dragoste toxica

conchita spune:

aa, da, ca uitasem. citeste aici despre propriul tau viitor, in caz ca alegi sa stai cu amicul de-acum:

http://www.desprecopii.com/FORUM/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=32602&whichpage=1

http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=50869

Rufus spune:

Este o poveste de dragoste. Cu bune si rele, ca la toata lumea. Ca relele-s mai rele sau bunele-s mai bune, e de discutat.
Evident, adormita, ca va trebui sa-ti parasesti prietenul. Indraznesc sa spun chiar ca nu ai aflat dragostea in toate tainele, chiar daca te-ai maturizat langa el, sau poate chiar de aceea. Unica ta experienta nu-ti da unitate de masura pentru a judeca viata. Ciudat sa o spun chiar eu, dar oamenii ar trebui sa aiba mai multe...cunostiinte, inainte sa se lege la cap.
Partea proasta: ai pierdut timp pretios in cunoasterea lumii si a ta insati. Pentru a fi pregatita de intalnirea cu EL, care evident nu-i Puta-n-plic asta, care cum a crescut, te-a si luat la caft.
Partea buna: in situatia ta ajung femei in toata firea, cu copii in batatura, care nu mai au nici timp si nici posibilitatea sa se intoarca la inceput de drum (chiar daca spunem ca este oricand un inceput pentru noi...); tu esti tanara si fara obligatii, altele in afara de a te maturiza.
Totusi, nu uita ca timpul trece si tineretea este o chestie trecatoare...
PS: Mi-a placut titlul subiectului. Imi arata ca totusi esti un pic constienta.
Bafta!

poze multe cu noi

Elise spune:

adormita,
pina si 2 oameni care sint casatoriti - sau nu sint, dar traiesc in aceeasi casa, nas in nas, dorm in acelasi pat si au in pare parte probleme si bucurii similare pot evolua total diferit, pe parcursul a 10 ani.

10 ani inseamna mult.
Prea mult ca sa te mai raportezi la ce a fost atunci, versus prezent.

Cind l-ai cunoscut tu era un copil, acum e adult, si a devenit adult sub influenta unor factori cu care tu n-ai nici o legatura: anturajul, mediul lui familial, faptul ca "nu-i placea scoala", probabil ii placea altceva...
Nu stiu cit de strinsa a fost relatia ta cu el, in tot acest timp.
Cit de des v-ati vazut, cit de bine ati comunicat, in ce masura ai sesizat schimbarile astea pas cu pas, si ce ai fi putut face in sensul asta...
Poate ca nici nu conteaza.
Important e ca acum e alt om, fata de ce iubeai tu in copilarie.
Un om care te bruscheaza, te injura, te bate.

Un om linga acare probabil poti sa ramii, daca vrei.
Dar ar trebui macar sa incerci sa vezi ce pierzi, inainte sa iei o decizie in acest sens.

Incearca sa ai alta relatie, sau alte relatii.
Sa cunosti alt tip de barbati.
Sau de baieti.
Si daca, dupa ce ai experimentat si altceva, constati ca tu preferi sa fi batuta, umilita si injurata, decizia iti apartine: intoarce-te la el.
Asuma-ti destinul de victima.
Dar, cel putin, nu o face in necunostinta de cauza.

Elise

adormita spune:

Timpul trece...si odata cu trecerea lui imi dau seama ca s-a terminat. Probabil, chiar daca m-as dor sa ma intorc la el, nu m-ar m-ai accepta. Imi dau seama ca s-a saturat de mine, nu mai insemn mare lucru pentru el. Dar nu mai vreau sa ma intorc. Iubirea inca se mai zbate, ea e cea care imi da "idei", dar nu o mai ascult. O las sa moara, ajutand cu toate amintirile dureroase, lucruri urate la care ma gandesc ori de cate ori gandul de " a face ceva" imi da tarcoale. S-a terminat....
Sunt chiar foarte constienta de situatia in care m-am aflat. Ma gandeam la toate aceste lucruri chiar si cand totul era aparent bine, cand ma stangea in brate. Doar ca nu aveam puterea de a reactiona. Parca imi era si indiferent la un moment dat. cand se ajugea la o cearta, simteam ca ma privesc din exterior. El tipa la mine, eu, plangand , lasam ochii in pamant si taceam. Eram furioasa pe mine ca nu puteam face nimic. Alteori ma revoltam. Si atunci se intamplau lucruri mai urate. Nu ma lovea cum poate va imaginati, dar acele palme dupa ceafa mi se pareau atat de umilitoare...
Stiu ca nu am de ales. Faptul e deja consumat. Nu ne mai leaga nimic. Sunt libera acum. Ma omoara amintirile, dar voi supravietui. E greu, dar trebuie sa vina soarele si la mine odata, nu?
Va multumesc foarte mult pentru sfaturi!

Alynutza spune:

Adormita, scumpa mea, daca nu ti-as raspunde n-as putea dormi bine noaptea.
Crede-ma ca inteleg perfect ce simti, am trecut si eu exact prin aceeasi situatie, sau aproape. Ca si tine, am avut si eu o relatie de 5 ani, eu aveam 20 de ani cand am inceput sa iesim impreuna, a fost primul barbat din viata mea, el sustinea ca si eu am fost prima femeie din viata lui (desi cu mintea de acum sunt aproape sigura ca mintea, pentru ca el avea 26 de ani pe atunci). Relatia noastra a avut crapaturi de la inceput, facea niste faze ca mi-e si rusine sa le spun aici. Cand ma gandesc acum cate compromisuri am facut si cate i-am iertat si ca i-am dat cei mai frumosi ani din viata mea + virginitatea imi vine sa-mi dau pumni in cap.
Am ajuns si la violenta (o data m-a strans de gat de fata cu o prietena de-a mea pentru ca a avut impresia ca i-am injurat mama), ca sa nu mai zic ca o luase si pe "ulei" .
Si eu, ca si tine, aveam impresia ca viata mea incepe si se sfarseste cu el, eram asa de "impregnata" de el ca nu mai puteam nici sa dansez cu un alt barbat fara sa fiu super nesigura si sa ma simt aiurea.
Ei, ne-am despartit de 3 ani deja, si chiar daca la inceput si eu simteam ca tine: ca nu mai am nici un rost, ca sunt singura, mi-am jelit iubirea (sau mai bine zis prostia), dupa care am avut un sentiment de eliberare, ma simteam asa de libera si de fericita, faceam ce voiam eu, ieseam tot timpul cu prietenele, nu trebuia sa dau socoteala nimanui. Iar la momentul potrivit, l-am intalnit pe EL, barbatul care anul asta imi va deveni sot. Si sunt mai fericita ca niciodata. Pana sa-l intalnesc nici nu am stiut ca dragostea poate fi asa de frumoasa, ca un barbat poate fi asa de bun si bland, ca o relatie poate fi asa de extraordinara si te poate ridica la cer. Nu-mi vine sa cred ca am pierdut atatia ani langa un om care nu merita nici o ceapa degerata.
Incerc sa inchei, ca altfel scriu un roman intreg.
O fraza memorabila dintr-un film spunea "dragostea este buna atunci cand te face fericit, atunci o poti numi dragoste". E un sfat excelent.
Eu zic sa nu te intorci in nici un caz la el. Nu-ti va fi niciodata bine langa el. Incearca sa treci peste perioada asta, stiu ca este ingrozitor de grea, e o cura de dezintoxicare in toata regula. Daca te pot ajuta cu ceva, te rog scrie-mi mail, scrie-mi pe PM, vreau din tot sufletul sa fiu langa tine fiindca stiu prin ce treci.

Miresica de 15 iulie 2006

nikole spune:

Mi s-a pus un nod in gat si mi-au dat lacrimile citindu-ti povestea...amintindu-mi de fapt, povestea mea.Aveam 23 de ani cand totul s-a terminat.E greu sa explic ce am trait ultimii doi ani alaturi de el.Situatia e mai mult decat asemanatoare singura didferenta e ca eu nu il mai iubeam.Cu prima palma a venit si dispretul, greata.Nu-l mai suportam sa ma atinga sa-l vad...Groaznic!!!Dar, nu puteam scapa de el.Am fost la politie(fara vanatai vizibile...nu aveam ce cauta),nu au facut mare lucru, m-am rugat zi si noapte sa se intample un miracol sa ma lase in pace.Eram studenta pe vremea aia, nu aveam bani, mi-am gasit un serviciu sa imi platesc caminul si scoala,nu-ti spun ce palma am luat ptr dorinta mea de independenta!!!Doamne nici nu pot sa scriu, ma apuca crizele cand imi amintesc.ma rog...multe am inghitit,ff multe.La 21 de ani...imi era frica sa ies undeva in oras ca daca afla mare scandal iesea, eram mai ceva ca o sclava.Dar REPET diferenta este ca eu am incetat sa il iubesc.Asta nu e iubire draga mea.Sa dormi in acelasi pat langa un animal...mai bine singura o viata intreaga.E greu, e dureros, dar stai calma...din dragoste nu se moare!Ia si vezi-ti de viata ta , lupta cu durerea plangi,uitata-te in jurul tau si vezi ca sunt oameni chinuiti rau de soarta(fereasca D-zeu...sunt handicapati, le-au luat casa foc, )si ai sa vezi ca durerea ta e floare la ureche.nU TE IZOLA, IESI DIN CASA, PLIMBA-TE FA SPORT ,apuca-te de un curs,colegiu,fa ce iti place si nu ai avut timp sau sansa sa faci pana acum.Bucura-te de libertatea ta(la propriu si la figurat),si ai incredere...fiecare isi are partea...esti tanara(altii o iau de la capat la 40 de ani),ai viata inainte...fii puternica, e greu acum la inceput,dar va trece totul...crede-ma ,nu esti singura care a trecut prin asa ceva.Nu stiu ce sa iti mai zic, ca m-au apucat nervii,sunt f multe de spus.A..inca ceva:nu stiu care e relatia cu parintii dar eu un lucru iti spun...ca MAMA ta nimeni pe lumea asta nu e.Vb cu ea, spune-i durerea ta, e femeie si iti e mama,va fi alaturi de tine cu siguranta.Asa tre sa fie o familie:unita...iar alaturi de barbatul cu care ai petrecut 10 ani din viata nu cred ca vei cunoaste sentimentul asta.Bafta multa, si daca ai tendinte sinucigase de a-l cauta, treci intai pe aici,si iti vei reveni...te pup, iti doresc intelepciune si putere...

nikole

Elise spune:

adormita, o sa treci peste asta, fii sigura.
Cred ca o mare parte a oamenilor au avut o prima mare si tragica dragoste, care i-a vaccinat si i-a invatat sa paseasca mai siguri pe ei spre maturitate.

Lucrurile astea au si o parte buna, si una proasta.
Partea proasta e ca iti rup sufletul, pe moment.
Partea buna este ca niciodata n-ai sa mai crezi ca tot ce zboara se maninca.

Primul barbat pe care l-am iubit eu... e o poveste de toata "frumustea", mi-e si jena sa imi amintesc , dar daca vrei si crezi ca te ajuta ti-o spun.

Elise

oanademunck spune:

Draga mea!Este normala situatia prin care treci- o despartire dupa o relatie foarte lunga (care insa cred ca ar fi trbuit sa se sfarseasca mult mai devreme). Este normal sa treci printr-o perioada de doliu (cum vezi tu acum situatia-ti-au murit sperantele, nu mai ai pe cine suna cand te trezesti etc). Voi doi sunteti ca in povestea cu sculptorul si statuia, v-ati cunsocut de mici, ai intrat in relatie copil si ai iesit femeie, ati incercat sa va modelati unul pe altul si la un moment dat el (sau amandoi) ati inceput sa distrugeti ceea ce ati construit.Statuia aia se mai poate reconstrui, probabil dar nu vor fi decat bucati lipite, nu va mai fi ce a fost.
Tu acum trebuie sa faci o alegere foarte importanta pentru viata ta, trebie sa alegi o persoana nu pornind cu ideea 'il iau asa acuma ca il schimb eu pe parcurs'ca din pacate nu merge asa. Lasa trecutul, invata din greseli, iesi din casa si din suferinta , capul sus si fa alegerea buna pe viitor!
Bafta si un pupic pe fiecare obrajor:)

tamama spune:

draga mea in general rasa asta numita barbat in momentul in care nu mai are replica ridica mana si da.... atata stiu ei.atat ii duce capul.n-ai sa vezi vreodata unul care sa spuna adevarul sau sa se retraga onorabil.ei ridica mana si atat.parerea mea e sa-l lasi cu durerile lui...chiar nu are rost.ai abia 24 ani si e pacat la anii astia sa stai sa plangi dupa un nemernic care tin sa spun ca asta va face toata viata lui cu tine sau cu altcineva.n-ai pierdut nimic ba chiar ai castigat draga mea.ai castigat libertate.ai sa vezi ce frumoasa iti va fi viata de acum incolo.
ai grija de tine.

Raza de soare spune:

quote:

---

Originally posted by mmag



Poate, fara sa-ti dai seama, ai gresit undeva si depinde de tine sa faci o schimbare...

---

Poate a gresit, dar asta nu inseamna ca trebuie sa fie lovita, injurata, umilita.
Schimbarea, scumpa adormita, trebuie sa continue asa cum ai decis: sa-l lasi in pace ! Cum D-zeu poti sa te gandesti, fie si pt o clipa, sa-i cazi la picioare ? Sa-l rogi sa te ierte pt k te-a lovit ? Ti-e mila de el ca, saracu', sufera ? Cum sufera, k nu mai are pe cine lovi ?
Doamne, nu pot sa cred ca gandesti asa !
Asemenea comportament nu se schimba ! Insa, tu, da, te poti schimba si
poti fi fericita ! Insa, nu alaturi de el.
Aici poti gasi ajutor, dar nimeni nu te va sfatui sa te rogi in genunchi de un... nemernic, sa te impaci cu el si sa te loveasca in continuare. Te-ai gandit vreo clipa k putea fi si mai rau ? K dintr-o simpla lovitura...


Raza de soare, curand SOTIE de pui alintat


Foto