exemple de urmat...

Fetelor, asa m-am amarat singura, m-am incarcat de tristete cu topicul "nisipuri miscatoare".... Urmaresc de cateva zile povestea elisei si a lui alin. Si,... nu am ce sa comentez!!! Nu sunt in stare sa dau nici un sfat, mi se pare neavenit. Ei singuri ar trebui sa gaseasca resurse sa rezolve problema. Oricum, mi s/a facut dor de povesti frumoase!!! Cu soti iubitori si casnicii fericite !! Eu, cred inca in iubire, cred in puterea omului de a invata din greseli, cred in frumusetea casniciei. Sunt de 12 ani impreuna cu sotul meu. Ne/am cunoscut cand eram studenti amandoi. Am trecut prin bune si rele... A avut si el perioada lui de depresie, de inutilitate, atunci cand nu avea un loc de munca / vezi "problema lui alin din nisipuri miscatoare... / dar am fost langa in acest timp de aproape 2 ani pana s/a angajat... Acum este vesel, fericit, multumit de munca lui. Sigur, ma mai enerveaza el cateodata... , probabil si eu pe el... , dar, il iubesc, este un sot minunat. Nu-l pun sa spele farfurii,dar mai face cateodata mancare (only gratare... ), duce cosurile de gunoi... , face cumparaturi..., ia copilul de la gradinita, uita sa-l imbrace cu hainele de strada asa ca mi-l aduce la birou in pijama... , In fine, ne ajutam cum poate fiecare!!! Una peste alta.... mie mi-e tare drag sa ajung acasa, sa-mi vad baietii... sa stau cu ei!!! Este adevarat si ca de la 17.00 pana pe la 20.00, in fiecare seara "trebaluiesc" dar,... sunt tare fericita sa o fac pentru baietii mei!!!
As vrea sa aud-citesc si astfel de povesti, normale, fericite....
Sunt tare fericita cand vad sa aud despre oamenii care se iubesc, despre casnicii fericite...
Poate astfel de "povesti" pot fi un exemplu altora, in situatii nu tocmai fericite...
Mi-as dori ca toata lumea sa fie fericita... Uffff, ce idealista sunt, nu?!
Astept povestile voastre....
Sunt convinsa ca mai sunt si soti buni... Hai sa-i laudam un pic...


Laura mama lui Dimitrakis

forte spune:

Nu sint casatorita, dar am de 5 ani o relatie minunata.

Era vara. Dupa o zi in care alergasem amindoi care incotro, ne hotarim sa mergem seara (ora 22) sa vedem focuri de artificii. Mai era de mers pe jos si acolo, pentru ca era inchis accesul masinilor. Ajungem noi, ne gasim niste locuri cu vizibilitate excelenta si mai sint citeva minute pina la inceperea spectacolului. Stateam in picioare si ii spun lui ca sint moarta de oboseala. Deja ne tineam in brate, dar simt piciorul lui cum se incordeaza ca si cum ar vrea sa preia toata greutatea mea, parca vroia sa-mi ofere acolo, in acel moment, un scaun.

"Nu exista iubire, exista doar dovezi de iubire." - Cocteau.
so fucking true.

april spune:

Da, si pe mine m-a miscat povestea celor doi. Si cand te gandesti ca se poate duce pe apa sambetei totul din cauza orgoliului......si a lucrurilor marunte.
Acum, dupa 11 ani de casnicie nu vad ca motivele enuntate de cei doi sa fie o amenintare. Ei, da, te mai calesti. Fiecare are perioade mai bune si mai grele, dar trebuie sa intelegem ca o casnicie inseamna COMPROMIS de AMBELE PARTI. Binenteles ca totul are o limita, dar exista motive clare pt care nu mai poate fi salvata o casnicie (adulter, betie, violenta).

Eu le urez amandurora sa fie capabili sa isi invinga mandria si sa puna umarul in constructia casniciei. Drumul nu e presarat doar de trandafiri, totul e sa vreti. Binenteles daca exista dragoste reciproca, altfel e in zadar.

puiutzul meu

lena spune:

Laura sa-ti traiasca puiul (chiar il cheama Dimitrakis sau asa il alintati voi??!!...eu sunt topita dupa numele Dumitru, stiu ca e un nume vechi, poate demodat, dar am eu o "slabiciune" pentru el)

Ok, eu nu o sa-mi laud sotul dintr-un motiv simplu si firesc, mie una mi se pare ca dragostea nu trebuie afisata, trebuie traita si atat...bine si sunt o persoana mai "private" ca sa zic asa tot ce pot spune insa este...nu conteaza timpul, ani de zile, luni, nu conteaza intensitatea, mai vulcanici, mai calmi...ci conteaza amintirile, lucrurile alea marunte de zi cu zi care te fac sa zambesti, serile de vara, cand totul miroase a cald si flori topite...fatza nebarbierita si trupul in doar pantalonii de pijama care iti face cafeaua si uita de zahar sau iti prajeste painea dar pune prea mult lapte in biberonul copilului, pe care evident tu il stergi de pe jos, ca el este mai neindemanatic, plus ca e ocupat cu "comoara" lui...iar tu nu esti deranjata de faptul ca o rasfata prea mult, pentru ca ti se umplu ochii de lacrimi cand vezi gropitele ei largindu-se pe fata mare si uimita ca tati o gadila cu barba.

multa dragoste va doresc

laura_dimitris spune:

Lena, mie imi place numele tau... Si, da, il alintam Dimitrakis sau Dimitris si il cheama - cum iti place tie ! - Dumitru cumva... Il cheama Dimitrios... un Dumitru grecesc pentru ca sotul este cetatean grec. Iar eu am respectat traditia lor cu primul nascut ia numele bunicului patern. Si cum pe socrul meu il cheama Dimitrios...
Mare dreptate ai draga April... unde nu se face compromis... probabil nu se mai poate face nimic!! Pentru mine viata inseamna iubire, compromisuri, iertare, uitare....
Si, draga "forte"... am omis neintentionat sa spun si "prieteni" spunand doar soti insa, daca stau bine sa ma gandesc, actul acela , bucatica de hartie ce inseamna certificatul de casatorie, uneori schimba datele problemei... Nu stiu de ce... Dar, eu m-am facut cam a dracu' cu sotul meu dupa ce ne-am casatorit "pe bune" si a aparut si copilul. Noroc ca mi-am dat seama de acest lucru la timp.... . Incerc acum sa fiu cam cum eram inainte... Pana la urma si barbatii acestia raman uneori niste eterni copii....

Laura mama lui Dimitrakis

forte spune:

Scuza-ma, laura, ca ti-am stricat topicul cu parerea mea neavenita.

de asta nu vreau eu sa devin "nevasta" si voi ramine vesnic "prietena".

Elise spune:

laura_dimitris - imi pare bine ca din subiectul nostru a derivat acest "pui", e unul din lucrurile bune pe care le-a provocat.

Asptat sa citim cit mai multe povesti frumoase - si pls. accepta si "prietenii" - sint si ei niste sotzi in formare.

Elise

Mirunaa spune:

E clar ca pentru a "merge" o casnicie trebuie facute compromisuri.Chiar daca a existat o iubire inflacarata si pustiitoare la inceput dupa ceva timp toate acestea se estompeaza dar raman(sau ar trebui sa ramana) altele mult mai importante:respectul, prietenia si iubirea aceea asezata.E adevarat ca fara putina pasiune nu poti merge mai departe....

Sunt casatorita de 14 ani, anul acesta in toamna facem 15 ani.Am avut o evolutie cel putin ciudata.La inceput ne intelegeam foarte prost(sa fi fost oare de vina faptul ca am fost prieteni doar o luna?).Ne certam din toate fleacurile.Dupa ceva ani( in care am facut si un copil) am inceput sa ne intelegem ceva mai bine.Oare sa ne fi maturizat? Dar dupa aparitia celui de-al doilea copil treburile merg din ce in ce mai bine.Chiar zilele trecute mi-a zis sotul meu ca nici n-am idee cat ma iubeste el.

Ce-i drept eu am fost aceea care a facut multe compromisuri.De fapt eu am fost cea care am avut rabdare.


Toate cele bune!

laura_dimitris spune:

Doamne, "forte".... nu mi-ai stricat topicul... sper ca nu te-ai suparat!!! Si povestea ta este frumoasa. Si, da, vorba lui elise, si asa cum am zis si eu in cel de al doilea mesaj, mi-a scapat doar cuvantul "soti" dar ideea mea a fost de partener... Mie tare dor imi este de vremurile cand eram doar "iubiti" eu cu sotul meu... Eram atunci mult mai atenta atat eu cat si el la relatia noastra. In fine, nu este rau nici acum! Dar, este loc de mai bine! Ceeea ce-mi doresc, ceea ce va doresc la toate !!!
Elise,.... tare ce imi doresc sa-ti fie bine. Si sa-i fie bine si sotului tau!! Ma rog la Dumnezeu sa va regasiti iubirea!!!


Laura mama lui Dimitrakis

Tink spune:

laura_dimitris ai avut o idee grozava! am citit cu drag raspunsurile tuturor si parca mi s-a umplut sufletul! cand aud de neplaceri intre doi parteneri ma intristez tare si ma intreb daca as putea ajuta cu ceva! ma intreb daca "rodajul" asta al vietii cu stres,munca si probleme diverse chiar nu ne lasa sa observam acele mici detalii care ne umplu sufletul de bucurie.

va doresc din tot sufletul TUTUROR tot binele din lume pentru ca sunt convinsa ca e loc pentru fiecare sub soare!

PS suna cam patetic nu ? sunt o fire tare vesela si romantica si am o casnicie excelenta cu suisuri si coborisuri! acest post nu ma prea reprezinta, dar uite ce face din mine o poveste frumoasa...

georgi75 spune:

Laura,ma bucur ca ai deschis subiectul pentru ca am citit atatea aici pe forum,si atatea probleme incat ajungi sa gandesti ca viata e uneori prea cruda.si as putea aici sa va povestesc de sotul meu,de ceea ce suntem noi.
L-am cunoscut in 1995 si sincer nu mi-a placut de el.Stateam cu el din lipsa de ocupatie.El in schimb mi-a spus din cea de-a 3-a zi ca ma iubeste.Nu l-am crezut,bineinteles,dar mi-a demonstrat-o in fiecare zi.
In 1996 am plecat in Bucuresti la facultate.Niciodata nu am auzit nimic de el(e un oras mic la noi si as fi aflat oricum).Sa va mai spun ca ma suna aproape zilnic desi nu avea tel fix sau mobil?Sa va mai spun ca-mi trimitea bani sau ca-mi dadea cand veneam acasa si el(am aflat f. tarziu)nu mai avea bani de mancare.Doamne...si acum cand trecem prin piata imi zice doamna de la care cumpara chifle in drum spre serviciu si pe care o ruga sa-i puna putin mustar pe ele.
sa va mai spun ca atunci cand l-am cunoscut lucra dar nu-si terminase liceul(eu nu stiam).Se ducea la liceu la ff si in 1998 a intrat la facultate fara sa spuna nimic.Desi eu niciodata nu i-am reprosat nimic.
Sa va mai spun ca ne-am casatorit in 2000 si toata nunta a facut-o singur?Eu nu lucram pe atunci.
Si ce sa va mai spun? Ca stam la etajul 9 si nu merge liftul de 3 ani.Si daca am nevoie sau pofta de ceva,indiferent de ora sau cat e de obosit, coboara sa -mi cumpere ce vreau.
Si ce-as putea sa va mai spun? Ca acum avem o firma si sta acolo pana seara si nu-i e rusine sa munceasca alaturi de angajati pe care-i trateaza ca pe prietenii lui.
As putea doar sa va mai spun ca il iubesc si eu si ca suntem fericiti de 11 ani impreuna si ca chiar daca nu avem tot ce ne dorim, ne avem unul pe altul si asta e suficient.A, si o mai avem pe zambareata (vezi pozele).
Asta e povestea noastra fericita.Cam ce-am putut sa scriu pt ca sunt multe.

Georgiana-mami de Stefania(2 ani-sic!)

Ia uite si poze:http://photos.yahoo.com/georgianaradut