea si noi sa citim "ciorna" ta?
P.S.2. Timpul pastreaza nealterate artele care au miez, subtilitate.
Culmea, nimic nu e nou, sub soare.
Sint sigura ca cineva din secolul asta vibreaza la fel cind asculta Bach, pentru prima oara. Din acest punct de vedere putem spune ca timpul e incremenit.

Pastreaza-ti inima calma in timpul actiunii

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Sabina spune:

Daniela, multumesc mult.

da sigur ca aici ai dreptate, dar partea cu timpul incremenit o ating in alt referat, despre receptare...acolo in mod clar timpul se reconstruieste prin auditie, citire, vizionare etc.

ideea de la care am pornit cu doct este ca exista o secunda , putem s-o numim inspiratie, sau starea de gratie sau cum vreti voi in care apare iddea compozitiei9sau oricarei alte opere de arta)

creatorul nu face altceva decat se recompuna clipa respectiva, sa si-o aminteasca permanent, sa o desfasoare in timp larg! deci sa dilate timpul.

pe de alta parte, in compozitia muzicala proriu zisa timpul are mereu tendinta de ase comprima, e lupta permanenta...un fel de care pe care, greu de explicat in termeni nemuzicali..de aia ma interesa si experienta altor artisti sau oamnei de litere.si bineinteles parerile tuturor.


Angy, doct il fac la Nemescu.







Sabina si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia



Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns gandacelu spune:

quote:
Originally posted by Sabina
ideea de la care am pornit cu doct este ca exista o secunda , putem s-o numim inspiratie, sau starea de gratie sau cum vreti voi in care apare ideea compozitiei sau oricarei alte opere de arta)

creatorul nu face altceva decat se recompuna clipa respectiva, sa si-o aminteasca permanent, sa o desfasoare in timp larg! deci sa dilate timpul.

pe de alta parte, in compozitia muzicala proriu zisa timpul are mereu tendinta de ase comprima, e lupta permanenta...un fel de care pe care, greu de explicat in termeni nemuzicali..de aia ma interesa si experienta altor artisti sau oamnei de litere.si bineinteles parerile tuturor.

pai de ce nu spui asa? uite, eu am atins un subiect cred ca destul de asemanator in lucrarea mea de diploma, numai ca nu era in relatia cu arta, ci in relatia cu Dumnezeu

faptul ca aceasta cautare permanenta a lui Dumnezeu este oarecum o re-amintire a momentului cand L-ai gasit initial, dar nu o incremenire in acel moment, pentru ca poti deveni adoratorul momentului, nu al lui Dumnezeu pe care, noi fiind fiinte vii, in evolutie, Il percepem permanent "altul" si "acelasi". este un mare pericol in viata religioasa reificarea acestei trairi, transformarea ei in obiect, in idol si cautarea starii, nu a lui Dumnezeu.

acum, cand ma uit peste ce am scris, imi dau seama ca poate nu are legatura cu ce ai scris tu dar pe undeva, poate se leaga

te pup si vorbim mai multe maine, sper ca vii!

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=71551" target="_blank">o situatie tragica

mami de ileana si ioachim

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Sabina spune:

pai sigur ca e la fel...viata e o continua creatie, o devenire,stiinta o demonstreaza din plin, Univers in expansiune etc etc;-)
de asta ziceam eu ca arta e in stransa legatura cu Dumnezeu....

dar deviem;-)




Sabina si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia



Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ManyHope spune:

Dupa mine, partea cea mai grea este sa te mobilizezi sa faci ceva pentru care n-ai tragere de inima,ceva pentru care nu ai convingere... ca ce sau cum sa scri imi pare mai simplu, pentru ca sunt chestiuni oarecum exterioare, insa a te trece dintr-o stare de incertitudine/neincredere pentru ce-tzi sta inainte, la una potrivita de angajament total... asta e partea cea mai grea shi daca tu treci de pragul asta, o sa fie simplu shi o sa iasa bine !

Curaj !!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Sabina spune:

cam asa ceva, da



Sabina si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia



Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Laura _Oprescu spune:

Sabina, mult succes!

Ma gandesc ca poate te ajuta daca ai scrie ca si cum nu esti contracronometru,ca si cum nimeni nu ar citi,ca si cum nu iti pasa decat sa iti auzi vocea in scris,sa vezi ce forme ,literare sau nu,ar putea lua.Sa scrii la intamplare,sa insiri poate numai cuvinte,note,linii,un desen,orice te ajuta sa exprimi senzatii,sua chiar sa mergi pe metoda "dicteului automat", lasandu-ti subconstientul sa te foloseasca numai ca masina de inregistrat:).Si apoi,dupa ce"ciorna" este gata,uit-o ptr scurt timp, si apoi ia-o la cercetat si vezi daca simti la fel, daca vrei sa completezi/cenzurezi/reformulezi... si joaca-te cu ea pana cand devine obedienta.Nu te gandi ca poate va fi sau nu utila cuiva pentru ca orice exprimare aritstica sau nu a unei persoane conteaza si are un impact, cateodata major, asupra cui nu te astepti, poate asupra cuiva care este in biblioteca tot obligat sa scrie o lucrare a carei importanta nu reuseste sa o intrevada.Ceea ce admir la tine este ca ai sensibilitatea sa iti pui aceasta problema. Oameni ca tine sunt oamenii de o rara finete spirituala.
Poate ti-ar placea sa observi relatia lui Marcel Proust cu timpul din cartea "In cautarea timpului pierdut" .Poate ti-ar placea sa vezi muzica din formele de relief,uite,eu mereu mi-am dorit sa scoata cineva la iveala,muzical vorbind, o lucrare cu formele de relief de la PLoiesti la Brasov:).Am facut de atatea ori drumul asta incat inca mai sper sa il vizualizez cu ajutorul unei arii muzicale.

Nici nu stiu cum sa iti spun cat ma bucur ca ti-am citit mesajul ...


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Sabina spune:

Laura, ma bucur mult ca mi-ai scris.
ai dreptate...in fond...trebuie doar sa ma apuc....

N-am citit In cautarea timpului pirdut si nici Ulysse.Da, stiu, sunt elementare:(
promit sa recuperez...la Joyce..care e "cheia"?



Sabina si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia



Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Laura _Oprescu spune:

quote:
Originally posted by Sabina




ideea de la care am pornit cu doct este ca exista o secunda , putem s-o numim inspiratie, sau starea de gratie sau cum vreti voi in care apare iddea compozitiei9sau oricarei alte opere de arta)

creatorul nu face altceva decat se recompuna clipa respectiva, sa si-o aminteasca permanent, sa o desfasoare in timp larg! deci sa dilate timpul.

pe de alta parte, in compozitia muzicala proriu zisa timpul are mereu tendinta de ase comprima, e lupta permanenta...un fel de care pe care, greu de explicat in termeni nemuzicali..de aia ma interesa si experienta altor artisti sau oamnei de litere.si bineinteles parerile tuturor.


Angy, doct il fac la Nemescu.







[b]
Sabina si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia



Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.





Sabina, buna dimineata :)
uite ca la intrebarea ta nu stiu sa iti raspund scurt si concis.:)Este atat de amplu Ulysses ca ma pierd in capilarele fiecarei idei.Insa dand quote la ce ai scris tu mai sus,despre "timp",imi pare mult mai interesant de abordat Marcel Proust .Pornind de la ideea madeleinei(prajiturica de ceai) si recuperarea timpului pur,,ai putea merge si pe ideea analogiei senzatiilor .CRezi oare ca ai putea exprima muzical o senzatie?Mai mult, crezi ca ai putea sa o studiezi/prelungesti in cautarea sublimului ei? sa scoti din ea SENZATIA? Sa o separi de altele si sa o pui pe o arie muzicala?uite,imi vin in minte niste tablouri pe care le-am vazut in Sibiu la muzeul de arta, in care intr-o incapere erau niste portrete categorisite cumva asa: nevasta macelarului,nevasta tamplarului.(Nu imi amintesc exact, memoria mea nu fu niciodata exacta, eu tot timpul imi amintesc senzatia momentului cand m-a impresionat ceva.)Ideea e ca fiecare din femei avea chestia, o chestie esentiala care o facea nevasta macelarului de ex...ptr mine ,daca inchid ochii, nevasta macelarului trebuia sa fie o femeie grasunica, insa musai rosie in obraji:).Asa si era. Asa uite si un pic de simbolism : culori/senzatii/litere.
La asta ma refer cand te intreb daca crezi ca poti extrage o anumita senzatie dintr-o chintesenta de alte senzatii.

Mie domeniul muzical mi se pare fantastic.Iar combinat cu literatura,fantastic...si chiar de nu,ascultarea vocii tale launtrice poate crea o OPERA care nu are nevoie de referinte,nu are nevoie de nimic decat de urechi sa fie auzita si de talent sa fie exprimata.Dar asta ar fi creatie ,nu-i asa? Tu ai nevoie de ceva elaborat,erudit pentru doctorat..no, cu atat mai mult...sa exploram in literatura acest timp...cum iti vin idei,de exemplu, cum ai spus tu:timpul incremenit,receptarea lui,re-crearea lui...prima chestie care imi vine in minte ar fi intrebarea: oare putem recupera in stare pura timpul initial al inspiratiei? Oare repetitia nu ii dilueaza din sublim?comparativ cu ceea ce face traducerea unei opere dintr-o limba in alta? nu apare senzatia de frustrare?(in sensul de frud/frauda...a lua ceva din...)


...
Sabina, sper ca nu te confuzez mai tare...eu una functionez pe metoda asta, cu intrebari si probleme,...daca imi pun intrebarea, atunci ma axez pe cautarea raspunsului si asta ma directioneaza cumva..



pup




Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Sabina spune:

laura, e clar ca materia nu e niciodata la nivelul spiritului.

sunt doar incercari.

poate cine stie.geniile reusc sa puna exact pe hartie ceea ce simt?
si daca nu...cata frumusete nevazuta, necitita, neauzita exista....


mi-emi trbuie si Ulysse...ot ca un doct presupune multidirectionalitate.
o idee centrala trebuie sa existe, nu?
uite, desi nu-l post descrie pe beethoven, pot spune ca muzica lui e fundamentata pe principiul dezvoltarii continue, din minim de material




Sabina si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia



Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.

Mergi la inceput