Copilul TE alege ?!

Am citit postarile voastre, chiar daca nu prea intervin.
De asemenea, am citit tot ce am apucat despre adoptie, si am discutat cu parintii unor copii.

Multi sustin ca, de fapt, copilul te alege, ca se poarta "preferential" cu viitorii parinti : ex: vine cu manutele intinse spre tine, spune mama, tata....
Este doar un mit?
O impresie?

Sau asa e, si trebuie sa tii cont si de "feedbackul" copilului, oricat de mic ar fi, atunci cind iei o decizie?

Elise

galinarodica spune:

Elise eu cred cu tarie ca el te alege si mai ales te asteapta, pe tine si nu pe altcineva. EU una de ex desi era un salon mare si poate mi-ar fi fost mai usor sa ma duc la patutul chiar din fata unde era un bebe mic, asa cum as fi vrut eu, caci voiam un nou nascut, m-am dus direct in dreapta in fundul salonului, unde bebe dormea intr-un sezlong (bebe avea 5 luni)m-am apropiat si desi dorma a deschis ochisorii si mi-a zambit smechereste si apoi a adormit la loc si am stiut ca e al meu. El a fost suspect de HIV deci inca odata s-a dovedit ca ma astepta pe mine, multi l-ar fi vrut dar le-a fost teama cand au auzit. Eu am spus cu sau fara eu il vreau pe el. Ce sa-ti zic ca e copilul pe care l-am visat e blond cu ochii mari albastri.
Eu am un prieten care chiar e paranormal, cu diplome, 3 faculatati etc si cand a vazut caseta pe care de altfel erau si alti bebei, cand l-a vazut pe el a spus asta e bebeul tau de la Doamne, Doamne si asa a fost.
Asa ca atunci cand vrei sa adopti un bebe du-te acolo si lasa-ti inima si mintea in seama lor. Ai sa vcezi ca si tu si bebe o sa simtiti ca sunteti facuti sa fiti impreuna.

aissa spune:

Eu cred ca intervine un destin al nostru comun, ca parinti si copil. Adica atunci cand e cazul ne intalnim. Nu stiu, cred ca si momentul cand iei decizia sa adopti, si momentul cautarii si gasirii copilului sunt oranduite si pasii merg in directia stabilita de cineva.
Nu stiu daca ma crezi, dar copilul meu are atat de multe trasaturi, nu fizice neaparat (desi multi zic ca seamana cu noi) incat ma intreb uneori daca asta poate fi intamplator. Sau, asa cum am zis la un subiect "arzator", copilul asta e AL MEU si mi l-a dat Dumnezeu prin burta altei femei. Pentru ca sunt COVINSA ca daca eu nasteam fetita pe care mi-am dorit-o intotdeauna era exact ca Ale.

Cristina si Ale (30.09.2004)

Elise spune:

Multumesc.
N-am pornit cautarea inca - mai avem niste lucruri de finalizat: atestatul si citeva reamenajari prin casa - baia si dormitorul copilului/copiilor.
Nu vreau sa fac acest pas pina nu sint pregatita sa il/o iau acasa imediat, pentru ca nu as vrea sa amagesc copilul, si nici sa ne amagim pe noi.

Practic, momentul in care m-am hotarit sa adopt (fie ca voi avea un bebe natural, fie ca nu) a fost cind imi plingeam de mila prin spital, dupa operatie, si o asistenta a avut inspiratia sa ma "prezinte" bebeilor abandonati, ca sa imi schimbe starea de spirit.
Ce sa spun?
Ca m-a socat o realitate cu care nu ma confruntasem pina atunci?
Si ca i-as fi luat pe toti acasa - in momentul ala, asa cum eram in pijama, daca se putea?

De aici a venit intrebarea cum alegi?
Pe ce baza?
Eu n-am asteptari sau "wish list" din punctul asta de vedere: vreau un copil. Nu un copil cu ochii albastri, neaparat, nu unul care sa imi semene (parca al meu mi-ar semana neaparat), nu fetita sau baietel..ci pur si simplu un copil, care sa fie al meu.
Si caruia sa ii fie bine cu noi si... sa ne placa.

Elise

aissa spune:

quote:

---

Originally posted by Elise
[
De aici a venit intrebarea cum alegi?

---

Ai sa il recunosti.

Cristina si Ale (30.09.2004)

valiburu spune:

buna seara tuturor
m-am gandit la lucrul acesta de cand am inceput procesul de adoptie si chiar exista o stare de fapt aparte intre copil si familia adoptiva. Cand spun asta ma gandesc din ceea ce am citit si am vorbit cu unii si cu altiica sunt f putine cazuri in care adoptiile se finalizeaza prost (asa zisa incompatibilitate).
Elise, totul incepe din gandurile celor doi soti care pornesc spre adoptie, indiferent ca mai au copii, ca pot sa-i faca sau ca nu au. Gandul acesta al adoptiei nu cred ca il are oricine, sau poate cred (facand aluzie la pilda semanatorului) nu se arunca samanta in orice minte sau familie. Poate de aici incepe totul si undeva pe un alt forum cineva spunea frumos ca nu noi il pazim pe copil, ci el ne pazeste pe noi, vegheaza asupra noastra... cred ca este off topic
toate cele bune

Elise spune:

teoretic, toti ar trebui sa porneasca cu acelasi gind spre adoptie sau spre a naste un copil: ca isi doresc o gagalice care sa le umple zilele si noptile....

si eu tot am impreisa ca nu poti sa compari copiii intre ei.

Elise

patri spune:

Eu cred ca copilul e cel care ne cauta! E mai presus de noi, asa e scris sa fie! Acum 1 an habar n-aveam ce-mi lipseste, nici nu stiu cum si de ce am hotarat ca fetita pe care oricum ne-o doream va fi infiata, noi tot spuneam ca vom avea fetita,eu raman f usor gravida, si am nascut f usor(intotdeauna am spus ca mai bine nasc decat sa merg la dentist:)) dar amanam momentul,si nu stiu cum de am luat brusc aceasta hotarare de a infia, si uite cum s-au potrivit toate pt a ajunge Patricia acasa!

irina_g spune:

Sunt de acord cu toate antevorbitoarele mele.
Copilul este cel care te alege. Eu pina sa il vad pe Mihaita am mai vazut si alti copii insa atunci cind l-am vazut pe EL si l-am luat in brate, mi-a zimbit (desi era prea mic ca sa rida) si dupa putin timp, a adormit in brate. Mi-a spus si mie cineva ca asta e semnul ca se simte in siguranta in bratele persoanei X.
Odata adus acasa, s-a obisnuit imediat cu patutul (de parca acolo dormea de cand lumea). Cred ca in 10 minute a adormit in patut. Nu a plins, nu s-a agitat. S-a comportat ca un copil care e adus ACASA.
Acum pot spune cu tarie ca alaturi de noi, de mami si de taty care il iubesc mai presus de orice se simte in siguranta.
Constat asta in fiecare zi.
Hai ca v-am facutcapul mare.
Pupici tuturor

Irina si Mihai

Costi spune:

Nu stiu cine pe cine alege.Stiu doar ca ma aflam intr-un salon cu 6 copii abandonati, micuta mea era ultima din sir, prima era o albisoara cu parul negru si ochi albastrii,restul baietei.
Parca ma vad si acum pasind pt prima oara in acel salon, emotionata, parca stiam ca ma indrept spre copilul meu.
Un ghemotoc, incalzit de soarele care ardea afara,dormea pe burtica.Habar aveam: o fi fata, o fi baiat...
Inima a luat-o la trap si...ca orice mama care " a nascut" m-am uitat la kg,lungime, ora nasterii,nume,etc.
Nici nu-i vazusem bine fata turtita si visam deja puiutul acesta pe burta lui taty.
Azi visul s-a realizat,culmea,unde e cel mai bine si unde ne simtim cel mai fericite: pe burtica lui taty.

Ultima speranta!

silvia_112 spune:

Eu cred ca alegerea este reciproca,iar destinul ,in acest caz,ti-l da Dumnezeu.Cand am fost s-o vad pe printzesa mea ,am intrat in salonul de abandonati ,m-am uitat la bb-ei si cand am vazut-o pe ea parca am vazut asemanarea la chip cu a sotului meu si am zis"ea va fi fetita mea",cu toate ca nu stiam nimic de situatia ei nici sociala si nici din pct. de vedere medical si uita ca maine facem deja 8 luni ,suntem o rasfatata iar viata fara ea nu ne-o putem inchipui.Asa ca Elise lasa destinul sa hotarasca ptr. tine si-o sa vezi ca vei fi multumita.

Silvia si Florina


Pupici la mamici si mai ales la bebici!