sfaturi pt viitoare mamica singura
Raspunsuri - Pagina 2
cl spune:
Draga Maria, treci prin clipe cumplite. Dar hai sa-ti mai povestesc ceva. Si tatal meu avea obiceiul asta: 
. A promis sa se lase si nu a facut-o. Apoi a inceput sa o bata pe mama. Mama l-a suportat 10 ani, cu speranta ca o sa se potoleasca pana cand noi (mai am si o sora) o sa crestem. Vroia un tata pentru copiii ei. Venea cu chef de scandal. Si acum imi amintesc cum venea beat, dupa miezul noptii, ma scula si ma intreba tampenii de genul "cat fac un ciorap cu un ciorap jumate" si ma tinea treaza ore intregi. Eram in clasa a I-a! Atunci a hotarat mama ca trebuie sa inceteze totul. Si a intentat divortul. Au urmat 4 ani de cosmar: termene de impaciuire peste termene de impaciuire si scandaluri si privirea ingrozita a mamei cand auzea cheia in broasca! Intr-un final s-a terminat totul. A avut 4 neveste si nici una n-a reusit sa reziste langa el. Si toate au spus "cand nu bea, tatal tau este un om nemaipomenit!". Am reusit sa trecem peste prejudecatile celor din jur (familie dezmembrata etc), am facut facultatea (amandoua), avem familii si copii. Am fost niste copii buni, dar nu l-a interesat niciodata ce se intampla cu noi. Practic din cauza lui m-am casatorit tarziu (nu mai aveam incredere in barbati). Iar pe baietelul meu nu l-a vazut niciodata. Daca l-as fi vazut pe strada nu l-as fi recunoscut! Iar eu l-am iertat pentru ca a murit. L-am iertat, dar n-am uitat! Asa ca, Maria, vezi unde duce ! Chiar vrei ca puiul tau sa treaca prin astfel de clipe? Tu esti cea care vei decide.
Claudia
tinatache spune:
O casnicie normala? Nu stiu cum e o casnicie normala, dar am sa-ti spun un pic despre casnicia noastra. Eu stau acasa cu copilul. Mi-ar placea sa lucrez dar acum nu se poate. De cate ori are ocazia :
- tati pregateste micul dejun si vine si ma trezeste sa mancam.
- o schimba de scutece pe Andra, o spala, ii da de mancare, se joaca cu ea pana cad lati de oboseala
- cand eu ii spun ca ar trebui sa lucrez ca sa avem mai multi bani imi spune ca daca vreau neaparat sa incerc, dar ca fac un lucru minunat cu fetita noastra
- ne iubim si ne respectam , dorintele fiecaruia sunt discutate si facem cand ce vreau eu, cand ce vrea el.
- ne si certam din cand in cand, ne spunem ce avem pe inima si apoi ne trece.
Nu mai stiu ce sa-ti spun, nu stiu daca asta e o casnicie normala, ce e normalul, de fapt?
Insa stiu sigur ce NU e normal: ce am trait eu si ce traieste copilul tau acum.
Cristina
Andrada spune:
quote:
Originally posted by tinatache
O casnicie normala? Nu stiu cum e o casnicie normala, dar am sa-ti spun un pic despre casnicia noastra. Eu stau acasa cu copilul. Mi-ar placea sa lucrez dar acum nu se poate. De cate ori are ocazia :
- tati pregateste micul dejun si vine si ma trezeste sa mancam.
- o schimba de scutece pe Andra, o spala, ii da de mancare, se joaca cu ea pana cad lati de oboseala
- cand eu ii spun ca ar trebui sa lucrez ca sa avem mai multi bani imi spune ca daca vreau neaparat sa incerc, dar ca fac un lucru minunat cu fetita noastra
- ne iubim si ne respectam , dorintele fiecaruia sunt discutate si facem cand ce vreau eu, cand ce vrea el.
- ne si certam din cand in cand, ne spunem ce avem pe inima si apoi ne trece.
Nu mai stiu ce sa-ti spun, nu stiu daca asta e o casnicie normala, ce e normalul, de fapt?
Insa stiu sigur ce NU e normal: ce am trait eu si ce traieste copilul tau acum.
Cristina
Cam asa arata o casnicie normala, Maria.
Cum la fel de normale sint si cele citeva "calitati" pe care tu le enumerai. Nu-ti face un favor ca nu te controleaza, sau ca se intereseaza de sanatatea mamei tale. Asa fac oamenii normali in conditii normale. Mama lui si reactiile ei n-au importanta atita timp cit el nu agreeaza cu ea. Daca si-a inceput la 16 ani povestea cu bautura, probabil ca nu se va rezolva usor, sau cu o vizita sa va ceara inapoi. Si problema lui cu bautura nu poate fi compensata de faptul ca pune banii pe masa. Sau poate? Tu decizi. Si pentru tine si pentru copilul tau.
Succes,
Andrada
L’amore che move il sole e l’altre stelle. Dante
Iubirea misca soarele si celelate stele
Oana_B spune:
Maria, am trait si eu experienta asta si prin ochii copilului traumatizat de scandaluri si prin ochii partenerului calcat in picioare si urat de socrii si nu am decat o singura concluzie: nu se va schimba. Am inceput sa cred ca divortul nu este o gogorita, cateodata este modalitate de salvare, au trecut vremurile cand o femeie trebuia sa stea cu un barbat doar ca sa aiba copiii un tata. Tu trebuie sa "ierti si sa privesti inainte" nu gandind ca se va schimba ci ca Dumnezeu te va ajuta sa te treci peste toate clipele grele. Nu este normal sa faci tu totul in casa, ca doar nu esti sclava si amica ta care a spus ca "intai m-am casatorit cu barbatul cu care pot face o familie, si apoi a contat ca il iubesc" este foarte inteleapta, probabil ca si ea a trecut prin experiente nefericite. E frumos cand te casatoresti din dragoste si totul e roz si "au trait fericiti pana la adanci batraneti" dar nu toti au parte de asa ceva. El trebuie sa te iubeasca, sa te rasfete, sa te ajute, tu si copilul sa fiti cele mai importante persoane din viata lui, nu sticla. Asta cred ca este normal. Cineva pe forum a zis mai demult ca e mai bine ca barbatul sa te iubeasca mai mult decat il iubesti tu pe el si mi se pare mult adevar in asta. Maria, nu esti singura, mult curaj si ai grija de tine si de copilas care nu va uita prea curand ce i se intampla acum
Oana_B
maria98 spune:
buna ziua doamnelor,
multumesc de sfaturi, observ ca toate se indreapta spre aceeasi
directie. probabil ca asta este si este cea mai buna.
insa am in spate 15 ani de cand il cunosc pe sotul meu si 9 ani
de casatorie. e greu sa-i uiti. sunt amintiri, sunt lucruri facute
impreuna, este un copil la mijloc. as vrea sa am puterea sa-i pot
da o bataie buna si sa-l trezesc o data pentru totdeauna. eu sunt
convinsa ca acolo unde exista vointa intotdeauna exista si izbanda.
sunt o luptatoare si o incapatanata din fire. povesteam mai demult
pe acest forum, la un subiect asemanator, cazul tatalui meu, un
alcoolist inrait, care s-a linistit si ne-a daruit niste ani
minunati. asa ceva mi-as dori. sa gasesc modul in care sa-l fac sa
vada ce se petrece cu el, cu noi, si mai ales, cu copilul nostru.
pe mama a ajutat-o mult credinta in Dumnezeu.
intre timp am starnit toata familia, parinti, socri. singur, socrul
meu, s-a dus sa vada copilul la gradinita, in rest nu s-a interesat
nimeni de el de cand am plecat.
va voi tine la curent cu ce se mai intampla.
va doresc o zi buna.
petruta spune:
Draga Maria, hai ca ma bag si eu. Nu cred ca este nevoie sa-ti spun din experienta mea , de copil, trecut prin ce treci tu ca sotie si mama. De ce te legi de faptul ca va cunoasteti de 15 ani si sunteti casatoriti de 9? Mama mea , s-a despartit de al meu tata dupa 20 de ani , timp in care a tot sperat sa se indrepte. Situatia a fost identica cu cea descrisa de tine si de alte fete mai sus. Pentru mine si sora mea a fost o mare usurare ( atunci aveam 18 ani si sora mea 5 ). A avut putere sa o ia de la capat si sa intretina o casa, doi copii si doar dintr-un singur salariu. Eu cred ca esti tinara si meriti mai mult. Respecta-te pe tine, ca el sau ai lui vad ca nu au facut-o niciodata. Nu incerca sa te legi de faptul ca vrei sa-i oferi copilului sansa de a sta cu tatal lui, din cite am inteles mai mult il deranja prezenta lui. Nu te durea lucrul asta ?! Pe mine m-ar fi durut sa vad indifereana sotului fata de copil si asta ar fi pus punct relatiei.
Ridica capul si ai sa vezi si viata din jurul tau. Poate nu stiu sa ma exprim prea bine pentru a fi inteleasa. Priveste inainte cu curaj . Eu cred ca nu vei gresi despartindu-te de el. Nu vei fi nici prima , nici ultima femeie din lume care face acest pas.
Iti doresc numai bine si multa intelepciune .
Petruta
ruxij spune:
Eu nu intzeleg de ce chiar atat de "greu sa cresti un copil fara tata". De ce? N-am intzeles niciodata de ce se spune asta. Eu n-am crescut fara tata, asha ca poate nu intzeleg cum ar fi sa fie fara. Eu n-as sta cu sotzul meu pe motiv ca sa aiba copilul tata, daca el oricum nu ar fi ceea ce ar trebui sa fie. Dc. ne intzelegem si ne respectam, e inspre binele copilului sa aiba ambii parintzi, dar dc. nu, e mai rau. Cred ca asta cu copilul fara tata e doar un cliseu, poate gresesc.
Numai bine si intzelegere tuturor!
Ruxi
iuliana spune:
Chestia cu "a nu creste copilul fara tata" e o chestie veche, batrineasca, "demna" de generatiile trecute. Eu stiu ce inseamna sa cresti fara tata. Cu toate ca a trait tot timpul cu noi (numai trait nu se cheama: scandaluri, betii, batai) am considerat totdeauna ca nu am tata. Si mama zicea: cum sa ramineti fara tata? Noi o intrebam...cind o sa divortezi? Raspunsul: cind o sa fiti majori. Si toti sintem majori si au trecut 35 de ani de cind sint casatoriti, relatiile dintre ei nu sint cu nimic mai bune decit altadata, insa noi, orice ar spune altii, sintem marcati. Eu numai cind imi aduc aminte de copilarie mi se scufunda corabiile, incep sa pling. Sotul meu care a a vut o copilarie minunata ma intreaba de ce nu ma uit inainte, la casatoria noastra si la bucuriile din prezent. Eu ce pot sa spun? Doar atit: ca (virgula)copilaria cu durerile prin care am trecut a fost de mai lunga durata decit fericirea mea de acum. Si oricit de fericita sint si voi fi, tot timpul ma voi gindi la anii nefericiti prin care am trecut si nu voi uita o viata intreaga. Asta iti doresti, Mariana, pentru copilul tau?
Eu am judecat-o intotdeauna pe mama (si stiu ca in privinta asta a fost o fiinta slaba, plus ca asa erau vremurile - era o rusine sa fii femeie divortata si daca o intreba cineva care nu ne cunostea situatia despre 'sotz' zicea ca e un om minunat...hmmm). Dar acum???? Eu, sincer, nu inteleg femeile care se agata de nr. "n" de ani pe care l-au trait cu acel barbat si de pretextul ca al lor copil(i) trebuie sa aibe tata. Mie mi-ar fi parut enorm de bine sa spun ca nu am tata decit ca am un asa tata de care sa imi fie rusine. Nu i-am spus "tata" de la 13 ani, ci doar pe numele de familie. Tati biologici se gasesc pe toate drumurile si apoi vremea trece si anii nu se mai intorc.
maria98 spune:
buna ziua.
cum va povesteam ieri am starnit familia. reactia fost referitoare la
bunurile trecute pe numele meu. am plecat doar cu strictul necesar.
am doar 2 farfurii de plastic, o plapuma cu ce sa ne invelim, o
balie, hainele si un televizor. restul, un apartament mobilat cu
toate electrocasnicele in el este locuit de sotul meu. de copil nu a
intrebat nimeni. dar bunurile au contat. ca sa vezi langa cine
traiesti...
va doresc o zi buna.
petruta spune:
Asta iti dovedeste , daca mai era cazul, cu cine ai convietuit.
Deci nu le pasa de copil, si de tine. Vorba aia: de scinduri le pasa , de scinduri au parte. Hai sa fi sanatoasa si copilul, asemenea, si numai bine. Suntem alaturi de tine.
Petruta & bb Mihai