atac la legenda "sufletelor pereche"

Am deschis acest subiect citind ceea ce a scris MariaM sub topicul "Dragoste!". As fi putut doar sa ii raspund, dar fiindca iubirea e un subiect care pe mine ma preocupa in mod deosebit, pentru ca are in viata mea multa importanta, am incercat sa va propun un alt punct de vedere. Este si al meu, dar l-am gasit adus mai din condei in "Studii despre iubire", Jose Ortega y Gasset.
"Cel mai adesea omul iubeste de mai multe ori in viata. Faptul acesta ocazioneaza o multime de probleme teoretice, pe linga cele practice care trebuie sa le solutioneze, pe cont propriu, indragostitul insusi." (vezi problemele femeilor casatorite cu soti ce au mai avut o familie, de ex) "Aceasta pluritate succesiva de iubiri e oare constitutiva pentru natura barbatului(femeii)sau e un defect, o ramasita vicioasa de primitivism, de barbarie, remanenta in el? Ideala, perfecta si de dorit ar fi oare dragostea unica? [....] Exista persoane care nu evolueaza, caractere relativ anchilozate (in general, cei cu vitalitate mai redusa: prototip, "bunul burghez"). Ele vor ramane in cadrul unei scheme invariabile a alegerii amoroase. Exista insa indivizi cu caracter fertil, bogat in posibilitati si destine, care isi asteapta cuminti ceasul exploziei. Am putea aproape afirma ca acesta este cazul normal. Personalitatea sufera pe parcursul vietii sale doua, trei mari transformari, care nu sunt decit stadii diferite ale unei singure traiectorii morale. Fara a ne pierde solidaritatea, mai mult inca, omogenitatea radicala cu simtirea noastra de ieri, intr-o buna zi observam ca am patruns intr-o noua etapa sau modulare a caracterului nostru. Pe aceasta o numesc schimbare radicala. [...]
Noului mod de a simti viata i se adapteaza
riguros preferinta pentru un alt tip de femeie, respectiv barbat. Sistemul nostru de valori s-a modificat-totdeauna printr-o fidelitate latenta cu cel vechi; trec pe prim plan calitati pe care mai inainte nu le pretuiam, pe care poate nici macar nu le percepeam, si o noua schema de selectie erotica se intrepune intre barbat si femeile tranzitorii (sau invers)."

D.

Vanina spune:

Am citit si eu aceasta carte si mi s-a parut ff interesanta....mai ales ca el considera iubirea ca un act de vointa si nu ca o providenta...cred ca in multe are dreptate si ca e mai aproape de spiritul lumii in care traim noi acum...fiecare epoca are un spirit...si chiar daca ne place sau nu ne-am indepartat de romantismul "sufletelor pereche"....sau a ramas doar o idee frumoasa si putin naiva a predecesorilor nostri...E cam sceptic...dar asta e...

eapopescu spune:

quote:

---

Ideala, perfecta si de dorit ar fi oare dragostea unica?

---

DA! Ar fi, dar e rarisima! Mi-ar fi placut ca si eu si sotul meu sa fim unul pentru celalalt prima si ultima iubire, unica (nu e reclama!). Dar viata nu-i ca-n filme (nici asta nu-i reclama)! Oricum, am fost printre norocosi, mi-am gasit petecu'! Ca unii raman nepeticiti toata viata!

descintec spune:

vanina: " Am citit si eu aceasta carte si mi s-a parut ff interesanta....mai ales ca el considera iubirea ca un act de vointa si nu ca o providenta"

vanina, mie nu mi s-a parut ca ortega ar fi spus undeva ca dragostea e un act de voita. Ca ar fi o alegre da, dar una pe care o face eu-ul nostru fundamental. El spune ca tocmai de asta dragostea e o oglida exacta a ceea ce suntem de fapt. Acel nucleu al inimii care alege, care ne orienteaza spre omul pe care il iubim, actioneaza in penumbra subterana, in subsolurile personalitatii. '"Simulam comportamente care nu ne apartin, si le simulam sincer, nu ca sa-i inselam pe ceilalti, ci ca sa ne machiem in fata propiei noastre priviri. [..]Exista insa situatii, momente ale vietii, in care, fara a-si da seama, fiinta omeneasca marturiseste portiuni intinse din intimitatea sa decisiva, din ceea ce este ea in mod autentic.In alegerea iubitei, barbatul reveleaza fondul esential, ceea ce si femeia face in alegerea iubitului. Tipul uman pe care il preferam in celalat schiteaza profilul propriei noastre inimi. Iubirea umana este un act care SE IVESTE (deci nu UN ACT DE VOINTA!!!) din cea mai adinca subterana a persoanei noastre ."

D.