indiferentza ?!
Raspunsuri - Pagina 3
lily spune:
Elise
Prin indiferenta nu am trecut.
Irasciblitate, iritare, neputinta de a face un anumit lucru, angoasa, depresie...DA!
Indiferenta am vazut la tatal meu, cind dupa 20 ani de activitate, inginer fiind a fost sicanat de la servciu si trimis apoi in somaj. Avea 42 ani, s-a 'inchis' in el, din omul vesel care era, a devenit apatic, taciturn. Statea in fata TV si nu il interesea nimic si de nimeni. A ramas ca mut si surd cind il intrebam ce are, a refuzat internarea pt a se pensiona. Si ce e mai rau e ca fratele meu l-a copiat in ce a fost mai rau, sa nu ii pese de nimeni, nici macar de el.
Pe mine m-a ajutat credinta in Dumnezeu, in Isus Cristos Fiul lui Dumnezeu. Pur si simplu am inceput sa ma rog direct , pt a fi iertata de pacate. Ele sint reale, dar nu le constientizezi, mai ales la tinerete . 
A urmat perioada de euforie, de parca eram in al 9-lea cer! 
Desigur ca nimic nu s-a rezolvat peste noapte, pe tatal meu nu l-a angajat nimeni, sta acasa de peste 8 ani, si frati-miu la fel.
Dar puterea de a trece peste tot, de a ierta , de a intelege si pe celalalt, altruismul, capacitatea de a ma bucura de realizarile altora...oricit de greu imi e mie acuma....A fost ca o trezire la realitate, dura, dar nu imposibil de depasit.
Cred ca Dumnezeu are un Plan pt fiecare, dar noi oamenii uitam de El. Traim ca si cind nu ar fi. 
Poate e oboseala de a lupta zi de zi, de nu vedea rezultate concrete, de nu ajunge la rezultate cum vrei tu.
Nu te forta, nu te obliga la ceva peste puterile tale, si nu obliga pe nimeni . Lasa lucrurile sa vina de la sine, usor, simplu, firesc.
Doar gindul care trece prin inima are putere (H. Miller)
Elise spune:
Principesa,
Am inteles de la inceput la ce te referi - strict la ajutor de specialitate, deontologic si terapeutic.
Din anumite motive, e un pas pe care nu mi-l pot permite.
Tine de o anumita conjunctura, si nu vreau sa detaliez.
Ce am incercat sa fac a fost sa ma ajut comunicind: cu al meu, cu voi, cu un prieten care se pricepe si ar putea sa ma ajute cit de cit sa trec peste... ceea ce cred ca s-a si intimplat.
Pls. nu te supara pe mine.
Si iti multumesc pentru sfaturi. 
Kehleyr,
ai perfecta dreptate: o sa plec pe undeva pe la munte, poate o sa ma ajute sa "limpezesc apele"...si o sa il fac.
Probabil totul in viata are un sens, inclusiv incecarile astea: fie ele reusite sau nu.
Lily
Daca iti spun ca il inteleg pe tatal tau ma crezi?
Cred ca si el simtea frustrare, neputinta, nedreptate - sint citeva din "ingredientele" care m-au lovit si pe mine in prima faza.
In ce priveste rugaciunile.. toti credem, in sinea noastra, in ele, dar uneori Dumnezeu pare a fi foarte departe.
Eu nu vad ce pacate am... poate am, dar nu stiu.
N-am de unde sa stiu cum s-a rasfrint fiecare gest de-al meu asupra realitatii altcuiva.
Cert e ca am aflat recent niste lucruri stupefiante despre barbatu-meu si l-am trimis sa se spovedeasca. Acum. Pina sa ne apucam sa facem copii.
Si asta e o reactie la care nici eu nu ma asteptam de la mine.
Am fost la biserica de doua ori in viata: la botezul meu...si la cununia mea.
Elise