ce se intampla?

Avem un baietel de 2 ani si 10 luni,un copil mult asteptat si foarte iubit caruia nu-i lipseste nimic.Am avut acum 5 ani o experienta dureroasa care nu se uita si care sigur a lasat un gol in sufletul nostru.Pe scurt,am nascut un baietel cu o malformatie de coloana care putea fi depistata la timp si facut avort terapeutic.S-a nascut un baietel frumos dar care stiam ca va muri,ceea ce s-a si intamplat la 4luni de viata.Dupa aproape 3 ani l-am nascut pe actualul Max,un copil care toata lumea spune ca e deosebit de frumos si destept.Intr-adevar ne-am ocupat de el tot timpul si a ajuns ca la 2 ani stia toate literele,cifrele pana la 10,cantecele,poezii si chiar sa se joace la calculator(are PC-ul lui).Cu siguranta am exagerat in grija permanenta fata de el,in ceea ce-i cumparam,nu-l lasam sa se joace singur,faceam sacrificii pt a sta cu el cat mai mult timp.Am dorit sa profit la maxim de acesti ani minunati,in care transformarea lui este vizibila de la o zi la alta.Un sfat as dori pt ca am senzatia ca de la un timp,nu ma mai iubeste atat de mult,ca in momentul cand apare oricine altcineva,acela e mai bun decat mine.Nu-l bat,nu strig la el,ii arat afectiunea mea mereu,ma neglijez chiar ca sa stau mai mult cu el,si totusi sunt suparata ca nu mai doreste prezenta mea ca inainte,parca nu ma iubeste indeajuns.Daca ati intalnit cazuri asemanatoare sau aveti experienta,astept sfaturile voastre.Va multumesc!

filofteia spune:

Fata draga, copilasul tau incepe sa cunoasca independenta... mai ales ca spui ca oarecum il sufocati... deci este normal sa inceapa sa nu mai fie asa dependent de tine... sa vezi ce nasol o sa fie cand il duci la gradinita... chiar pentru 4 ore...
Oricum... al meu odor, 5 ani, imi spune acum, cand nu iese cum ar vrea el... "Mami esti o naiba"..."Mami te urasc"... insa nu cedez in nici un caz... sunt insa convinsa ca ma iubeste... cu alte ocazii mi-a spus..."Cand eram mic tot pe tine te iubeam?"... Eu il mai pupacesc si fara voia lui si ii spun "Te pupacesc si eu acum ca atunci cand a sa fii mare nu ma mai lasi"...
Mie mi se pare oarecum in legea firii... cam greu sa fiu mereu in asentimentul lui... frustrarile dupa parerea mea fac parte din educatie....

oanademunck spune:

Draga niminic etse normal ca Max sa se comporte astfel. Fiind un copil destept este si foarte curios, atras de lucruri si persoane noi.Este foarte bine ca a inceput sa fie atras de ce este nou si ca nu fuge si se ascunde sub fusta ta. Si daca atunci cand apare cineva nou Max crede ca acea persoana este mai buna decat tine, ei bine la varsta asta un copil nu poate face judecati de valoare ata de complicate, nu poate analiza comportamente si analiza calitativ persoane. Este mai bun pentru ca este nou, ii atrage atentia ca o jucarie si apoi se intoarce la mama. Mi-a atras atentia ce ai scris in penultima propozitie- parca nu ma iubeste indeajuns, nu mai doreste prezenta mea ca inainte-pai nu pentru ca inainte era dependent de tine,iar acum descopera ca poate face singur anumite lucruri-incurajeaza-l in momentele acestea si ii vei da inceredere in el, un dar mult mai de pret decat a te neglija pe tine si a sta cu el!
pupici
oana

mamica dulce spune:

inteleg cat de sacaie situatia asta..cam asa e si la mine.Puiul meu are 3 ani si 3 luni di de la nastere stau cu el acasa,foarte mult timp doar singuri(sotzul pleaca des in delegatii,familie si prieteni nu am aici) Asa ca intr-un mod relativ egoist ma bucuram ca ma adora puiul meu(pentru ca la randul meu il iubesc ca pe ochii din cap). La fel ca si Max al tau,fi-meu e suflet pe toate partile,are tot ce vrea insa are o memorie de elefant si e teribil de independent si infipt si incapataŽnaaaat!!!!
Pana acum cateva luni nici n.a intrebat vreodata de tati-daca pleca pentru 2 saptamani in rusia,de ex,din momentul in care iesea pe usa uita de existenta lui.Cel putin nu dadea nici un semn ca i-ar fi dor.Ei si acum incepe sa intrebe...normal ca ma bucur dar recunosc ca ma enervez ca il striga pe tati de fiecare data cand il cert,..sa ajungeti si voi la faza asta in care apeleaza ba la un parintze ba la altul..Alta faza ..Pana la Craciun am avut paturile lipite,si alegea el daca vrea sa doarma cu mine sau nu.De multe ori se ducea in patul sau fie de seara fie peste noapte si,oricat de ridicol ar suna,chiar sufeream cand facea miscarea asta.Pentru fi-meu e si acum esential sa merg cu el la nani(sau tati) dar apoi ii e complet egal. (acum dormim impreuna,pana ii cumpar mobila noua ca e prea mare pt patut.De fapt eu o sa dorm cu el pana o sa-mi zica ca nu e cool
Acum e la gradinta si chiar o iubeste pe educatoare,se duce la ea in brate ,sigur ca ma bucur dar recunosc ca e un sentiment foarte ciudat sa.l vad in bratele altei femei,care nu e mama sau prietena mea:)
Pe de alta parte avem o relatie foarte apropiata si e foarte pupacios,toata ziua ne luam in brate si ne iubim cu foc :)si-mi vine sa.l mananc de dragoste.Ma bucur nespus ca e asa lipicios cu mine,ma mangaie,ne alintam noaptea ..e foarte important pentru mine,contactul fizic cu puiul meu.Din cate am vazut si la gradi suntem campioni la efuziunile astea sentrimentale de doua ori/zi (la dus si la luat se arunca la mine in brate si mare dragoste:)
In concluzie cred ca o sa fiu o soacra de aia adevarata,iubita de nora ca sarea-n oki
Raminic-nu dispera sunt pur si simplu faze...tot pe la 2 ani a inceput fi-meu sa doarma in patul lui,san-aiba chef de pupat tot timpul,sa aia sa ailalta. independenta vorbeste aici!

Life is not measured by the number of breaths we take,but by the
moments that take our breath away.

Principesa spune:

Raminic, imi pare rau pentru experienta dureroasa prin care ai trecut. Din pacate insa cred ca nu a depasit aceasta trauma a pierderii si teama continua sa se manifeste si in relatia cu Max.
La nivel simbolic poate Max are un rol terapeutic, acela te a va ajuta sa treceti peste suferinta anterioara. Iar in momentul in care el nu poate indeplini acest rol pentru ca are dorinte diferite tu experimentezi abandonul si te gandesti ca nu te iubeste suficient.
Recomandarea mea este de a abordat trauma pierderii intr-un cadru terapeutic. Acest lucru iti va permite tie sa te eliberezi de suferinta si sa ii conferi un sens in viata ta. Iar in relatia cu Max vei accepta nevoia lui de separare ca fiind normala si vei dobandi o constanta a relatiei cu el care sa reziste si cand el nu iti acorda toata atentia.


Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

Durerea este inevitabila dar suferinta este optionala

raminic spune:

Dragele mele,va multumesc din suflet pt incurajari,doar azi am reusit sa le citesc,pt ca Max al meu a fost bolnavior.Oricum sa stiti ca imi sunt de folos sfaturile voastre pt ca il regasesc pe Max in fiecare din copilasii vostrii.Cam asa e situatia si pe la noi.Deci incerc sa ma obisnuiesc cu gandul ca,copilasul nostru creste,se maturizeaza si devine tot mai independent.Asta e legea firii!Va multumesc inca o data!Va pup copilasii!!!

sirimie spune:

Eu nu cred ca nu te mai iubeste. Doar nu iti mai arata cit de mult te iubeste, asta pentru ca a crescut mare si are nevoie de experiente noi. Cred ca isi doreste prezenta ta la fel de mult ca inainte, doar vrea alta activitate.


Va dorim sa cresteti mari si frumosi!

Simona & Vladut (27 februarie 2005)

Poze la http://pg.photos.yahoo.com/ph/seirimie/my_photos