M-am hotarat......adoptie (31)

o mamica fericita spune:

Liliana multa, multa sanatate la piticutii bolnaviori.sunt niste scumpi.

Simona mult succes si stai linistita nu iti mai face probleme vei sti daca piticuta este sa fie a voastra sau nu.

Daphnyie nu te lasa, lupta.


Lorelei si

PS! cat despre legi ,,doar traim in Romania si asta ne mananca tot timpul"

simona dragusin spune:

O MAMICA FERICITA,i-ti multumesc,ca de altfel tuturor,pt incurajare.Curios e ca ma confrunt exact cu aceasta pb.dar nu am vrut sa va plictisesc ,mai ales acum de cind cu nenorocirea cu andreea si m-am multumit sa citesc ce s-a scris deja la 'copilul te alege'si nu numai.Sotul meu spune ca ar trebui sa vedem si alti copii ,nu doar unul asa ca o sa-l iau pe post de CTC.V-ati confruntat cu asa ceva?

urziceanu spune:

Simona!
Eu nu mi-am vazut piticuta decat la 1 luna jum si am luptat pt ea inca din ziua cand am aflat ca exista(adica cand ea avea 2 sapt).Nu stiam cum arata,nu ma interesa dealtfel.Stiam ca daca a fost sa fie ca eu sa aflu de ea inseamna ca imi era scris sa o am ,intelegi?Pana cand avea 3 luni jum nu am putut relationa cu ea.De atunci am vizitato la maternala pana la 4 luni jum cand a devenit adoptabila,apoi m-am zbatut sa o iau in invoire.Toate demersurile le-am facut singura fara sa am sprijinul cuiva din familie.Visam la un Craciun in trei si nu m-am lasat pana visul meu nu adevenit realitate.A durat putin pt ca la scurt timp ne-am internat in spital.Era f bolnava.Atunci medicii m-au intrebat daca sunt sigura ca o vreau.Era suspecta de hidrocefalie.Iti dai seama?Am inebunit .Si nici atunci nu am vrut sa vad alt bb in spital.Eu o voiam doar pe ea.De fapt ce voiam sa-ti spun:nu trebuie sa vezi multi copii.nu te duci la targ,intelegi?O sa simti in toata fiinta ta ca "el"sau "ea"iti sunt haraziti.Numai simplu fapt ca esti indrumata acolo sa vezi un bb este un semn divin.
Ii spuneam Cristinei ca imi vine sa plang in hohote,sa urlu,sa strig de fericirea pe care aceasta "galma"ne-a adus-o in suflete.Este un miracol!!!!!!!!Desi se imbolnaveste foarte des nu am dezarmat.Luptam impreuna:ea,mami si tati(care este disperat dupa ea).
Curaj Simona,nu alegi tu bb,nici el pe tine!
Adoptia este un act DIVIN!!!!!!!



avem poze noi(in premergator)

patri spune:

Noi suntem bine, dar nu prea avem timp de scris, si acum sunt cu ajutorul in brate, cred ca va interveni si ea imediat! De citit va citesc tot timpul, chiar ma intrebam ce mai stiti de Costi? Aissa, ce mai face Ale, puiuta mea a devenit mai rusinoasa si mai legata de noi, a fost asistenta pe la noi si spunea ca chiar asta se urmareste, reflecta atasamentul de familie! Acum ma mir ca ma lasa sa scriu, chiar i-mi canta, desi dupa miros cred ca iar a preparat ceva, i-mi cam face cadouri deastea de 3-4 ori pe zi, consistente, si ma bucur pt ca mananca bine, tocmai am cantarit-o, are 10.3kg in pempers si bluzita si inainte de mancare!
Fetelor care acum va cautati bbicii, sfatul meu e sa nu pierdeti nici o ocazie, vedeti cat mai multi, si sufletul va va spune care e al vostru!
va pupacesc pe toti, mici si mari, si we extraordinar!

aissa spune:

Copilul meu e foarte (prea) mamos si ...tatos . Cum apare un strain cum devine foarte serioasa si daca indraznesc sa incerce sa o ia in brate e de jale, plange instant. Si din pacate in categoria asta intra si mama mea, si sor-mea, pe care tot le mai vede cand si cand. Tata nici macar nu respira spre ea ca e jale. Asa ca pot sa caute atasament la noi, de asta nu duce lipsa. Imi va fi tare greu in toamna cand va trebui sa o las cu cineva...
Altfel, ce sa zic, e in perioada de dezvoltare a personalitatii (puternice ) si pentru ca e tare capoasa (am 2 balante in casa, asta-i zodie de catari cu siguranta) si nu vrea sa vorbeasca, atunci cand vrea ceva intinde mana, scoate pieptul in fata (cum fac cocosii cand se bat) si scartaie, tipa pana ii dau ce doreste caprioara. O rog sa zica ceva, de exemplu mama (pe care il poate spune ca l-a mai zis). Eu deci :zii "mama". Ea raspunde "pa". Deductia mea e ca face misto de mine la greu.
Asta e una, cu mancatul alta buba. Nu vrea deloc sa manace altceva in afara de lapte si mancare gatita (si nici din aia nu vrea decat vreo 2 feluri, iar mai nou vrea doar supa de pui). I-am facut ou (fiert tare, moale, omleta, amestecat cu branza, cu branza topita, cu acritura, cu rosie...) - il mananc eu. Fructele pasate, blenderuite, in bibe, la lingurita, cu cereale, fara - la gunoi. Iaurtul care era favoritul ei de cand a racit nu a mai pus gura pe el. I-am dat mezeluri le miroase, se scutura scarbita si le arunca. Ma distreaza cei din afara, cand eu zic ca nu deschide gura incep, ca sa manacam de fata cu ea sa ii facem pofta (aiurea!), sau incearca ei sa ii dea. Scutura fata mea capul.....de nu-i adevarat. Multumesc lui Dumnezeu are rezerve din primul an de viata, acum cu cantarul nu prea e relevant ca pe asta de oameni mari cam sta la 12 kile de vreo 3 luni (acum cu sutele de grame al meu nu indica...). Oricum acum nu mai ia in greutate ca in primul an. Si cand i-am zis la dr. ca nu mananca a scuturat din cap si a zis ca arata foarte bine, sa las copilul in pace. Si o las ce sa-i fac. Iubirea vietii mele! Sunt terminata dupa ea....

Cristina si Ale (30.09.2004)

irina_g spune:

Aissa, eu sunt hotarata sa imi socializez copilul cu alte persoane (adica bunici, verisori, alte mamici cu bebici).
Nu vreau ca atunci cind il voi duce la gradinita (sa ma ajute Dumnezeu sa ajung acolo) sa se sperie, sa plinga, sa vrea la mami si la taty.
Ca urmare in afara e bunici si de rude, eu intru in contact si cu cateva mamici cu bebici care imi sunt tare dragi (de fapt le consider cele mai bune prietene ale mele).
Sunt si mamici care nu gindesc ca mine, insa treaba lor. Vor suporta consecintele mai tirziu.
Stiu pe cineva care a fost invatat doar cu mami, taty si bunicii. Rar cate un copil de varsta lui. Cind vine cineva strain, urla, tipa, nici nu pot descrie in cuvinte ce salbatic e. E posesiv cu jucariile si cu cei in prezenta carora a crescut. Sa-i aiba in grija Dumnezeu pe cei de la gradinita ca eu personal nu il vad bine.
de la noi

Flory, ma rog la Dumnezeu in fiecare zi sa fie totul OK si sa il vedem cat mai repede pe Rares. Sunt alaturi de tine cu gindul si cu sufletul.

la mamici si bebici si viitoare mamici.



Irina si Mihai

boo__boo spune:

eee fetelor... vorbiti de atasamentul copilului fata de parinti?

Pai sa va povestesc eu ce am patit cu Alex sambata trecuta cand a trebuit sa mergem la o nunta si l-am lasat la parintii mei. Era pentru PRIMA si, acum am curaj sa zic, ULTIMA data cand il mai las!
Va inchipuiti ce bucurosi erau ai mei... ii vedeam cand l-am dus pe Alex ca parca abia asteptau sa plecam sa ramana singurei cu el, radiau de fericire... I-am aranjat bineinteles si acolo patutul in camera lui, jucarii in patut cam la fel cu cele de acasa, m-am gandit ca nu o sa fie vreo problema sa-l lasam acolo pentru o noapte... cu ai mei e obisnuit pentru ca, fie dupa plimbarea din parc mergem pe la ei si-l asteptam pe tati acolo sa vina sa ne ia, fie vin ai mei pe la noi (uneori si de 2 ori pe zi in perioada in care a fost Alex racit si nu am iesit din casa).

Dar... pe la 12 noaptea cand era distractia mai mare, mi-a dat tata telefon... *Alex nu doarme*... Deci in clipa aceea am luat un taxi si ne-am dus la ai mei, l-am luat acasa unde s-a culcat imediat fara nici un fel de probleme si a dormit neintors pana dimineata. Este adevarat ca era deja foarte obosit de cat se chinuise la ai mei pentru ca nu vroia sub nici o forma sa doarma si nu mai avea nici un chef de nimic, nici joaca, nici mancare, nimic...
Recunosc... greseala noastra... trebuia sa o aduc pe mama sa doarma la noi, nu sa-i schimbam lui locul brusc , dar nu mi-am dat seama si chiar nu mi-am inchipuit ca pe el il marcheaza atat de tare schimbarea de loc, in conditiile in care cu ai mei este obisnuit, iar cu somnul de noapte chiar nu am avut vreodata probleme. El se culca la 9:00-9:30 si pana dimineata la 7:30-8:00 nu se trezeste deloc.
Ce sa va spun? Ca a 2-a zi dimineata am avut mari probleme cu somnul de la ora 11 ... nu vroia sa mai adoarma singurel ca de obicei... plangea se uita numai la usa dupa mine... abia am reusit sa-l adorm leganat.
Stiu ca o sa ziceti ca sunt exagerata si nu ma supar, dar eu chiar nu l-am lasat singurel pana sambata trecuta nici macar 5 minute si dupa asa o *experienta* cred ca vor mai trece vreo 2 ani pana sa ma hotarasc sa mai incerc sa-l las - glumesc... dar e clar! copilul va putea ramane singurel la buni numai dupa ce incepe sa inteleaga. In cazul nostru e inca prea mic sa-l mai lasam.

Hai ca v-am plictisit cu povestile mele in seara asta... eu scriu rar, da' bine

la bebici, mamici si tatici

mama ingerasului Alex

Costi spune:

quote:

---

Originally posted by patri

Noi suntem bine, dar nu prea avem timp de scris, si acum sunt cu ajutorul in brate, cred ca va interveni si ea imediat! De citit va citesc tot timpul, chiar ma intrebam ce mai stiti de Costi? Aissa, ce mai face Ale, puiuta mea a devenit mai rusinoasa si mai legata de noi, a fost asistenta pe la noi si spunea ca chiar asta se urmareste, reflecta atasamentul de familie! Acum ma mir ca ma lasa sa scriu, chiar i-mi canta, desi dupa miros cred ca iar a preparat ceva, i-mi cam face cadouri deastea de 3-4 ori pe zi, consistente, si ma bucur pt ca mananca bine, tocmai am cantarit-o, are 10.3kg in pempers si bluzita si inainte de mancare!
Fetelor care acum va cautati bbicii, sfatul meu e sa nu pierdeti nici o ocazie, vedeti cat mai multi, si sufletul va va spune care e al vostru!
va pupacesc pe toti, mici si mari, si we extraordinar!

Dora,o mamica fericita
http://pg.photos.yahoo.com/ph/doramorodan/my_photos?urlhint=actn,del%3as,0%3af,1

---

Patri, merci ca te gindesti la mine.
Suntem bine, ne-a trecut raceala, dar...trecem printr-o alta etapa.
Am descoperit ridicatul in picioare in patut, salteau (prima) a disparut si am coborit ceva mai jos. DIn prima zi cind am reusit sa ne ridicam n-am mai dormit. Culmea , era a sa de mare realizarea si descoperirea ei ca noaptea n-a vrut sa doarma si basta. O puneam in patut si ea era top in picioare. In decurs de o saptamina, am invatat si miscarea invers, adica din picioare sa ne asezam, sa ne tinem cu o mina, sa batem din picior.
Desi, pe 25 avem doar 7 luni, sunt convinsa ca in max 3 saptamini o sa porneasca la mers.
Surprize, surprize!
Nu mai papam asa bine si mai nou refuzam laptele.
Trebuie sa recurg la o smecherie- schimbam gustul laptelui cu putin suc de portocala- asta seara incercam,
Nu prea scriu, sincer, nu prea mai am timp de calculator pt ca daca e treaza, e intr-o continua miscare, are atita energie si se misca atit de repede ca urmarind-o am facut febra musculara la git.
Am pornit binenteles si cu premergatorul si alergam toata casa, papam florile, tragem de boxele lui taty, intram in tot ce ne sta in cale si...stind in fata televizorului ne certam cu personajele.

Pupici dulci

Ultima speranta!

liliana csaki spune:

Multumim mult fetelor.
Carmen, eu tot sper ca s-o da pe brazda, sa nu vina sa-mi prezinte prietena lui care-i de varsta mea. Da mai e o problema, mamele de baieti, la fel e si la voi? e super mamos, si daca se trezeste noaptea "nu tati, mamiiiii". Ma gandesc ca m-o-njura saraca fata aia, care-o fi, da' zau ca nu vreau sa fie asa.
Aissa, parca vorbesti de Laura, cu mancarea. Oricum, daca zici ca are 12 kg la varsta ei, e grasunica, Laura are 17,5 si acusi face 7 ani. Ma aduce la disperare cu mancarea dar pe de alta parte ma consolez cu gandul ca n-o sa aibe probleme de greutate ca mine

aissa spune:

Da Liliana, cam 12 kg are (noi o cantarim prin diferenta, se suie Tony singur si pe urma cu ea in brate). Acum nu as mai defini-o ca grasunica pentru ca s-a mai inaltat, si are alt aspect, dar e bine pentru varsta ei. Cu mancarea, vorba ta, macar sa nu fie grasa ca mine, ca sufar eu destul...
Costi asa fac, cand invata ceva nou nu au somn sa repete. Alexandra cand a invatat sa se ridice se ridica noaptea in somn. Noi o asezam la loc, ea iar top... Sunt atat de preocupati de noua "achizitie" incat nu au somn, ai dedus foarte bine!
Irina si de unde ai dedus tu ca Alexandra mea nu e socializata? Cu bunicii/verisorii nu depinde de mine cat de des se vede, dar cu copii se intalneste zilnic, nu e posesiva cu jucariile si poate m-am exprimat gresit dar nu plange cand vede oameni pe strada . Ma refeream la mama/tata cand vin la noi, deci pe teritoriul nostru si vor sa o ia in brate. Cred ca eu am gresit (desi speram sa uite) cand am mers la tribunal (ea avea atunci 4 luni) si am dus-o la mama. Poate asa cum spune Cami, daca o aduceam pe mama la mine (cum facusem odata cand am avut noi de dat declaratia la notar, era alta poveste, dar noi am dus-o acolo, am lasat-o si am plecat. Nepotul meu care e ffff gelos a facut ceva atmosfera, ea s-a speriat si de atunci cand il vede pe tata (nu stiu de ce) reactioneaza aiurea.
Cat despre faptul ca voi avea probleme la gradinita sau in momentul in care in toamna voi merge la serviciu, stiu, sunt constienta dar sunt legata de maini pentru ca nu are cine sa stea cu ea, asa ca sunt singura "de serviciu". Sper sa se "dea pe brazda" cand va fi neaparat necesar, pana atunci ma bucur ca eu reprezint pentru ea linistea.

Cristina si Ale (30.09.2004)