Sansa e cea pe care ne-o acordam
Raspunsuri - Pagina 4
strumph2in1 spune:
fatima - am reusit sa citesc tot subiectul postat de tine.
te admir pentru taria ta si intelepciunea ta. bravo voua ca v-ati reunit si va dati o sansa, sunt sigura ca o meritati.
suferinta poate fi cateodata o metamorfoza spre o alta etapa a vietii in doi.
multe din cele ce le-ai povestit sunt copie a realitatii noastre, a vietii noastre in doi, ca esenta. desincronizarea, interpretarea gresita, resentimente aparute si reaparute taman in momentele proaste...ce mai zic de fluturas?!? a fost o vreme cand efectiv am fost un zombie ambulant de oboseala,numai de pat nu-mi ardea, apoi cand am ajuns acolo nu mai stiam cum sa fac, ezitarile mele si frustrarile si-au facut loc...in fine...talmes-balmes
diferenta la noi este ca eu ne vad trecand peste acest blocaj...prelungit pe fondul crizei personale si profesionale (el este bine cotat profesional, e cel mai bun in bransa, dar isi doreste alt job mai bun si care i-ar valorifica potentialul si talentul), insa el simte ca "s-a rupt" ceva si ca nu mai simte nimic...
ce sa fac, cam ce ai facut si tu. daca ma simt rau si imi vine sa plang de descurajare o fac cand sunt singura, ma ingrijesc mai mult, petrec mai mult timp cu mine insami (desi sunt intrerupta de kids mai tot timpul) si sunt acolo pentru el, il iubesc, ii zambesc, il sustin si NU MAI ASTEPT NIMIC ...o fac pur si simplu
sigur ca acum e tare botos si tafnos, dar de indata ce isi clarifica lucrurile, vom sti in ce directie o vom lua. pentru mine e doar una singura si viabila: impreuna pentru mai bine.
daca el chiar se va convinge ca nu ma iubeste..si e sigur de asta, atunci nu-l voi opri sa fie fericit. merita asta, la fel ca si mine. doar ca eu tot pe el il iubesc si nu pot renunta la noi din n-spe motive.
iara m-am lungit aici, sa-mi fie cu iertare. citeam undeva pe forum ca unii ar veni aici pentru solutii - solutiile nu vin uite-asa, pocnind din degete si mai ales nu vin de la altii! dar impartasirea acestor experiente poate ajuta pe mine/altul samd sa ne lamurim ca simtindu-ne vinovati nu rezolvam nimic, ca oamenii de langa noi pot fi niste enigme, ca sentimentele cer timp, ca unde se inchide o usa, se poate deschide alta.
multumesc si sa auzim de bine. sa fiti iubiti/iubite!
fatima spune:
eu nu cred ca el nu te mai iubeste si nu cred ca va putea vreodata sa fie convins ca nu te mai iubeste. chiar daca ti-o va spune. dragostea nu e dupa parerea mea un sentiment atat de categoric, de palpabil. ba e ambiguu si inselator. se confunda cu usurinta, cu tot felul de alte sentimente, uneori cu atractia fizica, alteori cu obisnuinta, uneori n-o mai vezi din cauza altor probleme, incat ai impresia ca nici nu e.
Si sotul meu a avut o astfel de perioada de neimpliniri profesionale,(iti zic, chiar se aseamana foarte multe din aspectele vietii noastre, pana si faptul ca si noi ne-am casatorit f. repede dupa ce ne-am cunoscut, si nu, nici eu nu am acceptat usor ideea de a ne desparti , dar nu m-am impotrivit tocmai pentru a-l ajuta pe el sa inteleaga mai bine ce simte..ca un fel de liber arbitru..asa cum ai spus si tu, cel mai bine te lamuresti singur asupra a ceea ce trebuie sa faci, si nu am vrut sa-l influentez, i-am si spus ca nu vreau sa renunte la idee din mila sau din alte motive, ar fi fost ceva fortat)
...sa-mi continuu ideea..care neimplinire devenise mai acuta pe fondul implinirilor mele profesionale, adica un sentiment de vina ca eu aduceam mult mai multi bani in casa, iar el nu se mai simtea indeajuns de barbat.de aici alte frustari, bine-nteles..e foarte greu sa reusesti sa te diseci in atatea bucatele pana cand sa intelegi intregul tablou, de unde si cum s-a ajuns la o anumita stare de fapt, dar nu imposibil..cum am mai spus, trebuie efectiv sa-l intelegi pe celalalt ca si cum ai te-ai intelege pe tine insuti/insati, ceea ce presupune o imensa detasare si altruism..si cel mai important e sa-ti asumi greselile..e rau ca el pune pe umerii tai cea mai mare parte din vina..sunt sigura ca nu e asa..pentru ca nu exista greseli mici sau mari, fiecare percepem altfel gesturile, faptele, cuvintele..ceea ce pentru unii e neinsemnat, pentru altii doare enorm..dar tu, i-ai spus ce te-a deranjat pe tine la el? sau de ce ai reactionat in anumite momente asa cum spune el ca nu i-a placut? asa, fara a-i reprosa, fara sa-l acuzi, vorbeste ca si cum ai vorbi cu un prieten, direct, franc..dar sa stii ca trebuie sa dezgropati trecutul, e obligatoriu sa analizati totul, insa e foarte important impulsul sub care o faceti , repet, nu pentru a acuza, ci pentru a intelege..
fatima spune:
A, uitasem..intreaba-ma orice vrei, daca vrei, poate te ajuta, cine stie? avand in vedere similaritatea situatie noastre...
strumph2in1 spune:
ciao fatima! merci pentru mesaj.
a trecut weekendul, mare lucru nu s-a schimbat. doar ca am fost la servici vineri sa-l felicit pentru proiect si acolo s-a purtat cam ca purcelul.
apoi a ramas sa doarma la ai lui (ok- nevoia de distanta mi-am zis) si nu mi-a spus cand se intoarce, in consecinta vine iar pe NV acasa si nu l-am mai asteptat cu masa pusa. l-am intrebat daca ii este foame la care imi spune "nu", eu totusi i-am pregatit ceva de papa si mai tarziu s-a servit. nici macar multumesc nu spune tot timpul. poate sunt si eu prea sensibila la amanunte.
desi am spus ca voi provoca mari discutii, s-a creeat la un moment dat o atmosfera mai linistita (vizionam un film impreuna- ne plac filmele) si am vrut sa clarificam niste lucruri. anume ca daca tot nu stim ce va aduce viitorul (asa cum crede el), iar el a declarat ca ma respecta mult si ca va dori sa ramanem prieteni si sa pastram o relatie stransa "ulterior datei H", atunci sa ne purtam civilizat in casa si sa nu lasam copiii doar in grija mea. la care el puncteaza ca el are grija de ei si se joaca cu ei, doar ca nu face mascarada - pe un ton care semnifica "mascarada o faci tu". m-a lasat paf cu asta.
a comparat situatia dintre noi cu aceea a unui cuplu in care unul dintre parteneri calca stramb si inseala. celalalt iarta, dar nu va mai fi niciodata la fel pentru ca tot timpul se gandeste ca daca a gresit o data, poate sa mai greseasca in viitor. in acesta analogie, eu joc rolul celei care a inselat. (in realitate, nici unul din noi nu a inselat pe celalalt niciodata). ca sa inteleg mai bine il intreb " nu mai ai incredere in mine?", el raspunde "nu e vb de asta".
mi-a comunicat (mai pomenise si alta data despre asta) ca asteapta un contract banos (care ar rezolva din prb financiare), care presupune plecarea pe durate mari de timp, gen de la 6 la 12 luni.
dupa discutia aceea parca a inceput sa vb mai normal cu mine (nu tot sila si priviri urate) si chiar sa se ocupe de copii mai indeaproape. a facut si papa de 2 ori.
ieri, duminica pe seara mi-a comunicat ca pleaca la un amic, iar eu i-am spus ca e posibil sa plec cu copii in vizita mai tarziu. nu mi-a spus cand vine sau daca vine. i-am lasat mesaj pe calculator unde suntem si ca ne vedem mai tarziu. el nu a deschis calculatorul si negasindu-ne acasa mi-a dat telefon (era suparat) sa intrebe unde suntem.
cand am venit m-am comportat normal, firesc. el tot rece, a stat seara tarziu pana spre 4 jucandu-se la calculator.
cam asta e. totul este "on hold"
strumph2in1 spune:
asta nu e chiar totul.
cat va mai dura "meciul"? fatima trebuie sa precizez ca el nu e genul care sa disece lucrurile si acum cred ca nu are starea propice acetor discutii. am mai incercat noi si cred ca au ramas lucruri nespuse.
apoi, in relatia noastra, eu sunt cea care se enerveaza repede, explodez si imi trece repede, el nu. tine supararea si retine orice amanunt chiar si ani de zile. eu sunt mai toleranta si cand vad ca gresim amandoi, ma gandesc ca amandoi trebuie sa avem intelegere unul fata de celalalt. el se poarta ca si cum nu poate face asta. ca si cum, e ok sa greseasca el , dar cand o fac eu, nu.
si mai e ceva, de cand a intervenit "discutia despre divort", in pat e foarte rece, se fereste sa ma atinga, ca si cum sunt raioasa sau ceva. e cazul sa iau eu vreo initiativa aici? uneori imi vine, macar sa-l tin sau sa ma tina in brate.
fatima, imi permit sa citez din ceea ce ai postat mai demult, pentru ca se potriveste bucatica rupta:
exista "un fel de blocaj provenit din rutina unor asteptari neimplinite..mai direct, el a crezut mereu ca eu am un alt "ritm", alt "sex drive", mai lent, mai rar..ca pur si simplu nu manifest un interes deosebit catre activitatea in cauza..de aia se cam resemnase in privinta mea..adica se trezea cu jum. de ora mai devreme dimineata si..de fapt eu reactionam in concordanta cu nemultumirile mele referitoare la comportmentului lui in anumite momente, ( ca de ex."adica azi am carat singura la sacose in piata, pt. ca n-ai putut sa vii sa ma ajuti, ti-ai mai lasat si sosetele aruncate pe jos, si acuma vrei sex?") nu faceam deloc "clic" la contextul dat..dar nici nu ma exprimam..credeam ca intelege el..iar cand am inceput eu sa incerc..el era deja cu blocajul pus..i se parea ca vreau numai pentru el, adica fortat, ca trebuie.."
el nu e genul matinal, dar facea asta seara tarziu cand ne reintalneam la orizontala....oricum, de mult timp aveam senzatia ca ce-mi doresc eu in pat nu conteaza pentru el. am incercat de mai multe ori sa mai vb in pat, sa mai provocam discutii, sa recreeam asa o intimitate inainte de "tango". el a inteles demersurile astea drept incercari de-ale mele de a-l respinge (ceea ce era atat de fals!).
am avut si noi momente ghiduse si spontane (chiar acum 1 luna) cand am inchis usa la birou si copii erau in casa si ....stiti voi..plus altele in trecut.
nu mai stiu. trebuie sa las timmpul sa mai treaca? nu e bine daca incerc sa-l iau in brate. el nu mai e tandru cu mine de cand cu "discutia despre divort". mi-e mie dor sa ma pupe, sa ma tina de mana sau sa ma ia in brate. la inceput l-am mai luat eu si l-am tinut in brate, dar el se arata rece si ca si cum o facea din sila. am renuntat si la asta. in prezent il pup cand vine, cand pleaca, de noapte buna. la inceput am incercat pe buze, dar mi-a oferit ostentativ obrazul. asa ca il pup pe obraz.
ha! ha! in seara aceea de vineri cand eram la servici la el si l-am felicitat pentru proiect, eu si copii am plecat rapid ca se facea ora de nani, ne-am pupat ca doua cunostinte: toc si toc pe cate un obraz!! nici nu ne-a condus la taxi, a venit soacra-mea sa ne conduca.
mai are cineva idee ce poate face un om sa se schimbe in halul asta? caci in aceste saptamani s-a purtat aproape ca un strain si cu un aer absent si uneori razbunator catre mine. ganditi-va si din perspectiva asta: este un rac cu ascendent in scorpion. nu ca rezolva problema dar uneori mai lumineaza niste aspecte.
viata continua. acusi semnez contractul cu firma mea, sper sa fie bine sau mai bine.
va multumesc si orice idee despre cum sa salvez situatia, e binevenita. sau poate o varianta de explicatie (excluzand-o pe aia cu "cealalta femeie")
eve44 spune:
Imi cer scuze nu am citit toate postarile tale ,dar din ultimul mesaj am inteles clar ca e vorba de o problema trecatoare.
Nu-mi permit sa-ti dau sfaturi ,dar nu cred ca exista casnicii in care macar o data sa nu fie un moment de criza.
Din cite am citit in postarea ta eu cred ca-l bagi prea mult in seama .Nu stiu ,poate gresesc ,dar multi barbati vor sa creada ca sunt liberi ,nu intrebati tot timpul "unde mergi ,cu cine te intilnesti,de ce nu m-ai sunat "etc.
Mai pe la inceputul casniciei mele am trecut prin asa ceva .
Am stat foarte mult si m-am gindit ,un sot nu este totusi un copil.
Lasa timpul sa treaca (dar nu sa aleaga ptr voi),nu-l mai "cocolosi"
tot timpul ,incearca sa pari putin indiferenta si o sa vezi ca o sa fie bine(stiu e greu dar trebuie sa schimbi ceva si-n comportamentul tau).
Ai grija de tine!
Eve
zepellina spune:
Parca povestesc eu. In acest moment situatia se aseamana ft mult cu a ta. Dragoste nu am mai facut de o luna deloc (l-am lasat pt cand vrea), ii acord mai mult timp, am vorbit...si la fel am primit doar reprosuri ca sunt falsa.
Sunt in mare dilema cum sa ma comport si dupa ce am citit subiectul..ma gandesc sa il ignor, desi pot sa spun ca am facut si asta si ne-am indepartat si mai tare. Dupa ceva timp in care nu ne-am certat deloc, eu ft draguta cu el....nu e bine, ca el nu mai simte si vrea sa se mute (iarasi). Nu inteleg NIMIC , astazi i-am spus ca il iubesc, il doresc mult si...sa faca ce vrea.
Problema cea mare la noi, este 
, el nu mai simte si din cauza asta s-a blocat si fuge de mine, ezita sa vina acasa.
zepellina
strumph2in1 spune:
eve: mersi de mesaj. stii, poate ca ma concentrez prea mult asupra lui - in 4 ani de stat acasa cu copii si cu viata sociala a nostra e posibil. dar asta nu e totul.
oricum, comportamentul mi l-am cizelat, adica sunt mai detasata, dar nu indiferenta. iar criza asta a lui, daca asta este, nu stiu cat e de corect sa o faca pe socoteala celei mai apropiate persoane.
cocoloseala- exclus! am senzatia ca asta si-ar fi dorit in trecut cand parea un barbat normal care se descurca pe picioarele lui, cand s-a exprimat acum 2 saptamani mi-a reprosat ca nu i-am calcat nu stiu ce haine dimineata (acum 2 ani) si ca nu am gatit nu stiu ce feluri. repet: el obisnuia sa fie un om care se descurca singur si nu a dat semne ca prefera sa fie tratat ca un copil.
strumph2in1 spune:
eve: mi-am mai maintit ceva (intre timp papica se face in cuptor
)
si de asta m-am casatorit cu el, pentru independenta lui! ori avand copii foarte repede (dorindu-i amandoi), au aparut momente in care a inceput sa se simta pe loucl doi, in timp ce eu ma ocupam de copii: unul de 2 ani si un nou nascut, ori el petru asta imi reproseaza ca a fost atat de singur! Am fost in imposibilitatea de a mai sta in picioare din oboselii, iar odihna a fost salvarea mea. iarasi ceva ce nu cred ca ne-a ajutat, in acea perioada (care a tinut cam jumatate de an, timp in care estimez eu ca au inceput frustrarile cele mari), a stat o ruda la noi, pe care am vrut sa o ajutam, dar prezenta ei ne-a cam "ucis" intimitatea. si in timpul asta frustrarile profesionale au fost tot acolo, iar eu am trecut printr-o "mica" depresie...
no pai, intre timp ne-am mai harait, dar ne-am impacat tot timpul inapoi.
michelle7 spune:
strumph din ce am citit singura data cand l-ai scos din amorteala a fost cand nu v-a gasit acasa. Data viitoare fa si tu ca el . spune sunt la un prieten. cand el pleaca stii exact unde e??? nu cred. Plateste-i cu aceeasi moneda. Barbatii sunt posesivi cu " bunurile " lor ,poate asa o sa-i atingi o coarda sensibila. Daca il servesti "ca o sluga" te va dispretui si mai tare. De ce ii faci mancare daca el umbla creanga? Stii cee intelege el din asta? Ca poate sa faca ce vrea el ca tu te porti cu el ca si inainte de probleme. e un om care iubeste independenta nu??? pai fi independenta si se va identifica mai tare cu tine.