Durerea unei piederi de sarcina...

Arthurana spune:

Violeta draga, noi suntem de o varsta. eu in 2 sapt. pe 18 fac 29 de ani. Eu cred ca voi incerca pana cand mi se va spune ca nu se poate, apoi voi mai incerca inca de cateva ori pana la vre-o 35, si daca pana atunci nu reusesc(ceea ce ma indoiesc), atunci voi adopta un bebe mic.Deci inca 6 ani am tot timpul sa incerc.
Azi am vazut in Casino 2 mamici cu burtica mare, bete turta...asa bete ca nu se puteau tine pe picioare, si una dintre ele mai si fuma de zor...Poti Ma rog..cine sunt eu sa judec?
Pupici

violeta29 spune:

O,doamne, eu simt ca o iau razna cand vad o asemenea mama...De ce Dumnezeu nu a randuit lucrurile asa cum trebuie? De ce e viata atat de nedreapta? Dar ia gata cu vaicareala . Capul sus fruntea inainte! V-a rasari soarele si pe strada noastra... In alta ordine de idei tot pana la 35 de ani mi-am propus si eu sa mai astept. Dar anul trecut am zis ca astept pana la 30 si uite ca m-am razgandit. Tot aman momentul dar pana cand?

pupici si spor la treaba

violeta

Arthurana spune:

Noi facem treaba...dar cu protectie...vreau sa astept pana am 3 menstruatii normale si apoi inapoi in hora...
Fetele mele dragi dupa cat ati avut voi primul ciclu dupa avort?
Data trecuta a venit la fix 4 sapt. Sa vedem cum merge si de data asta...
Va pupicesc

mexxa spune:

Imi pare tare rau ca trebuie sa trecem prin toate aceste lucruri nefericite din viata unei femei. Si eu am pierdut o sarcina la 3 luni...a fost greu
Acum insa sunt din nou fericita insa speriata...dar soer ca totul sa fie bine pana la sfarsit.

Fetelor si eu cred ca faza cu scrisorica pt Mos Craciun a functionat...si eu i-am cerut acelasi lucru ca multe alte fete...si intr'adevar in luna ianuarie am aflat vestea cea mare.

Va pup pe toate si sper ca iepurasul sa va aduk ce mai frumos cadoul..un cadou cu ochisori.

poze
My baby

mexxa spune:

Arthurana la mine a venit dupa 28 de zile de la chiuretaj..nici mai mult nici mai putin.
Pupici

poze
My baby

irlandeza spune:

Arthurana , primul ciclu dupa pierderea sarcinii mi-a venit la 28 de zile , al doilea ciclu mi-a venit dupa 32 de zile si astept sa-mi vina si al treilea mai pe la sfarsitul lunii.M-am mirat ca al doilea nu a fost tot la 28 zile , ca la mine e regulat , dar probabil s-a dereglat putin din cauza a ceea ce mi s-a intamplat.
Bafta la "incercari".Eu mai astept si dupa cele 3 luni (desi ma preseaza timpul , varsta ).

Noi 2 singurei

IULIABRAILA spune:

arthurana, lasa mama ca de luna viitoare incercam impreuna, daaaa?
si sa vezi tu ce-o sa iasa.
de pasti sa iti pui dorinta, da? eu asta o sa fac si la miezul noptii cind se da lumina ma voi ruga sa reusesc in ceea ce imi doresc mult.
oricum altceva nu mai vreau.
IULIA

Arthurana spune:

Iulia draga, incepe tu luna viitoare si vin si eu din urma in 2-3 luni. Inca astept primul ciclu si cu norocul meu pot sa pariez ca va veni luni sau marti cand voi calatori, dar macar sa vina!!!
Sa aveti un weekend bun

grati.ela spune:

Vin si eu cu povestea mea...cred ca am mai spus-o pe undeva dar...
In luna noiembrie anul trecut am spus da hotarat ideii unui bebe2 (am o fetita, Ozana, de 6 ani si 11 luni). Mi-am facut o rezectie apicala pe care o amanam de 1 an tocmai in ideea unei sarcini fara evenimente neplacute. La sfarsitul lunii am mers la ginecolog care in urma controlului gineco si a unei ecografii (eu am nascut prin cezariana) mi-a spus ca e ok si mi-a dat un sir lung de analize. IDS-ul a intarziat cu raspunsul asa ca am pierdut ovulatia de ianuarie. analizele ok asa ca am actionat eficient in februarie dar nimic (i-am zis sotului atunci ca din milioane de miscatori chiar toti stafiditi asa ca i-am dat si lui vitamine sa-i mai revigoreze un pic!). In martie pe 3 era ziua O asa ca am actionat ca la carte dar...pe 21 sangerare...am zis s-a dus si luna asta numai ca stupoare: pe 22 era curat ca-n palma. Am fugit sa iau un test de sarcina si a doua liniuta s-a inrozit timid. Am mai facut unul dimineata si apoi am fugit la eco (greseala!) Sarcina ar fi avut 5 saptamani si evident nu se vedea nimic. La 3 zile fac cea mai urata gripa din viata mea cu febra, infectie in gat si sinusuri paradite. Dupa o saptamana, cand ma dreg merg la control (eram in 6 saptamani): la eco abdominal nu se vede absolut nimic. Doctorul spune ca nu-i ok, imi face control gineco ...uterul este marit ca de sarcina asa ca ma programeaza la endovaginal a doua zi. Se confirma sarcina (se vede sacul embrionar implantat in fundul uterului, dar fara semne de viabilitate) dar ecografic de 5 saptamani si 3 zile. Trebuie sa revin intr-o saptamana. La doua zile elimin o bucata de tesut de 2,5cm fara alte sangerari. Dr ma cheama la spital dar nu-mi face control (nu mai sangeram si atunci nu a vrut sa stimuleze colul). Iau utrogestan 3/zi intravaginal. Totul pare bine si revin cu oarecare temeri la eco endovaginala. Sarcina are 7 saptamani si 3 zile dar ecografic 5 saptamani si 5 zile (nu este vizualizat embrionul) Verdict: sarcina oprita din evolutie, indicatie de curetaj. In seara aceea am fost disperata si mi-am dat seama ca sunt un nimeni intr-un oras imens. Nu am reusit sa-mi fac nici un fel de eco...La Diagnosis nici nu au vrut sa discute far programare...Eram la Lia Manoliu cu Ozi (face inot) si ca sa vedeti - soarta! -cautam cu disperare un medic care sa-mi spuna ceva incurajator (peste drum era cabinetul lui Tutunaru dar eu nu stiam atunci). A doua zi eram programata la curetaj...Dimineata am reusit sa fac o eco abdominala...tipa, doctor in imagistica medicala, mi-a spus ca ii pare rau dar e bine pus diagnosticul: sacul este gol si sarcina are totusi 7 saptamani si 4 zile. M-a sfatuit si ea sa nu astept acasa sangerarea. Asa ca marti, 11 aprilie, am facut primul curetaj din viata mea, profund indurerata, dezamagita, cu un mare semn de intrebare in suflet (daca totusi se vizualizeaza embrionul mai tarziu?), in timp ce alte 20 de femei faceau asta la cerere. Doctorul a fost un dragut, mi-a spus ca el nu poate decat sa ma ajute sa nu am traume fizice, dar m-a incurajat sa incerc din nou peste 3 luni. Mi-a spus ca nu e o consolare, dar intre 30 si 35 de ani 15-20% dintre sarcini se opresc din evolutie. In contextul in care eu am avut insa febra peste 38 si gripa violenta, cu atat mai mult embrionul a avut sanse de a fi fost compromis. Omul a incercat, dar eu inca sunt bulversata...Mi-e ciuda pe mine, ca m-am imbolnavit...Ma roade gandul ca totusi poate a fost acolo embrionul dar nu l-au vazut...Eu am avut o prima sarcina fara absolut nici o problema: nu greturi, nu somnolenta, am fost la servici pana in luna a noua cand m-a gonit rectorul din Universitate spunandu-mi ca nu vrea sa ma moseasca in sala de curs. Nici acum nu am avut greturi, somnolenta...mi s-au marit sanii doar. Eh! asta este povestea mea si poate ca nu ar trebui sa incarc pe nimeni cu ea dar...Va pup pe toate! Gratiela

sanziana72 spune:

Gratiela, povestea ta seamana bine cu a mea, numai ca la mine a fost la prima sarcina. Prin septembrie am avut o amigdalita urata, am luat doua tipuri de antibiotic... Prin noiembrie descopera ca sunt insarcinata, dar din calcule reiesea ca as fi ramas dupa ce terminasem tratamentul cu antibiotic. La prima ecografie se vede sacul, dar nu-i embrionul. Au zis ca poate e prea mic. La urmatoarea ecografie tot asa. Pana la urma mi se pune diagnosticul de ou vid, sarcina oprita in evolutie. Cum incepea deja sa fie destul de mare au hotarat sa ma chiureteze pe 10 decembrie. A fost mare doliu in sufletul meu cand am aflat ca sarcina nu e viabila. In ziua aceea m-am dus si mi-am cumparat un ursulet de plus alb care sa inlocuiasca copilasul nenascut. Ma simteam atat de goala incat ma agatam de acest ursulet sa imi umple vidul.
Pe 10 decembrie m-au chiuretat. Parca nici sarbatorile nu au avut savoare in anul acela.

Mi se recomandase tot asa, sa las sa reaca 3 cicluri inainte de a ramane din nou. Prin 20 si ceva ianuarie mi-a venit primul ciclu.
Pe 4 februarie am ramas insarcinata cu toata protectia! Dar n-am aflat decat prin martie. Cand am vazut testul pozitiv, am inceput sa plang.

Imi era frica sa nu fie din nou probleme cu sarcina pentru ca nu asteptasem 3 luni! Din fericire nu au fost probleme din cauza asta.

Au fost alte mici probleme, dar pana la urma am o dulceata de fetita.

Uneori ma gandesc la ursuletul de plus alb ca la fratiorul/surioara ei, dar dupa aceea imi dau seama ca daca copilasul acela nu ar fi plecat, nu as fi mai fi avut-o pe Marina.
Si toata durerea trecuta e spulberata de fericirea prezenta.


Putere si speranta tuturor!

Sanziana & Marina (03/10/2004)
http://fr.pg.photos.yahoo.com/ph/sanziana72/my_photos

Be carefull of what you wish for, cause you might get it! / Ai grija ce iti doresti ca s-ar putea sa primesti!