"Prinsa intr-un moment..."

"Stuck in a moment I can't get out of..." exact asa ma simt: cu un sot si un copil in suflet, cu un ... x in fantezie, cu un serviciu care simt ca nu-mi mai poate oferi satisfactii, cu o mama ... departe, dar pe care o vad zilnic fiindca lucram impreuna, fara prieteni, cu o scoala pe care as vrea s-o fac pentru a-mi schimba locul de munca, dar totusi n-am facut nici un pas pentru asta... Stiu ca am nevoie de un psiholog, dar nu stiu ce anume ar trebui sa spun despre mine ca-mi doresc, nu stiu unde vreau sa ajung. Prea multe necunoscute in mintea mea. Si prea putina incredere.
V-am scris pentru ca vreau sa aud si alte voci decat cea interioara. Si simt ca experienta prin care ati trecut voi m-ar putea ajuta si pe mine.
Ii multumesc lui Dumnezeu pentru tot ce am, dar mi-e rusine ca nu-mi pot folosi energia ca sa-mi fie mai bine... Va multumesc si voua fiindca existati.
Adriana

roxana1974 spune:

Adria, nu am trecut niciodata chiar prin problemele acestea, poate piutin similare, toti avem momente de cadere, de deznadejde, de stress, insa un lucru mi-e clar: trebuie sa ajungi sa te placi tu pe tine insati, sa te iubesti asa cum esti si sa-ti trasezi directia in care vrei s-o apuci. In momentul acela te vei putea concentra, iti vei putea aduna energia sa faci ceea ce-ti doresti. Daca simti nevoia sa vorbesti cu un psiholog, excelent, stii ca ai nevoie de un pic de ajutor. Fa-o, va fi spre binele tau.

She spune:

quote:

---

Initial creeata de Adria_

"Stuck in a moment I can't get out of..." exact asa ma simt: cu un sot si un copil in suflet, cu un ... x in fantezie, cu un serviciu care simt ca nu-mi mai poate oferi satisfactii, cu o mama ... departe, dar pe care o vad zilnic fiindca lucram impreuna, fara prieteni, cu o scoala pe care as vrea s-o fac pentru a-mi schimba locul de munca, dar totusi n-am facut nici un pas pentru asta... Stiu ca am nevoie de un psiholog, dar nu stiu ce anume ar trebui sa spun despre mine ca-mi doresc, nu stiu unde vreau sa ajung. Prea multe necunoscute in mintea mea. Si prea putina incredere.
V-am scris pentru ca vreau sa aud si alte voci decat cea interioara. Si simt ca experienta prin care ati trecut voi m-ar putea ajuta si pe mine.
Ii multumesc lui Dumnezeu pentru tot ce am, dar mi-e rusine ca nu-mi pot folosi energia ca sa-mi fie mai bine... Va multumesc si voua fiindca existati.
Adriana

---

stiu eu..?sa le rezolvi pe rind?Cite una?sa-ti fixezi un dead-line?Cite un pas?
Sau poate ar trebui sa te odihnesti psihic, sa stai asa o perioada pina iti revine energia?Poate ceri prea multe de la tine si prea repede si toate de o data?

Momente de genul asta avem cu totii, cred..in viata..Problema este daca dureaza prea mult si daca ne afecteaza viata si pe cei din jur?

O mai fi si plictisul de rutina, e ok ce simti..odihneste-ti mintea un pic si nu te grabi atita sa faci "ceva".O sa faci cind vei putea.Poate cind vine vara ai alta energie, iernile sint grele si lungi, intuneric..
Sint multi care nu stiu ce-si doresc inca, sau au doar o vaga idee.Ia-le pe rind.Cite una, intreaba si raspunde-ti si fa-ti un plan de bataie de care sa te tii.Poate esti o fire dezorganizata si asta se rezolva sa stii.

micalondra spune:

Uneori, cand simti ca nu stii ce sa faci pentru a iesi dintr-un impas, se zice ca e de ajutor si sa cazi la pamant si apoi cu ajutorul pamantului te vei ridica, ca unul care cade in apa si nu stie sa inoate: e bine atunci sa se lase sa ajunga la fundul apei si de acolo isi va lua avant sa iasa la suprafata.

carolinah spune:

Si eu cred ca un plan de bataie te-ar ajuta. Si planul incepe cu:

- analize de sange (pt eventuala lipsa de vitamine) si control medical general, urmate de eventuale tratamente/cure de vitamin etc

- cateva minute de rugaciune (si multumire) pe zi

- mai multa miscare in aer liber, de preferinta cu barbatul si copilul

- lasat de fumat (daca fumezi) si inceputul unui regim alimentar echilibrat si sanatos (daca nu il ai deja)
...

Aceste prime puncte te vor ajuta in primele 2 luni sa te pui putin pe picioare si sa iti aduni fortele pt a face un plan de bataie mai laborios si axat pe obiectivele mari pe care le urmaresti.

Evident ca daca simti ca te-ar ajuta un psiholog, du-te. Dar experienta mea spune ca intr-un oras destul de mic cum este Sibiul, sansele de a gasi un psiholog (psihanalist) bun sunt destul de reduse.

lina, cu Alina si Ana... si tati, evident

lily spune:

Am observat ca in societate bate un vint amenintator pt oamenii sensibili si buni ...scara valorilor e inversata.
Ce stiam in liceu ca e bine, frumos, cuviincios, cinstit a devenit acum demodat, anapoda, ilar.
Totul se invirte in jurul banului, cine are bani pare sa stapineasca peste tot...Am devenit stresata la gindul ca nu am cu ce achita facturile, anemica, cu o voce slaba...pe cind altii au reusit pt ca au avut de unda sa de-a. Asa ca ei par cei mai tari! Si nu sint.
Dar micalondra are dreptate -trebuie sa ajungi una cu pamintul, pt ca exact ca de pe o trambulina sa te poti inalta . Sus, tot mai sus.
Rugaciunea e de mare pret.

Domnul sa ne ajute sa ne implinim visurile

Doar gindul care trece prin inima are putere (H. Miller)

Fiquelle spune:

Sa iti fixezi prioritatile, si sa le iei pe rand...toate deodata te vor coplesi, de aceea te simti pirduta. Concentreaza-te doar pe una si uita de restul...si apoi restul, si tot asa.

Madalina si nastrusnica Sofia Maria,12.08.2004
http://community.webshots.com/user/fiquelle

lizy spune:

cred ca ar fi bine sa te duci la coafor sa-ti schimbi culoarea parului, eventual si coafura, fa un masaj de relaxare, poate faci si un curs de .....cofetar?contabilitate ? germana?putin sport, sauna, cumpara-ti flori si da un acatist!

ina78 spune:

Draga mea,

Sint de acord cu fetele. Incearca sa ai mai multa grija de tine, sa inveti sa te iubesti mai mult pe tine, sa ai mai multa grija de tine si nu in ultimul rind sa inveti sa vezi ceea ce anume te face fericita si te implineste.
Stiu ca suna egoist ceea ce ti-am spus, dar mai presus de orice cred eu ca trenuie sa fie grija pe care ne-o acordam noua insine, cred ca doar asa avem energia de a avea grija de ceilalti.

Nu te demoraliza, probabil e o pasa proasta, in care vezi totul "gri", incearca sa vezi ce te inconjoara "bun", ce nevoi ai si ce resurse ai de a te pune pe picioare. De ce te nemultumeste, ce te nemultumeste, ce ai dori sa faci, ce nu poti sa faci...

Ai multa grija de tine si mai vorbim.



"O viata fara dragoste este asemenea unui an fara primavara." - proverb suedez

bogdan_ant spune:

pot spune ca te inteleg perfect si am sa-ti spun ce am facut eu in momentul in care am trecut printr-o situatie ca a ta, am intrat pe net si am intalnit atatea inimi zdrobite, atata suferinta, atatea lucruri prin care eu nu trecusem dar ma plangeam ca nu-mi este bine, in acel moment am inceput sa apreciez mai mult tot ce reusisem sa fac deja in viata, dar cred ca si o mica vacanta impreuna cu sotul tau departe de strezul cotidian ar ajuta destul de mult,
fruntea sus si mai vorbim

catrinelteodoru spune:

Eu nu cred ca aceasta stare cu care te confrunti tu este neaparat o depresie; este poate mai mult senzatia aceea de coplesire atunci cand viata se inchide incet-incet peste tine, atunci cand nu mai esti tanar , o promisiune cu toate posibilitati deschise in fata ta, ci simti ca drumul tau in viata se hotaraste si pare acelasi in fiecare zi. O dezamagire surda ...
De cand aveam 15 ani, am citit "Anna Karenina" de vreo 3-4 ori si ramanean de fiecare data nelamurita la final, atunci cand era prezentata viata lui Levin in primii ani de dupa casatorie: el care o avea acum de sotie pe cea pe care o iubea atat de mult si care acum avea parte de viata la care visase, de ce era pe punctul de a se sinucide? de unde pana unde aceasta tristete?
Cred ca acum stiu de ce ...

catrinel