nu vrea cu mamy si cu taty
nu vrea cu mamy si cu taty | Autor: heranna
Am o fetita de un an si 11 luni.E un copil cuminte si extrem de vigilent.Uneori recunosc ca parca raman paf cate poate intelege.Insa problema e urmatoarea: cand avea 5 luni am inceput serviciul.Mama mea a venit si a stat cu ea pana la un si 5 luni.De atunci o luna vine mama o luna soacra.Ea oricum era obisnuita si cu soacra, care venea destul de des la noi.Noi venim de la servici pe la ora 18.Deci lipsim cam 10 ore de acasa.Cand venim acasa ,ea incepe se se rasfete (cred).Pt.orice chestie care nu ii convine fuge palngand repede la una din bunici care imediat o iau in brate sa o "salveze". Si ele au intrat din pacate in jocul asta.(nu va ganditi ca ii interzicem cine stie ce lucruri.de ex acum vreo 3 seri a plans de nu mai putut ca am vrut sa o culc,desi nu facuse pana atunci asa ceva.plus ca numai eu o culc seara,iar ea stie asta.Si imediat bunica a venit si a salvat-o,desi mie nu mi-a convenit de loc,si am lasat-o un pic cu bunica si apoi am luat-o chiar daca plangea si am culcat-o pana la urma ignorand plansetele ei).Eu aproape ca nu ma mai pot apropia de ea ca nu ma mai lasa.La fel si pe tatal ei.Ne zice "pa,pa",si se duce la bunica.Cum ii refuz ceva ,sau cum nu ii convine ceva imediat la buni ,si se supara pe mine de dupa aia cateva zile nici sa o schimb,nici sa o culc,nici sa ii dau de mancare nu ma mai lasa.O prefera pe buni .Vrea numai cu ea.Si sotul meu daca ii refuza ceva,se spara si pe el,insa ii trece mai repede si se duce la el peste o de ora si il pupa ,insa cu mine nu face asa.Pe mine tine supararea.M-am chinuit din rasputeri sa le zic bunicelor sa nu o mai ia imediat in brate cum se intampla ceva,insa degeaba...ele tot asa fac,si acum cred ca lucrurile se inrautatesc din ce in ce.Am tinut cu tot dinadinsul sa stea cu bunicile pana acum,insa avand in vedere intorsatura care a luat-o situatia am impresia ca o bona e mai buna.Plus ca bona nu sta cu noi seara.Bunicile de cele mai multe ori stau,ca ele nu sunt din bucuresti(mai sunt seri cand pleaca la cumnata mea).Credeam ca suntem intrefericitii care au reusit sa aduca bunicile sa stea cu copii,fara sa trimita copilul la gardi,fara sa aduca bona,sau sa trimita copilul departe de ei la unii din bunici.nu zic: mama/soacra ne sunt de f mare ajutor (mama a facut chiar un mare sacrificiu: a renuntat la servciul ei ca sa vina sa stea cu copilul).Imi e asa de greu sa le si "cert",pentru ca au facut atatea pt noi.Nu stiu ce sa fac,si cum sa procedez cu copilul ca deja ma simt neputincioasa,incep sa imi fac procese de constiinta ca poate nu tb sa incep asa repede serviciul(lucrez intr-un domeniu care nu imi permite o pauza prea lunga).Imi e frica sa ii refuz ceva,de teama ca apoi sa nu ma mai respinga.NU suport respingerea ei,ma doare f tare,si totusi am impresia ca nu gasesc iesirre: invinovatesc degeaba bunicile?e vina mea? e vina lor? sa iau bona? ce sa fac?de ce numai pe mine ma respinge atat de mult? (nu ca as vrea sa il respinga si pe taty-Doamne fereste-,isna vreau sa evidentiez ca ea mie nu imi "iarta" nici o interdictie).oricum si lui f des ii zice pa,pa sa plece sa nu stea cu ea ca ea vrea sa stea numai cu buni in camera.Sunt mutle de scris insa nu vreau sa fie prea lung mesajul...astept sfaturi de la voi ca asa ma doare situatia asta...doare tare ca propriul copil pe care abia astepti sa il pupi cand vii de la servici ,sa nu vrea sa il pupi,sau macar sa il iei in brate....
Raspunsuri
roxy spune:
buna heranna.
Dupa mine vina este si a bunicilor care doar sa rasfete stiu ,ca doar de asta sunt bunici si nu le pasa ca copilul trebuie sa si faca cate ceva ,nu doar sa le faca ele pe plac.Atunci cand vii tu si spui copilului ca ea trebuie sa faca aia si cealalta ,ca e fetita mare si ..., ea binenteles ca va alege ce e mai simplu pentru ea ,adica sa alerge la bunica care spune ,lasa draga bunicii ca fac eu pentru tine , tu stai si te uita.Degeaba faci tu spume , atat timp cat bunica nu va cere si ea ,ca un fel de continuitate ,ceea ce ceri tu de la fetita ,asta ca sa intre in obisnuinta copilului ce trebe ea sa faca la varsta asta, si doar o vor rasfata , lasand-o sa creada ca e normal sa nu faca ea nimic ,te va vedea ca pe cineva care ii vrei raul si te va indeparta.
Uite ca sa vezi ca nu vorbesc doar vorbe ,ma lovesc si eu cu baiatul meu de 5 ani ,care a stat cateva luni numai la bunici (parintii mei),dar suficient cat sa-si dea seama ca bunicii doar ii puneau totul dinainte ,de frica sa nu planga dupa noi , ca nu puteam veni cand plange el , iar atunci cand eu ,fortata de imprejurari il pun sa faca singur ,doar acele lucruri care sunt obisnuite la un copil de 5 ani sa le faca fara ajutor ,imi serveste replica ...eu vreau la bunica.Raspunsul meu este ...du-te , dar sa nu crezi ca acolo nu trebuie sa faci ceea ce te pun eu sa faci ...ca doar toti copii de varsta ta fac asta si tu ramai sa te faci de ras ca nu vei sti sa faci.Si ii trece sa mai mearga, ca tot acasa e mai bine, mama cearta dar mama si pupa.
Deci vorbeste cu bunicile sa o puna si ele sa faca ceea ce o pui tu , si sa vezi in scurt timp nu i se va mai parea asa greu ce vrei tu de la ea si veti intra in normal.
Dar asta doar daca colaboreaza si bunicile...asa ca bafta la facut bunicile sa inteleaga ca ii fac mare rau copilului prin ceea ce fac
Sper ca nu te-am ametit cu vorbaria mea.
Roxy mamica lui Cristi(5 iunie 2000)
huianur 
http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_cat.asp?sqldtl=366&page=1
http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=roxy
heranna spune:
roxy multumec pt rasuns.
La noi stii cum e?ca eu am zis la bunici ce si cum,dar ele am imrepsia ca nu vor sa inteleaga.Plus ca mai am si chestia ca ma simt atat de datoare fatza de ajutorul lor,si nu vrea sale jignesc sa creada ca pun in balanta ajutorul lor si ca pentru atata lucru(cum zic ele ca e),deci pt atat ma supar pe ele si nu apreciez ce fac ele in rest.Dar nu zic-am avut si discutii mai aprinse chiar pe tema asta.Oricum nu e vorba ca copilul nu vrea sa faca ceva ce eu o pun.Pur si simplu uneori am impresia ca i se pune pata cum s-ar zice...asa deodata nu mai vrea la noi,si cum incerc sa ma apropii ma respinge si si mai rau face.De ex,zice ca vrea sa fca pipi,si eu ii zic "hai sa te puna mamy pe olitza",atunci ea tipa si zice ca nu,ca nu vrea sa o pun eu,ca vrea buni sa puna,si pana nu vine buni (care se si grabeste)nu face pipi si nu ma lasa sa pun mana pe ea.Acum cateva seri ti-am zis: am luat-o sa o culc si a facut un scandal monstru.Dar ea se supara si asa...parca fara motiv(cel putin nu imi dau seama) pe mine,pe taty, si nu mai vrea sa stam cu ea,si atunci bunicile in loc sa ajute in rezolvarea situatiei spunandu-i ca atat timp cat e mamy acasa,mamy ii da sa pape,mamy o spala,mamy o pune pe olitza,ele vin repede "salavator" sa ii ofere ajutor,ca si cand eu sunt zgripturoaica care vrea sa ii faca rau.Ca -na! -daca plange copilul dupa ele ,ele cum sa para nepasatoare? Exagerez? Ar tb sa nu imi bat capul,si daca copilul vrea numai cu ele sa il las in pace,sa le las pe ele sa intervina mereu?Dar si mie imi e drag cand vin de la servici sa ma ocup de ea sa ma joc cu ea,sa o pun pe olitza, sa o culc ,sa ii dau sa pape,sa o spal etc..si ea nu vrea...Daca voi imi ziceti ca exagerez ca vreau sa ii fac eu astea,atunci gata! ma linistesc...insa mie nu mi se pare normal ca un copil sa nu vrea la parintii lui?undeva gresim,asta e clar.dar unde?
Mirunaa spune:
Cred ca ar trebui sa fii fericita ca ai ajutor si mai ales ca ajutorul vine de la bunicutze
.
E o situatie delicata pe care o poti rezolva numai cu concursul bunicilor.Trebuie sa ai o discutie serioasa cu ele si sa le spui ca gresesc.Cu timpul se rezolva asta.Pasul urmator ar fi ca atunci cand va avea varsta pentru gradinita sa o duci.
Fetita ta reactioneaza normal.Vina nu este a ei.Cum de altfel nu este nici a ta, ca te-ai dus la serviciu mai devreme.Bona nu este o solutie....
Si pe Ioana (fetita mea cea mare) au crescut-o parintii mei.Tatal meu era in stare sa faca orice pentru ea.O rasfata la modul absolut.Cu toate astea cand veneam eu acasa(saptamanal, ca eram studenti|)pentru Ioana nu mai exista nici bunic si nici bunica.Eu eram pe primul loc.
Sunt copii si copii.
Toate cele bune!
roxy spune:
buna ,tot eu imi dau cu parerea.
Sa-ti spun ce am patit eu ,dupa ce am nascut ,am stat 3 luni la ai mei ,ca sotul era plecat, cu serviciul in alt oras si cum spuneam am stat trei luni la ai mei .Mama , binevoitoare nu de altceva ,eu nascand prin cezariana , a zis sa ma protejeze , sa nu car eu copilul ,sa nu aia.sa nu cealalta, si sarea cum deschidea pliscul copilul.Era parca pe un arc. Nici nu apucam sa fac un pas ca ea era cu copilul in brate.Deci , am zis ,din prea multa dorinta de ajutor ,in schimb eu vedeam ca pe un lucru rau ,adica vrea sa-mi ia copilul ,ea mama mea.Asa eram de pronita ca daca auzeam deschizandu-se usa de la camera lor ,sa vina sa vada copilul ,vedeam negru si am ajuns de ma certam cu ea din orice ,de nu mai indraznea saraca nici un pas sa faca daca eu nu ziceam.
Nu iti spun ca ajunsese sa il legene pe ascuns ,ca sa nu vad eu ,ca eu eram impotriva leganatului.
Ce urat am facut cand am vazut ca vrea sa-l legene pe picioare. Si ea nu vedea nimic rau in asta , este nepotul ei si face totul pentru el.
Dar uite ca totul asta nu e chiar asa bun pentru nepot
Acum crede ca bunica trebuie sa faca totul pentru el ,ca asa e firesc ,el sa fie print acolo.Nu zic ca nu ,dar nu ii face bine deloc copilului.El nu mai stie unde e firescul .Acolo la bunica sau cum ii spui tu.
Si cu cat creste cu atat se vor incapatana ,sa se porneasca contra ta ,daca nu vei pune piciorul in prag ,sa-i zici bunicii ,ca tu apreciezi foarte mult ajutorul lor nepretuit ,dar cand nu esti tu acasa.Punct.
Cand esti acasa tu esti pionul principal ,si daca ai nevoie ,le soliciti.Ele pot ajuta pe langa ,dar copilul trebuie musai sa stie ca tu esti mama si ca tu esti principala din ecuatia asta ,daca nu vrei ...cred ca exagerez acum ,sa ajunga sa-ti zica ...ca nu ai ce sa te bagi tu ,ca bunica este cea care are intaietate in fata ei.Si stiu ca nu e usor de inghitit asat ,pentru tine ca mama.
Chiar zilele trecute vorbeam cu ai mei prin messenger ,ca suntem departe si al meu ...era certat ca facuse o boacana ,ii zice lui mama mea, ca el vine la Suceava , ca mama l-a certat.
Si prima reactie a mamei mele ,a fost de alint ,binenteles de dor, cica vin-o la bunica ,ca ea te iubeste.Mama am vazut negru ,cum adica eu nu-l iubesc ,cum adica bunica il iubeste si eu nu ,doar ca l-am certat pentru binele lui .Binenteles ca mama nu a vrut sa zica in sensul asta dar copilul asta intelege.
Si a dres-o mama ,dar e atenta ce zice cand sunt eu de fata...binenetles nu din rautate...doar prea mult dor si alintare.
Roxy mami lui Cristi(5 iunie 2000)
huianur
http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_cat.asp?sqldtl=366&page=1
http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=roxy
heranna spune:
da,miruna...vezi? cand veneai tu ,te prefera pe tine..la noi nu se intampla asta :( dimpotriva uneori ...cand venim noi devine maraita,plange ,fuge la buni...unde gresim ? ca nu ii facem mai nimic,ba chiar facem tot posibilul sa ne jucam cu ea sa nu o suparam cu nimic.
Mirunaa spune:
Heranna, eu zic sa nu-ti mai faci inima rea pentru asta ca oricum nu rezolvi nimic suparandu-te.Asta nu inseamna ca nu te inteleg si ca nu-ti dau dreptate.Asae e, ai perfecta dreptate sa fii necajita.
Ai acea discutie cu bunicile si adu-le aminte (inca o data) ca tu esti mama copilului.Faptul ca maraie la tine si care face ce face asta nu inseamna ca fetita nu te iubeste ci doar ca este rasfatata.
Schimba, treptat, raportul de forte in casa.Din momentul in care ai ajuns acasa ia taurul(fetita) de cornite.Sa fii la fel de iubitoare ca bunicile|(si nu ma indoiesc ca ai fi altfel) si impune-te.Nu in fata fetitei cat mai ales in fata bunicilor.
Timpul le rezolva pe toate...
Toate cele bune!
heranna spune:
miruna iti multumesc...sa stii ca am zis ca si daca voi ziceti ca imi fac inima neagra degeaba atunci am sa incerc sa nu ma mai supar si sa las timpul sa rezolve lucrurile
spic de grau spune:
quote:
Originally posted by roxy
buna ,tot eu imi dau cu parerea.
Sa-ti spun ce am patit eu ,dupa ce am nascut ,am stat 3 luni la ai mei ,ca sotul era plecat, cu serviciul in alt oras si cum spuneam am stat trei luni la ai mei .Mama , binevoitoare nu de altceva ,eu nascand prin cezariana , a zis sa ma protejeze , sa nu car eu copilul ,sa nu aia.sa nu cealalta, si sarea cum deschidea pliscul copilul.Era parca pe un arc. Nici nu apucam sa fac un pas ca ea era cu copilul in brate.Deci , am zis ,din prea multa dorinta de ajutor ,in schimb eu vedeam ca pe un lucru rau ,adica vrea sa-mi ia copilul ,ea mama mea.Asa eram de pronita ca daca auzeam deschizandu-se usa de la camera lor ,sa vina sa vada copilul ,vedeam negru si am ajuns de ma certam cu ea din orice ,de nu mai indraznea saraca nici un pas sa faca daca eu nu ziceam.
Nu iti spun ca ajunsese sa il legene pe ascuns ,ca sa nu vad eu ,ca eu eram impotriva leganatului.
Ce urat am facut cand am vazut ca vrea sa-l legene pe picioare. Si ea nu vedea nimic rau in asta , este nepotul ei si face totul pentru el.
Roxy mami lui Cristi(5 iunie 2000)
Roxy - parca as fi scris eu! Singura diferenta in povestea mea e ca mama a venit la mine.
Nu-ti mai spun ce groaznic ma simteam cnd vedeam ca DAvid se calma cnd il lua mama in brate in timp ce la mine urla ca din gura de sarpe.
Heranna - tata a fst la mine vreo 3 luni (din noiembrie pana in ianuarie). Copii nostri (David si fetita ta), cred ca sunt de o varsta.
Cnd tata a venit i-am pus in vedere regulile casei: eu ii dau seara sa manance, eu il schimb, eu ii fac baie, eu il culc.
Nu suport sa intre cineva in camera cnd il adorm pe DAvid. Indiferent cine ar fi.
Tata se supara cnd vedea ca il pedepsesc pe David si il pun la colt. I-am explicat ca atunci cnd el va pleca in RO eu raman cu rasfatatul. (ca sa nu mai spun ca m-am impotrivit si ma voi impotrivi ca puiul meu sa fie crescut de bunici, adica sa il trimit in RO).
Bunicile trebuie sa inteleaga ca, chiar daca le doare sufletul, atunci cand tu si tati certati copilul, ele se evapora! Iar daca au taria sa asiste, trebuie sa va incurajeze pe voi, si nu copilul.
Eu ii spuneam tatalui meu: "daca iti face rau sa vezi ca Dav e pedepsit, te duci in alta camera". In definitiv nu dadeam in el, nu il torturam.
Copilul trebuie sa stie care sunt limitele, chiar daca ne doare sufletul. Bunica mea avea o vorba: "mai bine sa planga acum, decat sa planga cnd va fi mare". Iar statul la colt nu face rau la nimeni.
Vorbeste cu bunicile fara jena. In definitiv si ele vor binele copilului.
Pupici,
Lumy- mamica lui 
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=spic%20de%20grau" target="_blank">David Andréi
(11 Martie 2004) Yesterday was the past, tomorrow will be the future,but today is a gift, that’s why we call it PRESENT
heranna spune:
deci voi ziceti sa nu iau bona si sa incerc sa ma inteleg cu bunicile?dar incerc deja de vreo 3 luni de cand situatia s-a cam agravat.Ma gandeam pana la urma sa inchiriez garsoniera si seara bunica sa plece sa stea acolo si sa ramanem numai noi ca poate asa e cel mai bine.
brindu spune:
Citind si recitind mesajul tau, am vazut ca ai accentuat pe faptul ca pare sa se supere citeodata si din senin, fara sa-i interziceti ceva.
Asa ca eu cred ca sunt de fapt doua motivatii ale comportamentului ei:
una provocata de bunicile care vor sa-i faca pe plac si voi nu, deci speculeaza comportamentul lor indatoritor,si pentru a rezolva asta , asa cum s-a spus si mai sus ai nevoie de concursul bunicelor... pe care dupa parerea mea ar trebui sa le iei pe latura emotionala - ma doare foarte tare cind propriul meu copil ma respinge, ma doare sufletul, ma simt incapabila ca mama, ajuta-ti-ma ....mai ales cu mama ta care are acelasi instinct de protectie fata de tine ca si fata de nepoata ei - si mai putin pe latura rationala, adica n-o las spre binele ei, sau o cert spre binele ei...
si una cauzata de supararea ei ca petreceti putin timp cu ea...cred ca ea va pedepseste in felul asta pentru timpul in care i-a fost dor de voi si voi n-ati fost acolo, pentru ca oricit de dragi, si oricit de mult ar parea ca tine un copil la bunici, tot parintii sunt pe primul loc, mai ales cind sunt in contact constant si frecvent cu acestia, adica nu atunci cind sunt crescuti practic integral de bunici , la distante mari, si pentru unii copii legatura emotionala se rupe..
Asa ca eu, in locul tau, n-as apela la bona ci as incerca sa capat ajutor de la bunici, implicindu-le emotional si de cealalta parte a baricadei, nu numai linga fetita si pe cealalta parte as incerca sa compensez prin intensitate timpul pe care nu-l petreci cu ea, si sa incepi sa-i explici de ce te duci la serviciu, ce faci acolo, ca nu pleci fiindca n-o iubesti etc...
Cam la asta ma gindesc eu, poate te ajuta
Brindusa