Sansa e cea pe care ne-o acordam

Raspunsuri - Pagina 5

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Zina spune:

Eu cred ca-i gasesti prea multe scuze, de ce nu te "trezesti"? Si cum a spus si Michelle7, de ce continui sa ai grija de el, ca inainte? Papica ta e gata tot timpul, il astepti acasa si-l mai si pupi cand vine si el cum iti raspunde? Nicicum, face ce vrea cu tine, asta-i adevarul, tu nu ai curajul sa-i raspunzi cu aceeasi moneda si rezultatul va fi ca, el se va comporta poate mai urat ca si pana acum, stie sigur ca esti "la cheremul" lui. Sa nu te superi, dar din ce povestesti, asta reiese, ca el face ce vrea, tu faci ce vrea numai el si pe deasupra ii mai si gasesti tot timpul scuze... Cum poti sta langa un om care nu te respecta, nu-ti acorda atentie, se comporta urat cu tine, fara sa faci nimic, numai asteptand ca poate poate intr-o zi isi va reveni...???

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns strumph2in1 spune:

da, zina si michelle7 se poate sa fie cum spuneti voi. poate sa fie prostie din partea mea ca incerc sa-l inteleg. "scuzele" = incercare de intelegere din partea mea. de ce fac asta? e destul de simplu, este partenerul meu de viata intr-o criza de durata de acum. am rasucit lucrurile pe toate partile si concluzionez ca se afla intr-o criza de mult, criza din care il poate scoate doar un succes profesional sau un salt material. in plus, (in afara de faptul ca il iubesc asa sucit cum e), este tatal a doi copii - ai nostri copii, crescuti cu dragoste si doriti din toata inima.

e mai simplu sa-i intorc spatele si sa plec la parinti/socri. uneori imi vine si mie sa ma tooot duc, ma simt suparata, dezamagita si deprimata. dar asta nu e o solutie. trebuie sa-mi vad de casa si de copii.

de cateva zile, inregistrez niste progrese si semne de revenire la normal, desi nu totale sau de profunzime.

din pacate, incep eu sa ma simt tot mai prost, nu mai am chef de nimic, totul mi se pare apasator si greu. in fiecare zi ma montez sa ma ridic si sa-mi vad de treburile mele. ma simt singura. nu stiu ce soi de deprimare o mai fi si asta, dar cand credeam ca ies din ea, vad ca ma apuca iar. stie cineva cum se scapa de depresie? adevarul ca ma si apropii de o anumita "perioada lunara" si atunci chiar ma apuca toate relele.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Zina spune:

..."criza din care il poate scoate doar un succes profesional sau un salt material..."
Si daca nu se intampla asta, atunci tu ce te faci?
Imi pare rau de tine, sper sa ajungeti la un numitor comun, si el sa-si revina 100%.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns andabrro spune:

quote:
Originally posted by strumph2in1

criza din care il poate scoate doar un succes profesional sau un salt material.


asa nu sint de acord cu asta .. de ce sa-l scoata din criza "ceva" ?? ba trebuie sa se scoata singur! cind esti bolnav te duci la doctor si te tratezi, nu astepti sa-ti "ploaie" vreun leac din cer.

quote:
[ e mai simplu sa-i intorc spatele si sa plec la parinti/socri. uneori imi vine si mie sa ma tooot duc, ma simt suparata, dezamagita si deprimata. dar asta nu e o solutie. trebuie sa-mi vad de casa si de copii.



nu cred ca ai dreptate nici aici - sentimental el ti-a intors spatele primul. daca esti asa "vinovata" de toate relele de pe lume de nu te mai poate saruta ca pe-o sotie ori vorbi corespunzator, la ce sa stai?? are nevoie de servitoare sa-i calce rufele si faca mincarea, sa-si angajeze.

ce-ar fi daca nu i-ai mai face mincare deloc, nici spalat, nici calcat ... in schimb sa pleci de-acasa cind nu se asteapta, sa nu-i preiei apelurile telefonice ... sa vada ce "bine" e si cam ce viata duci tu. spune-i c-o sa-i raspunzi la telefon cind oi cistiga la loto!!
daca asta e "limba" pe care o pricep barbatii hai s-o invatam ca sa ne putem intilni cu ei pe un teren comun.

si dac-as fi eu, as aranja cit mai rapid cu putinta sa am venitul meu si i-as spune ca plec EU, mi s-a urit sa fiu tratata cu curu' si sa-mi fie viata varza. nu traim "for ever" si nu-i timp de asteptat rezolvarile dilemelor existentiale ale celor care refuza sa creasca si sa-si asume responsabilitati de adult. astia-s cei 2 centi ai mei.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns bruxinha spune:

strumph puiule, nu vreau sa te dezamagesc, dar deschide ochii: dupa mintea mea e altcineva "pe fir". Sa dea Cel de Sus sa ma insel.
Pe ce ma bazez: si-a schimbat comportamentul brusc. Pana la un moment dat a fost ok, cat de ok putea fi in conditiile date, apoi a intervenit ceva. Sau cineva.
Pe fondul nemultumirilor acumulate de el in tot acest timp (ca s-a simtit singur, etc etc), eu inclin sa cred ca cineva a sesizat momentul si l-a bagat in seama mai mult decat se cuvenea, iar lui nu i-a trebuit prea mult, vulnerabil fiind. Ba chiar as crede ca l-a luat pe nepregatite si l-a lovit asa un gand: eu pentru mine cand mai traiesc?
Asta cred eu, ma rog sa nu fie asa.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Podeanu spune:

quote:
Originally posted by bruxinha

strumph puiule, nu vreau sa te dezamagesc, dar deschide ochii: dupa mintea mea e altcineva "pe fir". Sa dea Cel de Sus sa ma insel.
Pe ce ma bazez: si-a schimbat comportamentul brusc. Pana la un moment dat a fost ok, cat de ok putea fi in conditiile date, apoi a intervenit ceva. Sau cineva.
Pe fondul nemultumirilor acumulate de el in tot acest timp (ca s-a simtit singur, etc etc), eu inclin sa cred ca cineva a sesizat momentul si l-a bagat in seama mai mult decat se cuvenea, iar lui nu i-a trebuit prea mult, vulnerabil fiind. Ba chiar as crede ca l-a luat pe nepregatite si l-a lovit asa un gand: eu pentru mine cand mai traiesc?
Asta cred eu, ma rog sa nu fie asa.




Sa ma ierte D-zeu, dar si eu cred acelasi lucru. Si poate asteapta acea salvare profesionala/materiala cumva sa va "ajute" si pe voi si sa-si vada si de viata lui.
Parca ai mai mult curaj sa-ti iei viata de la inceput cu ceva bani in buzunar, si incredere mai multa in tine.

Din pacate doar ptr noi mamele copiii sunt pe locul intii si nu regretam o clipa faptul ca existenta lor ne umple viata cu multe alte activitati de care nu aveam habar inainte. Ptr unii barbati casnicia, copiii, devin prea mult si simt nevoia de a o lua de la capat.

Sper din tot sufletul sa ma insel, si sa-si revina.




Dana si gemenii
Voiculestii

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns strumph2in1 spune:

Am citit ultimele mesaje de la voi.

Sa nu credeti ca ma incanta situatia sau comportamentul sotului. De exemplu, daca el "brusc" si-ar reveni, io n-as sari direct in pat - ca sa zic asa cu el - de fericire (desi n-ar fi rau :D), pentru ca intre timp si io imi mestec supararea pe indisponibilitatea asta a lui de a rezolva, pe lipsa de deschidere. Sigur ca mi-o tin in frau, caci de nu, mama la ce cearta am ajunge si de acolo? unde? E o solutie , desigur ca nu. Caut si eu sa-mi luminez mintea, citesc, mai vb cu fetele, imi caut toate colegele si prietenele cu care am intrerupt legaturile si imi pun bazele unei vieti sociale de care am atata nevoie. Sunt si genul acelade om care se sufoca singura, in casa. Imi iubesc copii si facem tot felul de activitati impreuna, dar simt nevoia sa interactionez cu fiinte mature, de varsta mea.

Podeanu: sunt de acord cu tine. Din ceea ce cunosc despre barbati si despre al meu -in particular - stiu ca se simte marcat ca nu a facut mai multe pentru noi ca familie, fie ca nu a putut , fie ca nu a sosit sansa lui inca. Poate de aceea si episoadele mele de frustrare (manifestate fara tact uneori) au picat atat de prost si au deschis "prapastia" intre noi. De aceea eu cred ca relatia se va reface cu timpul - este imposibil ca atunci cand iubesti sa-ti dispara sentimentele uite-asa peste noapte! Exceptie poate face un soc - partenerul te inseala sau face lucruri oribile (ceea ce nu e cazul).

Pe de alta parte, ieri a lipsit toata ziua (mi-a spus ce-i drept ca nu stie cand se intoarce ca are treaba) si ne-am vazut noaptea la 12 si jumatate. Si nu mi-a dat un telefon (asa cum facea si aveam si noi o conventie - am mai mentionat asta) si m-am simtit prost - lasata ca un catel in ploaie, exclusa din viata lui, ceea ce nu mi se pare corect. Astazi mi-am facut program de iesit: ma intalnesc cu o buna amica cu care am mai pastrat legatura si abia astept.

Ce nu pricep eu este: de ce ma doare cand pleaca rece? de ce ma doare cand vine asa rece? de ce simt un nod dureros in piept? Se poate sa-l alung cumva? Stie cineva senzatia? Vreau sa ma simt mai bine!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns diadaniela spune:

strumph2in1,nu ai cum sa te simti bine cand sotul tau ,pe care il iubesti,se poarta asa rece cu tine.Ti-am citit poveste si imi pare tare rau pt. ce ti se intampla.Imi dau seama cat de greu iti este si ce mult trebuie sa suferi.E usor pt. cine nu-i in situatia ta sa spuna sa divortezi,dar nu e asa simplu.M-am gandit ce as face eu in situatia ta si stiu ca as lupta pt casnicia mea.Poate fi doar o perioada mai rea,cine stie.Incearca sa fi putin mai indiferenta ,dar nu renunta definitiv.Nu stiu daca m-am facut inteleasa.
Iti doresc sa-ti fie bine orice ar fi.

,,Iaca si eu pe aici ma bag in seama...poate invat si eu cate ceva de la cineva...sau mai invata si altii de la mine,,

Dana

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns zepellina spune:

quote:
Originally posted by strumph2in1

Am citit ultimele mesaje de la voi.

Ce nu pricep eu este: de ce ma doare cand pleaca rece? de ce ma doare cand vine asa rece? de ce simt un nod dureros in piept? Se poate sa-l alung cumva? Stie cineva senzatia? Vreau sa ma simt mai bine!





Este normal. Eu simt cam demult senzatia, incep sa ma satur, sa ma obisnuiesc si de multe ori ma intreb:oare pana cand???vreau sa ma simt libera, fericita.
Am luptat cu mai multe arme si nu am reusit. Acum, dupa ce mi-a spus ca se simte bine cu mine, in familie, dar nu simte ca ma vrea...vrea sa plece; daca fac efortul de a sta cu el, langa el noaptea..degeaba"faci ce vrei"
Vroiam sa iti spun ca mai simte cineva ce simti tu, si inca mai cred ca o sa reusesc.

zepellina

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns strumph2in1 spune:

ciao! zepellina, imi pare rau ca treci prin asa ceva. seamana cu ceea ce am relatat eu, dar eu sunt sigura ca el mai are sentimente si de aceea cred in relatia noastra. daca as avea un singur semnal ca e altceva, ne-am separa. i-am si spus ca relatie falsa, de dragul lumii, nu vreau si nu e bine pentru nimeni.

tu ce ai facut ca sa-l readuci la ganduri mai bune? nu stiu povestea ta, poate ca comportamentul sotului tau are alte motivatii? daca crezi ca te ajuta, spune!

in rest, am fost la intalnirea cu amica mea, a fost super ok si acum mi-am schimbat frizura tot la niste amice, am par ca de italience: lungut (nu foarte) si lins....ma rog, sa vedem daca fac impresie, mie imi place:)

elise: imi pare tare tare rau pentru ceea ce ti se intampla, nu am stiut povestea ta:(...multa putere pentru viitor!

multa bafta fetelor si va mai tin la curent!

Mergi la inceput