Fericirea, un sentiment conditionat sau o decizie?

Am tot stat si m-am gandit si-am intors-o pe toate partile: pana la urma fericirea asta este o decizie sau un sentiment care apare in urma unor factori generatori?! Sau e si una si alta?!... Cred ca in aceeasi categorie intra si dragostea... Chiar ma intereseaza ce spun cartile de specialitate despre asta, parerile voastre, orice...

Ionela si Alex (DN 21.09.2004)
ALEX cantaretul www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=69542" target="_blank">Cu drag, MAMA

Principesa spune:

Ionela, intrebarea ta mi se pare foarte potrivita.
Raspunsul pe care ti-l voi oferi este sustinut de experienta mea psihoterapeutica si de studii psihologice.
Pentru a fi fericita este nevoie de o decizie in acest sens. Pentru ca a fi fericita este un mod de a trai si nu neaparat reflecta prezenta unor evenimente pozitive in acel moment in viata ta. Decizia de a fi fericita creeaza un filtru prin care tu poti sa respingi ceea ce iti face rau si sa pastrezi ceea ce iti face bine, la nivel de semnificatie. Este o decizie de fapt prin care tu iti dai voie sa traiesti si sa fii autentica in viata ta si sa te bucuri de ceea ce viata iti ofera.

Aceasta decizie insa nu este deloc simpla. Ea se bazeaza pe niste permisiuni pe care o persoana si le acorda sau nu. Si in genere o persoana si le acorda daca parintii i le-au acordat sau daca parintii nu i le-au acordat dar ea a invatat sa contracareze efectul negativ ale acelor interdictii.

Aceste permisiuni se leaga de a-ti da voie sa:
- ai nevoi
- sa faci lucrurile in ritmul tau propriu
- sa te comporti conform identitatii sexuale pe care o ai si sa fii in acord cu aceasta identitate
-intri in contact cu ceilalti si sa ii lasi pe ceilalti sa intre in contact cu tine
-explorezi lumea si sa te deplasezi
-iei initiativa
-te exprimi asa cum simti cu adevarat
-fii curioasa si intuitiva
-spui nu si sa te separi
-gandesti pentru tine
-nu iti asumi responsabilitatea pentru ce simt si ce gandesc alti oameni
-sa simti ceea ce simti
-ceri ce ai nevoie
-ai propriile valori si metode


Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

Durerea este inevitabila dar suferinta este optionala

lorelei_19 spune:

quote:

---

Originally posted by Principesa
-nu iti asumi responsabilitatea pentru ce simt si ce gandesc alti oameni

---

Principesa, a fi fericit implica atunci intr-o oarecare masura si a fi egoist? ca daca nu-ti asumi responsabilitatea pentru ceea ce gandesc si simt altii, nu inseamna cumva ca traiesti in propria lume in care ti-e indiferent ce-i cu ceilalti?

"Unde exista dragoste, exista si Dumnezeu" - Tolstoi

ionella3003 spune:

Multumesc frumos, principesa, pt. raspunsul promt!... chiar am analizat raspunsul tau si mi-am dat seama ca ma regasesc cam in procent e 80 % in listuta cu "a-ti da voie sa...". Insa, in modul in care gandesc eu, tind sa impartasesc parerea lui lorelei, nu deven cam egoista, de exemplu daca exprim exact ce simt, daca nu-mi pasa de ce gandesc ceilalti?...

Ionela si Alex (DN 21.09.2004)
ALEX cantaretul www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=69542" target="_blank">Cu drag, MAMA

Principesa spune:

Ionela si Lorelei, temerea pe care o exprimati voi este rezultatul conditionarii educationale. Cineva, la un moment dat v-a plasat responsabilitatea pentru ceea ce simte si gandeste.
Exemplu: mama, in momentul in care copilul doreste sa faca altceva decat doreste mama ii poate spune: tu nu ma iubesti, tot ce am facut pentru tine este degeaba, eu ma simt rau si tie nu iti pasa...etc.
In acel moment copilul, pentru care dragostea si acceptarea mamei sunt foarte importante intelege niste lucruri. Renunta la implinirea dorintei lui pentru ca daca nu va face ce vrea mama, mama isi va retragerea dragostea si aprecierea care in mod normal sunt neconditionate. Insa aceasta mama nu poate sa le ofere neconditionat si plaseaza asupra copilului responsabilitatea de a avea grija de ea. Copiii nu se pot proteja de asemenea situatii din nefericire si intra intr-un cerc vicios al beneficiilor negative si ajung sa se simta vinovati pentru nefericirea mamei chiar daca ea nu are nici o legatura cu ei.
La nivel ideal, pentru copil ar fi bine sa ii poata spune: "Mama, sunt o persoana diferite de tine si asta inseamna ca am uneori dorinte diferite de ale tale si chiar daca sunt diferit de tine eu te iubesc si nu vreau sa mai renunt la dorintele mele pentru ca sunt importante pentru mine. Vreau sa te gandesti de unde iti vine aceasta teama ca nu ai fi iubita si sa intelegi ca poti sa vezi si altfel lucrurile si astfel sa ne respectam reciproc dorintele si nevoile".
Dar asta nu se intampla si atunci copilul creste in credinta extremelor. Ori sunt responsabil pentru ceea ce simti ori nu imi pasa. Pentru ca asta i s-a spus de atatea ori cand a avut alte dorinte: nu iti pasa de mine. Iar copilul si viitorul adult cand incearca sa nu isi mai asume responsabilitatea pentru ce simte si gandeste celalalt se teme ca va fi respins.
Deci raspunsul la intrebarea voastra este nu. Din perspectiva a ceea ce am scris nu inseamna ca a fi fericit implica a fi egoist ci inseamna a nu iti mai fi teama ca vei fi respins daca nu faci ce vor altii in locul lor.
Ionela, mai important decat sa exprimi ce simti este sa iti dai voie sa simti ceea ce simti. Pentru ca unii oameni sunt atat de conditionati incat ascund si fata de ei ce simt. Eu nu am spus sa nu iti pese ce gandesc altii. Dimpotriva, uneori nu afecteaza foarte tare faptul ca o persoana draga isi face rau, insa nu putem face noi schimbarile necesare pentru acea persoana decat daca ea vrea sa se schimbe. Si aceeasi temere o vad si in aceasta intrebare. Nu, nu esti egoista daca exprimi ceea ce simti insa pentru tine exista frica de a fi respinsa daca exprimi ceea ce simti si ai fost invatata ca a fi in acord cu tine si deci uneori in dezacord cu ceilalti inseamna a fi egoist.
Sper ca am fost clara, daca nu eu pot reveni cu detalii.
Mie mi-a fost mai usor sa explic pe un exemplu dar sper ca ati inteles ca nu este singurul care poate duce la astfel de intrebari si framantari ca ale voastre.



Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

Durerea este inevitabila dar suferinta este optionala

lorelei_19 spune:

Principesa, multzumesc pentru raspunsul detaliat, insa nu sunt sigura ca am inteles esenta. Ma referisem la acest punct al listei:
- nu iti asumi responsabilitatea pentru ce simt si ce gandesc alti oameni si are cumva ceva implicit cu punctul subliniat de Ionela, respectiv "- te exprimi asa cum simti cu adevarat". Tu ai dat ca exemplu un copil manipulat emotional de mama lui. Eu iti dau alt exemplu: sa spunem ca esti la serviciu si unul dintre colegii tai face o greseala. Tu, prin prisma ta, vezi greseala de neiertat si gandesti ca e un prost ca a procedat asa. Ce faci, ii spui ce gandesti, dupa "cum simti cu adevarat?" fara sa "iti asumi responsabilitatea pentru ce gandeste colegul"? Ma indoiesc. Cred insa ca-n foarte multe cazuri in viata e nevoie de diplomatie. Poti s-o spui intr-un mod mai voalat, fara sa jignesti. Si daca esti diplomat, atunci nu mai esti fericit? A fi fericit implica atunci a fi atat de sincer incat sa nu-ti pese de ceilalti? E treaba lor cum gandesc si ce simt? Sau poate te referi la faptul ca ne formalizam prea mult, ca facem lucruri in viatza pentru ca trebuie facute, pentru a face o impresie buna celorlalti, chiar daca asta ne face nefericiti? (vezi casatoriile de exemplu rezultate in urma graviditatii- sa aiba copilul tata, etc)


"Unde exista dragoste, exista si Dumnezeu" - Tolstoi

Principesa spune:

Da Lorelei, foarte bine, este mult mai usor si mai eficient sa lucram pe situatia ta.
Este foarte frumos cuvantul pe care il folosesti: prisma. In specialitate acesta este intalnit ca filtru. Adica, experienta ta personala si bagajul tau genetic te determina sa acorzi o semnificatie sau alta evenimentelor.
As vrea sa iti pun niste intrebari referitoare la situatia pe care ai descris-o si in functie de raspunsurile tale voi veni cu clarificari.
Ce te face sa consideri o greseala ca fiind de neiertat? Ce te face sa consideri prost un om care a facut o greseala? Ce te face sa vrei sa ii comunici faptul ca tu il consideri un prost?
Prin faptul ca un om isi asuma responsabilitatea pentru ceea ce simte si ce gandeste nu inseamna ca el este obligat sa impartaseasca permanent celorlalti aceste lucruri. Ci inseamna ca in situatia ta, in momentul cand un coleg greseste sa nu incepi sa te simti tu vinovata ca nu ai facut ceva pentru a-l ajuta pe acel coleg fara ca el sa iti ceara ceva.
Astept deci raspunsurile tale pentru ca mi se pare foarte interesanta discuta si ce poate iesi din ea.

Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

Durerea este inevitabila dar suferinta este optionala

lorelei_19 spune:

quote:

---

Originally posted by Principesa
Ce te face sa consideri o greseala ca fiind de neiertat? Ce te face sa consideri prost un om care a facut o greseala? Ce te face sa vrei sa ii comunici faptul ca tu il consideri un prost?
Prin faptul ca un om isi asuma responsabilitatea pentru ceea ce simte si ce gandeste nu inseamna ca el este obligat sa impartaseasca permanent celorlalti aceste lucruri. Ci inseamna ca in situatia ta, in momentul cand un coleg gandeste sa nu incepi sa te simti tu vinovata ca nu ai facut ceva pentru a-l ajuta pe acel coleg fara ca el sa iti ceara ceva.

---

Este interesant raspunsul tau, ma face sa gandesc
Am punctat cu asemenea cuvinte tari "prost", "greseala de neiertat" tocmai ca sa definesc o stare de moment, o stare de furie. La "rece" vorbind, sigur ca nu-l consideri pe colegul tau "prost" pentru o greseala, oricat de grava ar fi, dar la momentul respectiv, ei da, pentru cateva momente, asha gandesti. Dar nu i-o spui, ci incerci sa te abtii. Da, aici m-ai "prins", de multe ori imi "ofer" serviciile, doar ca sa evit sa iasa rau, ca sa n-am acel sentiment de vinovatie ca nu l-am ajutat pe aproapele meu in caz de eshec. Dar sentimenul in sine n-are de-a face neaparat cu dorinta mea de a fi fericit, ci cu dorinta mea de a ajuta, cu credinta in Dumnezeu, cu propria constiinta. Si ne intoarcem la punctul tau, stiu, dar cum poti sa nu-ti asumi responsabilitatea pentru ce fac si ce simt cei din jur? tu n-ai incerca sa eviti o situatie in care cineva din apropierea ta ar fi jignit, umilit? A fi fericit inseamna a nu avea constiinta?

"Unde exista dragoste, exista si Dumnezeu" - Tolstoi

Principesa spune:

Lorelei, as vrea sa incep prin a reformula intrebarea ta din final. Crezi ca poti fi fericita atunci cand cineva de langa tine este nefericit? Crezi ca poti fi fericita cand nu tine de tine sa schimbi nefericirea acelui om?
Tu ai dreptate, faptul ca te gandesti sa iti oferi serviciile nu urmareste ca scop a fi tu fericita, nu este o relatie atat de simpla. Insa faptul ca te gandesti sa iti oferi serviciile atunci cand nu ti se cer are ca scop evitarea sentimentului de vinovatiei si a fricii de respingere.
Iar despre credinta ta in Dumnezeu, chiar si Iisus a spus "Credinta ta te-a mantuit", adica este ceva ce a facut acel om, ceva ce a vrut si a cerut, pe cand tu vii uneori si pari sa vrei sa ii faci binele cu forta cand el de fapt poate vrea sa ramana nefericit si nu vrea sa se "mantuiasca". Vezi diferenta?
Cred ca tu deschizi si o problema de indoctrinare cu scop de control si conditionare foarte interesanta.

Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

Durerea este inevitabila dar suferinta este optionala

Jocelyn spune:

Din punctul meu de vedere fericirea e legata de Dumnezeu si o vad ca pe o stare in care eu aleg sa traiesc, fara a fi conditionata de cei din jur, de lucruri materiale s.a.m.d. Sa nu fiu inteleasa gresit, acestea toate contribuie la bucuria mea zilnica si ii multumesc lui Dumnezeu pentru tot ce am dar chiar daca nu as avea nimic din toate astea, cred cu tarie ca tot as fi fericita fiindca siguranta credintei mele ma ajuta sa fiu astfel. Daca fericirea ar fi doar un sentiment conditionat, atunci eu nu cred ca martirii crestini ar fi putut sa moara in arene, mancati de lei sau arsi pe rug, cantand. Ar fi trebuit sa fie in stare sa faca orice numai sa fie lasati cu viata. Oamenii aia erau fericiti cand si-au dat viata fara sa fie dispusi sa faca compromisuri.
C.S. Lewis scria "cand descoperim in noi o tanjire profunda, un gol care nu poate fi satisfacut cu nimic din aceasta lume, putem sa ne dam seama ca am fost creati pentru alta lume". Iar eu...chiar cred in asta.

It is not enough to be good. You must be good for something. You must contribute good to the world. The world must be a better place for your presence. And the good that is in you must be spread to others. In this world so filled with problems, so constantly threatened by dark and evil challenges, you can and must rise above mediocrity, above indifference. You can become involved and speak with a strong voice for that which is right.

numeioana spune:

Sunt de acord cu voi toate. Trebuie sa vrei sa fii fericit, pentru ca, cu siguranta, vei intalni la tot pasul motive pentru a fi deznadajduit sau trist. Pentru inceput trebuie sa ne impunem sa fim fericiti. Apoi, cu timpul, vom vedea lucrurile care ne aduc fericirea. Nu contest ca pentru unii "lucrurile" sunt materiale... Totusi, sunt de parere ca daca ne bazam pe ele, fericirea nu va dura prea mult...

Ioana