sfaturi pt viitoare mamica singura

ne-am cunoscut in anul intai de facultate, intr-o excursie.
a fost frumos. toti anii de facultate au fost frumosi.
desi, mamei lui i-a disparut un inel si am fost intrebata eu de
unde am inele. desi, mama lui nu gasea cupoanele de actionar si m-a
acuzat ca i le-as fi luat.
desi, cand ma duceam in vizita eram tinuta in scara blocului sau in
hol.
desi, pe toata perioada prieteniei mi-am platit singura toate bilete
la film, prajituri, etc.
desi, odata ducandu-ma in vizita am auzit prin usa "asta ce mai
cauta?".
desi, la nunta celei mai bune prietene s-a imbatat si toti de la masa
radeau de el, iar cand l-am dus acasa, pentru a fi sigura ca ajunge,
mai tarziu mi s-a spus ca numai marlani procedeaza asa.
cu toate astea a fost frumos. au fost cei mai frumosi ani.
ne-am casatorit la un an dupa terminarea facultatii. parintii lui
tineau musai sa terminam facultatea intai. nu a fost un lucru rau.
dupa casatorie s-a terminat buna intelegere. nunta a fost frumoasa,
privita din exterior. pentru mine a fost un fiasco. am plans, poate
si de stres, socrul meu a tipat la mine sa nu mai stau, sa iau o
carpa si sa sterg sticlele de vin. asta se intampla la restaurant. ei
nu au avut pe nimeni, de incredere, sa-i ajute. pe mama ea nu am
vazut-o decat la dar. tata murise deja. pe sotul meu nu l-am vazut,
la fel, decat la dar. nu imi aduc aminte sa fi dansat cu el. dupa dar
a tinut banii stransi. tare frica ii mai era de ei.
atitudinea socrilor a ramas aceeasi.
cativa ani am locuit impreuna cu mama. un chin. sotul meu era mereu
nemultumit. biata mama, ea facea mancare, ea facea curat, ea spala.
iar de respect nici nu se punea problema. odata ne-a scos
sigurantele, i se parea ca consumam prea mult curent.
daca mama avea musafiri, se comporta astfel incat acestia sa plece.
daca era ceva de facut in casa nu punea umarul. am varuit singura, am
smolit casa singura, am carat lemne singura."doar nu era casa lui".
pe deasupra, de cate ori venea de la mama lui, era baut si cu
chef de cearta. am hotarat sa divortez. in acea perioada ne-am
cumparat apartament. am zis ca daca vom fi la casa noastra va fi
bine. dupa apartament eu am umblat, a venit doar sa-si dea cu parerea
si sa semneze actele. de atunci imi reproseaza intr-una ca zona e
de "rahat".
nici in noua casa nu s-a linistit. tot baut venea. nu puteam chema pe
nimeni in vizita pentru ca-l deranjam, nu puteam noi sa dam drumul la
televizor mai tare, pentru ca era zgomot. copilul il duceam eu la
femeie, pentru ca facea zgomot acasa si prezenta femeii il deranja.
de distrat, nici vorba. pe la cateva minirevelioane. atat. nu-mi
amintesc sa fi iesit la o plimbare din anii studentiei. la o pizza
niciodata, sau la un film am fost inainte de a naste. eu am urmarit
filmul el si-a luat o sticla de vodca.
sa amintesc ca la 16 ani a cazut in coma alcoolica si a mai fost la
un pas de ea acum vreo 3 ani.
ne-am mutat singuri, eu si copilul. nu de mult timp. nu ne-a sunat.
nu pe mine ci macar pe copil. noi am incercat sa-l sunam, nu
raspunde.
ce m-a determinat sa plec era faptul sa reusise sa ne sperie, mai
ales pe cel mic, care-si baga capul sub plapuma, sau isi baga
degetele in urechi, sau incepea sa planga.
am crezut si am sperat ca Dumnezeu ii va da minte si putere sa se
opreasca.
acum stau in dubii daca sa pornesc divortul sau nu.
deci: cum e sa fii mamica singura ? ce greutati ati intampinat? ati
regretat pasul facut? a fost sau nu bine pentru copil?
astept sfaturi....

cristinuca spune:

poate nu sunt cea mai buna pentru a da sfaturi insa am sa iti spun povestea mea chiar daca este un pic diferita:"noi suntem doua surori,insa iti pot spune ca copilaria ma mai marcheaza inca, tatal meu apucase pe calea bauturii la putin timp dupa nasterea mea mama cu cezariana facea toata treaba in casa sora mea este mai mare cu 5 ani decat mine, desi baiat de PREOT, o luase pe calea cea mai nefireasca, si anume BAUTURA, batai in fiecare zi dormea pe scari sau prin vecini, pe mine m-au dus la bunici pentru eram prea mica 3-4 ani si ma luau sambata si duminica insa sora mea a trait un adevarat cosmar, o batea ii spargea ochelarii....mama nu a vrut sa divorteaza, a zis ca rezista numai ca noi sa nu ducem lipsa de un tata, pana intr-o zi cand tata a bagat-o in spital si ne-a dus si pe mine si pe sora mea in cimintirul care apartinea de biserica unde bunicul era preot si ne-a arat o groapa:"acolo o sa stea mama voastra peste cateva saptamani", ne era frica de el, ne distrusese toate jucariile numai aveam nimic, in spital mama s-a hotarat sa faca pasulspre divort, care a durat 3 ani de zile, intre timp tata a carat tot ce era in casa noastra si le-a dus la o tipa mai mica ddecat el cu 25 de ani in prezent sotia lui, dupa acesti trei ani prin tribunale, mama a rasuflat ususrata, nu s-a mai recasatorit pentru ca i-a fost frica s amai aduca pe cineva in casa, insa a facut tot posibilul sa nu ne lipseasca nimic.Pe tatal meu nu l-am vazut si pe 3 aprilie cand este ziua mea se implinesc 19 ani de zile, in care nu ne-a cautat nu l-a interesat viata noastra daca am reusit in viata absolut nimic. Numai mama a fost langa noi.Imi urasc tatal dinmulte puncte de vedere, insa este opinia mea si nu il voi ierta niciodata"
Daca tu crezi ca nu se mai poate face nimic, gandeste-te si la copilul tau, crezi ca se merita sa ramana traumatizat, sa ii fie frica sau daca cineva ridica vocea la el sa se inchida in el, este foarte greu sa-l aduci pe linia de plutire....eu nu incurajez divortul insa unde nu este intelegere nu este nimic, IAR COPII CAD MEREU LA MIJLOC NIMENI NU SE MAI GANDESTE LA EI, EI SUFERA CEL MAI MULT

poate aceste randuri nu au nici un sens, dar asta este amintirea despre copilarie,despre........tatal meu......nu isi cunoaste nic macar nepotica..........

pupici cu laptici

madalina si Ana Crisitina

cl spune:

Dumnezeule! Maria, cum ai putut rabda atata timp? Cred ca ai facut tot ce se putea ca puiul tau sa aiba un tata! Parerea mea: LASA-L! Daca puiul nu o sa creasca intr-un mediu linistit o sa fie marcat toata viata. Daca a ajuns micutul sa se ascunda cu capul sub plapuma si sa planga, nu este bine deloc! Nu sunt in masura sa-ti dau sfaturi, dar eu n-as fii stat atata timp cu el. Dar cel mai important este copilul. Trebuie sa creasca intr-o atmosfera linistita, calda si, mai ales, iubitoare. Sotul tau nu cred ca i le poate oferii! Oricat de greu ti-ar fii, lasa-l. Copilul iti va umple viata!Ufff...nici nu stiu ce as putea sa-ti mai spun. Curaj si multa putere. Si descarca-ti sufletul atunci cand simti nevoia. Suntem alaturi de tine,
Claudia si Alex(4ani)

Reliana spune:

Draga Maria,
Nu vb din experienta mea de parinte, vb din experienta de a fi copil crescut fara tata! Mama mea a avut cam aceeasi experienta ca a voastra, si a divortat, si a fost bine! Te sfatuiesc sa pleci cāt mai departe, si cāt mai repede de lānga acest barbat! Alcoolul este o probelema grava, iar daca spui ca nu se poate abtine deloc atunci nu are rost sa-ti irosesti viata lānga el, mai ales ca parintii lui sunt contra. Noi am avut poate si norocul ca am fost ajutate de bunici, dar mie personal mi-a fost bine! Sunt una dintre persoanele care urasc oamenii beti( mai acu ceva timp am avut si eu niste altercatii de acest gen cu sotul), si de obicei dau trei sanse persoanelor pt a-mi dovedi ca am cu cine sa-mi petrec timpul vietii! Sotul meu a calcat de doua ori pe bec, deci mai are o īncercare, si daca nu-si poate tine promisiunea eu voi divorta! E greu aici daramite in Romania, singura cu un copil, dar cel putin ai parte de liniste, si stii ca vii acasa de la munca si-ti zāmbeste copilul fericit nu ca se ascunde sub plapuma! Asta nu e viata, si nici nu cred sa-si schimbe obiceiurile. Asta este sfatul meu: intenteaza divortul cāt mai repede, iar ce-o fi dupa aia vom vedea, noi oricum īti vom fi alaturi orice decizie vei lua!
Pupicei

Tot ce-ti doresti se poate realiza, atunci cānd vrei cu adevarat!
http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=Album+principal&mid=117&cid=16

tinatache spune:

Maria, hop si eu sa te intreb cum de ai rezistat atat vreme?? De fapt povestea mi se pare cunoscuta, am vazut-o tot cu ochii copilului care se ascunde sub plapuma. Nu merita, copiii, cei pt care mamicile spun ca se sacrifica, pana la urma ies cel mai prost din toata afacerea. Duc cu ei toata viata povara copilariei nefericite. Reliana e un ex bun ca da 3 sanse unuia care calca pe bec, eu nu dau nici una! Nu pot, stiu ca se va repeta, am vazut de prea multe ori si nu pot sa accept! Asta e rezultatul unei vieti ca a ta de pana acum, ai facut o alegere buna, nu reveni asupra deciziei pt ca atunci o vei face si a 2-a si a n-a oara. In conditiile de fata copilul nu va avea decat de castigat, va avea o mamica multumita afectiv si te va primi cu bratele deschise. Nu va fi usor, dar nici mai greu decat ce a fost. Daca ai putut sa treci prin atatea atunci vei putea sa cresti si un copilas care iti va rasplati toate eforturile. Pe forum sunt multe mamici singure si sunt sigura ca va veti ajuta reciproc.
Multa sanatate si sa auzim numai de bine!

Cristina

mirelam spune:

Cum adica stai in dubii daca sa pornesti divortul sau nu?
Iti mai pui intrebarea asta?
Doamne Dumnezeule...dar cum ai putut suporta langa tine acest "om" atata vreme?
Pai daca de tine nu-ti pasa, gandeste-te la copilasul tau nevinovat care spui ca baga capul sub plapuma de frica. Ce vina are?
Draga Maria...fugi cat vezi cu ochii pana nu este prea tarziu.
Fa-o pentru tine si pentru copilasul tau...Indiferent cum iti va fi...sigur va fi mult mai bine.

(5 anisori)

ralu spune:

Doamne, Doamne! Multi oameni nebuni pe lumea asta!!

Fetele au dreptate! Cred ca divortul ar fi cea mai indicata solutie! Copilul nu are nici o vina. Pazeste-l de un om nebun care are decat titlul de "tata"!
Imi pare rau ca suferiti atat de mult. Pupa-l pe baietelul tau mult si incearca sa iei o decizie cat mai buna.
Asteptam vesti!!!

Ralu-mamica Ioanei

ENYA spune:

Draga Maria,

Imi pare rau ca a trebuit sa treceti (tu si cel mic) prin toate astea, dar acum te rog nu mai sta pe ginduri si divorteaza cit mai repede si du-te cit mai departe de el cu putinta!Alcoolul este o problema grava, care - in timp - se agraveaza. Puiul tau are nevoie de caldura sufleteasca, iubire, liniste, nu de experiente traumatizante (ce virsta are micutul?)Mi se stringe inima cind citesc ceea ce scrii si-mi imaginez copilasul tau cum isi baga speriat capul sub plapuma si plinge...Vai, Maria, este ingrozitor ! Eu cred ca nu vei regreta acest pas, mai regretabil este sa-l lasi sa creasca cu un astfel de...tata (desi numai astfel nu poate fi numit!), care mie mi se pare un monstru.Nu trebuie sa te sperie greutatile vietii si statutul de mamica singura (si eu sint), sint convinsa ca vei avea taria sa le depasesti pe toate pentru baiatul tau care este cel mai frumos dar al tau si telul tau in viata, pentru care vei trece orice obstacol - te asigur!
Te poate ajuta si mama ta?
Cine stie, poate intr-o zi nici nu veti mai fi singuri si va aparea si un tatic adevarat, cel pe care puiul tau il merita..., un OM...Nu de putine ori se intimpla asa...
Noi sintem alaturi de tine si asteptam vesti despre tine si baiat.
Amalia si Vladi (2 ani si 8 luni)
Nu ezita sa ne scrii ori de cite ori simti nevoia

ruxij spune:

Draga Maria,
In general eu ezit sa raspund in cazul problemelor de acest gen, in care bautura este implicata, pentru ca m-a ferit Dumnezeu de asha ceva. Un lucru insa mi se pare absolut clar in cazul tau, chiar si mie. Trebuie neaparat sa divortzezi. Pentru ca mai devreme sau mai tarziu tot vei divortza si cu cat mai devreme, cu atat itzi scutesti puiul si bineanteles te scutesti si pe tine de toate cate mai pot urma si care lasa urme. Nici eu nu intzeleg de ce e nevoie de un tata violent si betziv, pentru ca numai rau face tuturor. E clar ca e mult mai bine fara. Cu cat esti mai tanara si ai inca viatza inainte, cu atat mai bine te vei adapta. Stand langa el, "itzi pierzi timpul" si sansele tale si ale puiului tau de a fi fericitzi si de a va face un drum in viatza. Indiferent de situatzie, dar mai ales daca ai parintzi, prieteni, rude care te pot sprijini astfel incat tu sa potzi munci, itzi vei putea intretzine copilul si vei fi mandra de tine, te vei respecta pentru ceea ce reusesti sa faci si sa ii oferi baiatului. El itzi va fi de ajuns din punct de vedere afectiv, nu ai nevoie de cineva care oricum dupa cum se poarta nu va iubeste si va face rau. Divortzul il vei face oricum, dar mai pot trece 10 ani de chin si va fi mult prea tarziu. Stiu totusi si eu despre un exemplu printre rudele mele, in care ea a fost batuta sistematic de un sotz betziv si a tot plecat de acasa, apoi el a venit si a plans si si-a cerut iertare, ea s-a intors de nenumarate ori, iar el a luat-o de la capat. In cele din urma a divortzat, dupa 10 ani de chinuri. Crezi ca nu ar fi fost mai bine sa isi scuteasca baiatul a fi martorul si victima acceselor de nebunie ale asha zisului tata? Baiatul acum e adult si nu vrea sa auda de tatal lui, si-a schimbat si numele de familie pentru ca nu mai doreste sa poarte numele celui care i-a intunecat copilaria. Este un om extraordinar, foarte foarte dotat intelectual si cu succese profesionale, dar se fereste sa se casatoreasca.
Cam asta ar fi sfatul meu si acesta sunt sigura ca va fi sfatul tuturor. El nu se va vindecat niciodata! Sperantza nu are rost in cazul lui, fii curajoasa!
Eu nu am necazuri majore in casnicie, totusi, in sinea mea ma tot gandesc ca trebuie sa ma pregatesc de a deveni mama singura, ca nu se stie niciodata. In locul tau, nu as ezita o secunda. Stiu ca e mai usor de spus din afara decat de facut, dar e doar spre binele vostru.
Numai bine si sanatate!

Ruxi

Arhistefy spune:

Draga mea, a te vindeca de alcoolism trebuie o vointa de fier si un tratament pe masura. Ori sotul tau nici macar nu cred ca recunoaste ca este alcoolic, darami-te sa-l mai si trateze. Nu va fi mai bine in viitor, ci din ce in ce mai rau. Va bea putinii bani pe care ii aveti si nu-i vei putea da de mancare copilului tau pentru ca trebuie sa-si cumpere el bautura. Pleaca de langa el cat mai ai timp. Pana nu va veti distruge amandoi. Ca mama singura te vei descurca de 1000 de ori mai bine decat daca trebuie sa-l tii si pe el in spinare. Chiar vei face fata? Hai, curaj, nu vei fi singura. Noi suntem aici si cred ca daca ne spui ca ai nevoie de noi nu te vom lasa singura.

Mihaela

maria98 spune:

multumesc de sfaturi. am fost educata in modul in care, chiar daca
cineva te calca in picioare, ierti si privesti inainte, gandind ca
acel cineva isi va da seama de greseala.
se pare ca nu este tocmai corect.
am incercat in aceste zile sa vad altfel lucrurile.
eram invatata sa fac totul pentru a fi totul perfect. curat in casa,
spalat, mancare, copilul ingrijit, bine educat, serviciu, bani cat
mai multi. fara a avea timp sa imi pun intrebari de genul : "dar mie
imi este bine?". nu era mancare, fugeam repede in piata sau ma
caram cu oalele de la mama. nu era curat, bagam repede aspiratorul,
duceam covoarele la spalat. este corect: duceam, caram, etc. sa nu
fiu rea, in ultima vreme a facut si el mancare de vreo 4 ori. ce
pacat ca la terminarea mancarii era terminat si el. facand ceva
vizite am vazut case mai pline de praf decat a mea, mamici care nu-si
faceau probleme daca nu lucreaza ("e de datoria lui sa aduca bani in
casa"), mamici care nu lucrau dar care erau mai bine imbracate ca
mine.deci, poate sunt eu prea pretentioasa.
nu ma deranjeaza sa fac treaba, sa merg la serviciu, sa ma grija de
copil.
vreau doar respect. consider ca respectul este principalul. dragoste
nu poti obliga pe nimeni sa-ti ofere. o amica spunea : "intai m-am
casatorit cu barbatul cu care pot face o familie, si apoi a contat ca
il iubesc".
m-am uitat prin familiile cunostiintelor. nu am gasit un sot fara
defect. fiecare le are pe ale sale. nu stiu ce sa cred.
am pus pe hartie defectele si calitatile sotului meu.
calitati:
- aduce banii acasa, ii pune la locul comun, (si tot de acolo ii ia
sa-i cheltuie)
- nu ma intreaba niciodata de salariu, cat am, ce am facut cu el, (
pt. ca eu ma ocup de economii)
- imi pot cumpara ce lucruri vreau (noroc ca nu prea vreaU),
- nu zice nimic daca ii dau mamei bani/mancare, (ii ducem si mamei
lui),
- a sarit cand mama a fost bolnava,(am sarit si cand ai lui au fost
bolnavi)
- pot sa ma duc unde vreau, nu e gelos, pot sa intarzii, ( de obicei
intarzii la serviciu),
- sunt convinsa ca in felul lui ne iubeste.
defectele le-am enumerat la inceput.
am mai stat singura, cu copilul de 2 ori, a venit dupa noi, a promis
ca se linisteste, un timp asa a fost, apoi a luat-o de la capat.
deci, doamnelor........cum e casnicie normala ?