Parinti cu copii de SD 4
Raspunsuri - Pagina 9
Lona spune:
Fetelor puternice, luptatoare si cu micuti minunati!
Am ajuns cu sufletul la gura acasa, sa va istorisesc o intamplare de astazi.
Stiti ca v-am povestit aici despre un tanar de 35 de ani, foarte apropiat mie, cu SD. Spuneam atunci ca sunt foarte trista pentru ca este in regres, s-a izolat, nu mai vrea nimic. Lucrurile nu s-au schimbat, ba mai mult, a uitat si din acumularile pe care le facuse.
Astazi insa ne-a uimit.
Stateam de vorba cu mama lui. El, langa noi.
Deodata il vedema ca priveste foarte atent la ceva (el, care de regula este absent). Si in acelasi moment, pleaca repede de langa noi (si asta este o performanta, pentru ca este destul de greoi).
Ce se intamplase. La cativa metri de noi era strada. Un micut de vreo 3 ani o zbughise de langa mama si mai avea cativa pasi pana in drum.
Ce resorturi interioare, ce gand bun i-a dat Dumnezeu, ce sclipire a fost in mintea lui ca a tasnit pur si simplu si s-a asezat in fata lui, oprindu-l. Nu l-a apucat sa-l traga, pur si simplu s-a proptit in fata lui, blocandu-i cursa.
Am ramas inmarmurite amandoua. El, care de altfel trebuie sa fie supravegheat pe strada, pentru ca nu este atent la masini si nici nu sesizeaza pericolele. El, care este total dezinteresat de ce se intampla in jur. El, care refuza comunicarea. L-am admirat si l-am laudat pentru gestul lui. Nici o reactie, a reinceput murmurul acela aproape constant, de fapt un fel de scrasnet, care inseamna ca iar s-a retras in lumea lui.
Am vrut sa va povestesc aceasta clipa minunata, care ne-a intarit la toti ideea ca, dincolo de aparente, in mintea si in sufletul acestor copii se petrec lucruri care nu legatura nici cu IQ mai mic, nici cu restul elementelor care ii face mai speciali. Ei sunt cu ADEVARAT speciali, si Dumnezeu cred ca lucreaza uneori prin ei, mici ingeri nevinovati.
Numai bine si sanatate la pitici si mamici!
paula2003 spune:
Felis, daca am fi stiut ce va fi nu le spunea sotul la nastere. A fost si rau atunci, nu a avut cu cine sa discute, eu nu stiam si s-a dus la ai lui sa le spuna oful. Asa a inceput calvarul, sa o parasim, sa o abandonam, sa o omoram.....nu vreau sa-mi mai amintesc.
E mai bine ca nu stiu rudele intr-un fel. Cand va fi mai mare, ei au sa-l iubeasca si mai mult cand vor afla si nu mai pot sa-si schimbe sentimentele deja cladite de pana atunci.
Depinde de la caz la caz, de la persoana la persoana.
Paula cu Paul & Alexandra
ardeiash spune:
lona; asta este cu adevarat extraordinar! ma bucur mult !
s-auzim numai de bine! si 
ardeiash spune:
quote:
Originally posted by FELIS
Bine... oricum la noi soacra, socrul, cumnata... inca nu stiu ca Mihai are SD... [/blue]
vrei sa spui ca nu ai zis nimanui , numic.? asa am procedat si noi... v-ati gandit cum o sa procedati?
s-auzim numai de bine! si
FELIS spune:
LONA ... e uimitor ceea ce povestesti... Ma bucur f mult... E clar ca aceasta retragere a lui e voluntara... Ceva l-a determinat... dar nu e deloc absent la ceea ce se intampla in jurul lui... Ma bucur si pt voi... si imi inchipui ce a fost in sufletele voastre...
PAULA... imi pare rau de cum se poarta soacra ta cu tine... si imi inchipui si te inteleg... 
Intr-adevar... poate e mai bine ca nu le-am zis de la inceput... Cel putin familia mea nici nu stie ca Mihai e operat la inima... Ii vom lua motul pe 4 martie si atunci vor afla... Sper sa nu iasa prea tragic... avand in vedere ce probleme de sanatate au ai mei... Bine ca macar ai o mama care sa fie langa tine si sa te ajute
Vergi... socrilor nu le-am zis pt ca sotul asa a hotarat... fiind familia lui, nu ma bag... Alor mei nu le-am zis nici macar de operatie... Avand in vedere ca sunt la 300 km departare... si au probleme de sanatate si multe alte motive... am zis ca nu are rost sa le dam asemenea vesti... Oricum, ai mei nu l-au vazut decat la botez, exact acum 1 an... Pt ce sa le dau asemenea vesti?... Nu au trait mai bine pana acum fara sa isi faca griji si probleme si fara sa ma piseze pe mine la cap cu enspe mii de ganduri... LA mine in familie lucrurile sunt complicate raaaaaaauuuuu... Asa ca... daca ar fi existat posibilitatea sa nu le zic niciodata... nu le-as fi zis...
Felis si 
Mihai-Cristian (06.12.04)
ianuarie 2006,februarie 2006
"Caracterul fara inteligentza poate mult, dar inteligentza fara caracter nu valoreaza nimic" Cicero
ardeiash spune:
ii luati motul pe 4 martie? aveti grija ce puneti pe tavita! si sa faceti poze, multe, multe sa le vedem si noi!
nu le spune felis alor tai nici pe 4 martei, in masura in care poti... e mai bine sa-i protejezi...
s-auzim numai de bine! si
Lona spune:
quote:
Originally posted by FELIS
[blue]LONA ... e uimitor ceea ce povestesti... Ma bucur f mult... E clar ca aceasta retragere a lui e voluntara... Ceva l-a determinat... dar nu e deloc absent la ceea ce se intampla in jurul lui... Ma bucur si pt voi... si imi inchipui ce a fost in sufletele voastre...
Felis si
ianuarie 2006,februarie 2006
"Caracterul fara inteligentza poate mult, dar inteligentza fara caracter nu valoreaza nimic" Cicero
Of, Doamne, ce bine ar fi sa fie asa! Din pacate, ultimile consultatii la medici (psihiatru si neurolog) au spus cam acelasi lucru: s-a plictisit, iar celula nervoasa a obosit. Trist este ca redevine din ce in ce mai dependent de cei din jur, in sensul ca o parte dintre lucrurile pe care le facea singur le-a uitat pur si simplu. Noi inca mai speram sa redevina macar la starea de dinainte de acest regres, dar specialistii nu ne incurajeaza. Nu asteptam o minune imediata, dar medicina progreseaza, poate se va gasi un leac miraculos.
Putere si curaj!
mihaelabeldimanescu spune:
buna ziua! ma numesc mihaela am 34 de ani si o fetita de 4 ani tot cu SD.mi-am dorit foarte mult un copilas l-am facut destu de tarziu dar nu m-am gandit o clipa cese va intampla si cum avea sa-mi schimbe total viata.am nascut-o pe bianca in martie 2002am fost tare fericita ca voi aduce un ingeras pe lume,mi-am pus multe sperante dar nu am crezut ca se vor narui ca cu castel de nisip.si ca totu sa fie complet dupa 8 luni de la nastere tatal ei ne-a parasit.a luat tot din casa si a plecat. am trecut prin momente groaznice;in plina iarna nu mai aveam unde sa stam ,nu avem nici macar unde sa -i incalzesc laptele.am avut noroc de parintii mei care m-au autat foarte mult.au trecut 3 ani si nu mai privesc decat cu manie la tot ce a fost.cu ajutorul parintilor si a lui Dumnezeu am trecut si eu si bianca peste toate.acum avem casa noastra suntem sanatoase si ne bucuram foarte mult de orice clipa petrecut in preuna.am invatat ca timpul le rezolva pe toate ,ca tb. sa fii optimista si ca nu tb. sa disperi.bia e o dulceata de fetita,merge, se joaca , e foarte receptiva la tot ce se intampla in jurul ei.acum tb. sa va las plec la serv.(sunt as. med. in ATI la sp. jud. galati). vb. maine.pupatii pe "chinezoii mici" din partea biancai. pa.
FELIS spune:
quote:
Originally posted by mihaelabeldimanescu
buna ziua! ma numesc mihaela am 34 de ani si o fetita de 4 ani tot cu SD.
Mihaela... bine ai venit printre noi...
Imi pare rau ca te numeri printre parintii de copii cu SD... dar imi pare bine ca esti o luptatoare si o optimista...E trist ce ai patit tu, dar ma bucur ca nu te-ai lasat doborata.
Povesteste-ne mai multe despre Bia...
Felis si
Mihai-Cristian (06.12.04)ianuarie 2006,februarie 2006
"Caracterul fara inteligentza poate mult, dar inteligentza fara caracter nu valoreaza nimic" Cicero
ardeiash spune:
Mihaela, bine ai venit!
eu il spanzuram pe barbata-tu daca-l cunosteam. nu vreau sa te mai amarasc, sa-ti mai pun si alte intrebari, insa felicitari si putere in continuare ca ai trecut peste moment. eu il am pe sotul meu alaturi, asa ca imi inchipui cat trebuie sa fie de greu, cu serviciu, cu copil si cu probleme. in orice caz aici incercam sa ne sprijinim sufleteste unii pe ceilalti , sa ne dam sfaturi, sa fim o familie, pana la urma ... te asteptam sa ne spui despre ingerasul tau , poate fotografii..
sanatate maxima!
s-auzim numai de bine! si