cum ii spui copilului mic...
Raspunsuri - Pagina 2
pisicuta si matei spune:
eu cred ca ar trebui sa o tratezi pe fetita ca pe un egal al tau si sa ii spui simplu si deschis ca Diana are alt tata decat ea.Asa cum a mai zis cineva probabil ca o sa accepte adevarul fara sa il judece.importanta este atitudinea ta,mie nu imi pare aceasta problema unu tabu.multe probleme intre parinti si copii izvorasc din atitudinea parintilor"este prea mic sa inteleaga-mai bine o las balta".sigur ca ea o sa incerce sa afle raspuns in alta parte-daca o intreaba chiar pe surioara unde a fost?
oricum nu cred ca povestioara ta ar trebui sa cuprinda ipostaza de om rau al tatalui dianei.ar putea apoi sa fie un motiv de cearta intre ele si poate chiar ura impotriva noului tau sot din partea dianei.
daca Diana a acceptat si a inteles despartirea ta de tatal ei la o varsta frageda(si despartirea este cu mult mai grav decat sa ii spui copilei mici adevarul) de ce fetita mai mica sa nu accepte un adevar care de fapt nu o raneste cu nimic,chiar daca este asa mica.
copii inteleg mult mai mult decat credem noi!
succes!
http://photos.yahoo.com/selfguide1
http://tickers.TickerFactory.com/ezt/d/2;10726;128/st/20050422/n/Matei/dt/7/k/ac60/age.png
susur spune:
[quote]Originally posted by pisicuta si matei
copii inteleg mult mai mult decat credem noi!
succes!
din pacate la 2 ani jumate inteleg si ceea ce nu spunem.Eu totusi raman la ideea ca nu e vremea inca.Eu mi-am crescut fata singura de cand am nascut-o si pana nu a venit ea cu intrebarea "cine-i tata" eu nu am deschis subiectul.Si sincer va spun ca intrebarea a venit exact la varsta si la momentul cand ea era pregatita sa digere problema.Parca pe la 3 ani jumate-patru.
try spune:
Parerea mea e ca a ocoli un raspuns la intrebarile copilului sau a evita sa-i oferi explicatii atunci cand el le cere nu face decat sa inrautateasca situatia. In lipsa unei explicatii de la parinte, copilul dezvolta singur o explicatie. Doar nu zice: "gata, nu ma mai gandesc la asta pana cand nu o fi mama pregatita sa-mi explice". Copiii isi fabrica singuri explicatii si ranspunsuri atunci cand noi nu li le dam. Si evident ca e de preferat sa aiba explicatia de la parinti decat sa si-o caute singur. Asa cum e evident ca e mai bine sa primeasca explicatii de la parinti decat de la straini.
Parerea mea e ca de cele mai multe ori nu copiii sunt nepregatiti pentru astfel de explicatii, ci parintii sunt nepregatiti pentru astfel de intrebari din partea copiilor. Nici nu va imaginati ce putere de intelegere au. Poate ca nu se exprima pe cat pot gandi, insa inteleg foarte multe lucruri si situatii atunci cnad le sunt oferite explicatii pe masura lor. Cea mai fericita abordare e sa i se raspunda fara ocolisuri si fara prea multe alambicaturi situatia. Daca are nevoie de explicatii suplimentare, copilul va mai pune intrebari. Daca e multumit cu raspunsul primit nu va va mai deranja cu astfel de intrebari un timp. Nu-i subestimati, copiii intotdeauna inteleg mai multe decat isi imagineaza parintii.
Iar o simpla explicatie cum ca sora ei are un alt tata natural, nu are cum sa-i altereze ei ideea de familie. Ideea de familie pe care acest copilas de 2,5 ani o are in cap nu s-a format de ieri de azi, ci in tot acest timp. Perceptiile copiilor se foremaza pe baza interactiunilor de-a lungul timpului, pe baza exemplelor din jur oferite pana acum. Nu are cum sa zdruncine ideea de familie o scurta, simpla, dar clara explicatie pe care i-o oferi la o intrebare. Vorbeste-i ca si cand totul e firesc, nu face din situatia surorii ei o situatie speciala si sensibila. Spune-i ca toti copiii de pe acest pamant au un tata. Ca tatal ei e sotul tau, iar taticul Dianei (am inteles bine ca asa o cheama pe cea mare?!?!?) e X-ulescu. Si ca fiecare tatic isi iubeste mult copiii si fiecare copil isi iubeste mult taticii, iar sora merge sa-l vada pe taticul ei.
De multe ori nici nu banuim ce usor le putem satisface curiozitatea oferindu-le raspunsuri scurte, simple si fara ambiguitati. Sylvia, in capsorul ei, nu leaga divortul de o imagine negativa. Nu leaga ideea de tata vitreg sau tata care traieste in alta casa de ceva negativ. Aceste conotatii negative le avem noi si asta din cauza amprentei pe care si-a pus-o societatea asupra noastra de-a lungul timpului. Atat timp cat tu ii insufli copilei ca nu-i nimic rau in asta, nici ea nu va percepe situatia ca una rea, negativa. De cum va intelege fetita ta situatia depinde doar de tine.
.......in 5+ sapt. 
Alex - 5 Nov. 2004 ......... poze cu noi
denizel spune:
Try, acum am vazut ca esti graviduta. Felicitari si sarcina usoara! 
" Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.
Principesa spune:
Mihaela, mie tot nu mi-e clara temerea ta, ceea ce ma face sa cred ca poate nici tie nu ti-e foarte clara. Dar ea exista si se manifesta prin rezerva ta de a comunica cu ea pe acest subiect.
Cred ca in momentul asta aceasta este sursa framantarilor tale,nu fetita ci ceva ce tu nu ai vrea ca ea sa inteleaga.
Insa presupunand ca modul in care ii explici tu nu ajunge exact asa la ea si ca ea va intelege unele aspecte gresit, daca tu esti disponibila fata de intrebarile si nelamuririle ei, distorsiunile se vor remedia din mers. Si in plus, cea mai importanta este proba realitatii.
Daca familia ei de acum raspunde adecvat nevoilor fetitei, orice neintelegere poate fi corijata.
Succes!
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura
Lona spune:
Poate experienta mea te va ajuta, sau, din contra, iti va adanci temerile.
Pe scurt. Sotul meu are o fiica dintr-o casatorie anterioara. Diferenta dintre copii este 14 ani. Noi avem o relatie foarte buna cu ea (in curand va deveni mama, abia asteptam
). Vine la noi in casa, firesc, dar fiului nostru nu stiam cum sa-i spunem ca este, de fapt, sora lui. Ne-am tot foit asa pana cand, pe la 5 ani, baiatul nostru a inceput sa spuna ca si-ar dori un frate/o sora. I-am explicat, pe un ton firesc, ca asta nu se poate. Dar ca de fapt el are o sora, chiar daca nu locuieste cu noi. Si ca intr-o joaca: "Ce-ai spune daca ai afla ca R. este sora ta"? A explodat de bucurie, tinea deja mult la ea. A sunat pe toata lumea si s-a laudat. M-a pus sa fac o masa festiva, sa sarbatorim.
Asta a fost partea buna.
Dar.
A doua zi au inceput intrebarile. Cine este mama ei? De ce n-o putem cunoaste? si ea face parte din familie? Daca da, de ce nu sta cu noi? Si cel mai grav: inseamna ca tatii la un moment-dat pleaca, isi iau alta sotie, fac alti copii? Atunci, cat mai are de stat tata cu noi? Adica voi mai avea si alti frati? Si cum a crescut R. fara tata, cine se juca cu ea, cine o plimba cu masina, cine o lua de la scoala? Nu plangea? Si de ce a lasat-o? Inseamna ca TATA ESTE RAU?
Ba mai mult (si aici a fost foarte greu) i-a spus tatalui lui, cu o fata de baiat mare si curajos, ca daca trebuie sa plece, el n-o sa se supere, doar sa mai treaca pe la noi!
Asta m-a daramat. Plangeam noaptea si-mi reprosam ca am acceptat o relatie deschisa cu fiica sitului meu. Vorbeam zile intregi cu el, i-am explicat, am incercat sa punem pe toata lumea intr-o lumina favorabila sub titlul "asta e, se intampla, e firesc, nu inseamna ca se va repeta". S-a linistit incet-incet, dar multa vreme sunt sigura ca chiar daca nu mai vorbea de asta, se gandea mult. A avut chiar o perioada mai rezervata fata de sora lui, se temea cred sa nu-l ia pe tata. Mi-a mai zis tot atunci ca spera ca eu nu mai am vreun alt copil pe undeva, ca chiar nu mai vrea frati.
Toate povestile astea au durat vreo 2 ani. Nu mai vorbeam un timp, apoi iar avea o intrebare "grea" despre adulti, despre relatiile dintre ei. Avea in apropiere o fetita care crestea doar cu mama sa, divortata. I-a spus, in maaaare secret, sa nu mai fie suparata, ca dupa un timp poate va capata un frate, uite, asa a patit si sora lui, a crescut fata tata, dar acum e bucuroasa ca-l are pe el frate.
Acum, zic eu, a trecut, fiul nostru are 9 ani si jumatate, e mandru ca va fi unchi si se pregateste sa-l imbratiseze pe micut si sa strige "nepoateeeeee!".
N-a fost insa usor, si am avut nevoie de rabdare, timp, diplomatie. In ciuda faptului ca de la cativa ani copiii par a intelege o multime de lucruri, in mintea lor acestea pot lua proportii si imagini denaturate, diferite de realitate. Uneori noi nu intelegem ce ni se intampla, dar ei, micutii...
Am zis scurt, a iesit lung.
Mihaela, cred ca este timp. Daca fiicei voaste mari i se pare firesc sa aiba doi tati, iti dai seama ca pentru Silvia va fi mult mai usor sa accepte asta.
Numai bine tuturor!
mihaela_s spune:
Foarte interesanta experienta ta Lona, la mine e putin diferit, silvia stie ca Diana e sora ei, locuim impreuna, Diana merge ocazional la tatal ei si vorbesc la tf. La noi a intervenit curiozitatea Silviei, punand intrebari despre diana, unde e plecata.
principesa, probabil ca nu mi-e clar ce nu ar intelege Silvia, ce intrebari s-ar ivi in capsorul ei. Ai dreptate insa, mi-am propus sa fiu o mama deschisa cu copiii mei, pentru ca mama asa a fost cu noi si nu mi-e numai mama, ci si o prietena foarte buna. Asa o relatie imi doresc si eu cu fetele mele, stiu ca asta presupune sinceritate in discutii. Si mi-e frica sa nu stiu ce raspunsuri sa-i dau la intrebari, de aceea ma interesa experienta altor mamici trecute prin situatii similare. Nu mi-e teama sa-i spun, ci vreau sa stiu cum sa-i spun, sa fie cat mai pe intelesul ei la aceasta varsta. 
try, mi-a placut mult felul tau de a privi lucrurile, ma ajuta mult sa-mi pregatesc raspunsurile la intrebarile care vor aparea. La fel si povestea Lonei. 
Ajutati-o pe Alina sa-si implinesca visul!
Lona spune:
Ma bucur daca ti-am putut fi de folos.
Sigur ca situatia voastra este diferita.
Eu cred ca dificultatea acestor momente nu rezida din posibila modificare a raporturilor dintre frati, ci de pozitionarea copilului care "afla" ceva fata de parinti.
La noi asta a fost cel mai greu de surmontat.
Numai bine!
try spune:
quote:
Originally posted by denizel
Try, acum am vazut ca esti graviduta. Felicitari si sarcina usoara!
" Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.
Merci, sunt tare fericita!!!
.......in 5+ sapt. Alex - 5 Nov. 2004 ......... poze cu noi
sirimie spune:
Eu nu sint in situatia asta si doar imi dau cu parerea. Tu trebuie sa faci cum crezi tu ca e mai bine.
Eu cred, din ce ai spus tu, ca exista un fel de competitie intre fetitele tale. Vor sa te imparta 
. Si mai cred ca se poate ca ele sa vorbeasca intre ele, cum inteleg ele lucrurile. Este cazul sa le spui adevarul. Eu cred ca poti sa il spui asa cum este, sa ai incredere in fetita ta ca intelege cum trebuie. Sigur are sa puna mai multe intrebari, si trebuie sa raspunzi la ele ca unui om care intelege tot. Acum are s-o ia ca pe o stare de fapt, dar cred ca va fi mult mai simplu pentru ea cind are sa inteleaga
Si pentru ca exista competitie, trebuie sa sa nu simta ca sota ei are mai multe decit ea..
Va dorim sa cresteti mari si frumosi!
Simona & Vladut (27 februarie 2005)
Poze la http://pg.photos.yahoo.com/ph/seirimie/my_photos