Neputincioasa in fata bolii copilului meu

de foarte mult timp vreau sa scriu acest subiect, insa niciodata nu ma simteam in stare sa povestesc ceea ce simt.
Cred ca multora dibtre voi, va este cunoscuta povestea mea si a baietelului meu, Alexandru.
Alex, are 1 an si 3 luni, iar la varsta de 11 luni am decoperit ca are diabet.Cumplia zi si inspaimantatoare acele momente care imi vor ramane intiparite in minte toata viata.Acum , dupa 4 luni de la punerea diagnosticului.....inca imi mai rasuna in minte acele cuvinte:"Are diabet! Saracutul asa de mic......"
Aproape toate sunteti mame sau va doriti sa primiti binecuvantarea de a deveni mame, si nu numai...sunteti parinti si sper ca intelegeti ce inseamna acest soc.
Lucrurile stau in felul urmator si asta este si motivul pentru care va scriu.
De 4 luni de zile, m-am schimbat total...ordinea prioritatilor in viata mea la fel. Pentru mine nu exista nimic mai presus de copil, si inainte era la fel, dar de cand este bolnav....sunt si mai si....
Viata mea, de 4 luni de zile este o rutina totala...din 3 in 3 ore, trebuie sa ii masor glicemia, sa ii dau de mancare, de 3 ori pe zi facem 4injuectii de insulina(dimineata face 2 feluri).In cele 24 de ore ...eu il urmaresc continuu, sa nu transpire..sa nu aiba extremitatile reci- acestea sunt simptome de hipoglicemie. Sau sa observ semnele de hiperglicemie....cred ca este foarte greu sa pricepeti ce spun eu, doar cine stie ce este diabetul intelege.Cand facem insulina , de multe ori refuza mancarea, lucru foarte grav....nu se accepta as ceva...are consecinte grave.
CA sa nu ma lungesc prea mult...am neviue de un sfat ....
Simt ca cedez psihic su fizic. Noaptea numai am somn, stau si veghez copilul, ma macina uneori semntimentul de invide: de ce a trebuit ca Alex sa se imbolnaveasca. Mi-e greu sa ma impac cu ideea asta. desi, toata familia face tot ce ii sta in putinta sa ma ajute, atat cat poate fiecare, am sentimentul ca ma lupt singura. Sotul munceste foarte mult, vine seara la orele 20-21 acasa. cand vine, este foartye obosit, copilul vrea sa se joace cu el. se joaca putin, si apoi se pune in pat la Tv sau la calculator. Chiar daca se joaca cu el mai mult, am senzatia ca nu stie sa o fac asa cum ar vrea Alex. Nu suport sa il vad plangand si nici nu ii face bine.
Cea mai mare problema a mea este ca as vrea sa mai ies din casa, sa merg in vizita...dar nu o pot face pentru ca imi este teama: daca se intampla ceva cu Alex....cei de acasa (mama, tata, bunica sau sora mea) nu stiu ce sa ii faca. Niciunul din casa nu stie sa faca insulina(si nici nu au prea multa vointa sa invete, spun ca nu pot sa o faca, le este mila), nu stiu sa ii i-a glicemia, nu stiu sa ii cantareasca mancarea si sa ii calculeze hidratii de carbon pe care trebuie sa ii consume intr-o anumita cantitate la fiecare masa.
Ma simt uneori marginalizata, parca nimeni nu vrea s ainvete toate aceste lucruri, nimeni nu verea sa ma ajute. MA simt slabita, parca am devenit labila psihic...nu mai suport aceasta viata. i cand ma gandesc ca asta este doar inceputul....este o boala de toata viata.

ce sa fac???? Ajutati-ma cu ceva sfaturi......

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=59341" target="_blank">Bazar pt Alex
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=59171&whichpage=1" target="_blank">Alex, un baietel diabetic de 1 an

http://pg.photos.yahoo.com/ph/ana_miti/my_photos?urlhint=actn,del%3as,1%3af,0

ana-maria si Alexandru Andrei(7 oct.2004)http://www.cat.pscomp.ro/yap/

lorelei_19 spune:

Draga Ana, mamica eroina ash fi vrut atat de mult sa-ti pot da un sfat minune, sa-ti spun ce sa faci si cum sa o scoti la capat, din pacate nu pot. dar iti pot spune ca stiu ce inseamna tot ce povestesti tu, stiu cat de perfida boala e diabetul si mai cunosc si teama asta imensa pentru copil, atunci cand ti-e copilul bolnav. Singurul sfat pe care ti-l pot da, e sa vorbesti cu ai tai (mama ta, sotzul tau) exact ce ne-ai spus si noua, eventual sa le arati subiectul si sa-i rogi sa coopereze. De facut injectii cu insulina nu-i mare lucru, iar mancarica o poti prepara dinainte (sau puse exact cantitatile undeva pentru preparare). Ia-ti neaparat o pauza, dar instruieste neaparat pe cineva, sa vezi ce bine o sa-ti fie atunci. Chiar si cateva ore prin magazine sau o pizza cu o prietena inseamna ENORM si-ti da din nou sentimentul ca esti femeie.
Te pup cu simpatie si-ti urez din toata inima multa putere si rabdare, iar micutzului multa sanatate

"Unde exista dragoste, exista si Dumnezeu" - Tolstoi

annie_xtreme spune:

Salut Ana

Ar fi ideal sa incerci sa vorbesti cu cei din familia ta care au contact cu Alex...daca DOAMNE FERESTE tu intr o zi n o sa fii langa el, cineva trebuie sa iti preia sarcinile. Cineva trebuie instruit in sensul asta. Pentru un adult e mai ushor (tatal meu a invatzat instant sa isi calculeze hidratii de carbon, sa isi masoare glicemia si sa isi faca insulina desi inainte de a afla ca are diabet nu calca in bucatarie, avea oroare de sange si ace. Acum stie ca e singura metoda sa duca o viatza normala). Nu e normal sa te ocupi doar tu de Alex...nu e bine nici pentru el. Pe de alta parte, o sa iti fie greu sa ai incredere in altcineva (presupunand ca reushesti sa " formezi" pe cineva sa aiba grija de el....Asa ca eu nu pot decat sa te pup, si sa mai spun odata ca trebuie sa incerci intr un fel sa imparti responsabilitatile cu cineva, pentru ca Alex are nevoie de cat mai mult sprijin/supraveghere posibil/a.
Pup

ana_miti spune:

Dragele mele, va multumesc tare mult pentru incurajari si pentru sfaturi.
exact asta imi doresc si eu....cineva sa stie ce sa faca ce fac eu.
In privinta nesigurantei, aveti dreptate, sotul meu stie sa faca insulina si sa ia glicemia...de cate ori o face...am senzatia ca nu face cum trebuie: ca nu face pliul la piele cum trebuie, ca nu tine acul cum trebuie, ca nu a intepat bine degetelul, ca nu a pus suficient sange pe bandeleta.....etc
Stiu ca si eu gresesc gandind in felul acesta, tocmai de acea, constientizez ca am nevoie de ajutor si cu timpul va trebui sa inteleg si eu ca si ceilalti din jur ii vor binele copilului.
Viata nostra de cuplu, este deja de domeniul trecutului, din toate punctele de verede. Numai comunicam, numai...., numai.....etc.
Desi, nu asta imi doresc, totusi asa se intampla.
Cei drept , nici sotul meu nu este foarte inventiv sau inovator in asenea situatii, numai comunicam in nici o privinta...poate batem campii de o tema data......doar atat.

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=59341" target="_blank">Bazar pt Alex
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=59171&whichpage=1" target="_blank">Alex, un baietel diabetic de 1 an

http://pg.photos.yahoo.com/ph/ana_miti/my_photos?urlhint=actn,del%3as,1%3af,0

ana-maria si Alexandru Andrei(7 oct.2004)http://www.cat.pscomp.ro/yap/

lorelei_19 spune:

Ana invatza sa o lashi mai ushor. Nu e simplu, si stiu, ai impresia ca doar tu le faci bine pe toate, ca fara tine ar patzi ceva Alex. Cunosc sentimentul, fiica-mea a fost bolnavioara ca bebeu si am trecut prin aceleashi stari. Sa stii ca sunt ganduri care nu te ajuta cu nimic, ba din contra, iti fac foarte rau, or sa afecteze si relatzia voastra. Si vorba lu' annie_extrem (ce de-a Ane ne-am adunat si ppe mine tot Ana ma cheama ), ce te faci daca Doamne fereste esti o data bolnava, sau ti se intampla ceva? calca-ti pe fire, si ia-o mai ushor. Pupici si multa, multa intelepciune si rabdare.

"Unde exista dragoste, exista si Dumnezeu" - Tolstoi

szivarvany spune:

Ana
desi poate nu crezi cateodata, esti o mama extraordinara
Nu-ti pot da multe sfaturi, stiu despre diabet ca avea si Mama mea, dar pot sa-ti spun din putina experienta ca trebuie sa-ti acorzi si tie un pic de timp, sa nu o iei razna.
De exemplu, organizeaza intr-o seara, cand sotul tau e acasa, poate sambata/duminica, o iesire cu o prietena, undeva, la o prajitura, pizza, orice, macar 2 ore. Ii faci lui Alex insulina, lasi instructiuni taticului si ai plecat cu celularul in poseta. Sau tot asa doua ore poti lipsi si in timpul zilei, lasi mancarea pregatita cuiva din familie si fugi la coafor, la un magazin, oriunde unde sa fii un pic singura, chiar daca nu foarte linistita, dar macar iesi afara din casa.
Cred ca ar fi si mai bine daca ai avea vreo cunostinta apropiata, chiar mai in varsta, ce lucreaza sau a lucrat ca asistenta sau medic, sa ramana cu cineva din familie si cu Alex, asa sigur ai sta mult mai relaxata departe de casa.
Noi suntem alaturi de tine oricand ai nevoie si iti dorim multa sanate sa poti merge mai departe, iar lui Alex ii dorim tot binele din lume si intr-un viitor apropiat un tratament adevarat pentru diabet




Daria & Giulia (2004 08 16)
Haideti la bazar sa-l ajutam pe ALEX !
Supercopiii iulie/august 2004

CristinaT spune:

mamico si nu pot decat sa-ti spun sa incerci sa implici si alte persoane, sotul si mama ta. Daca nu incepi cat mai repede, se vor obisnui ca poti sa le faci pe toate si sa le duci pe toate si chiar nu vei putea nu te vor ajuta. Nu trebuie sa te arati super puternica, recunoaste ca esti obosita. Stabileste cu ei un program, o data pe saptamana, de doua ori pe luni sau cum simti tu. Incepe cu plecari scurte pe cat crezi ca poti sa suporti. Imi aduc aminte ca prima plecare fara fata am petrecut-o sub geamul ei, uitandu-ma la geam. Va doresc multa sanatate si putere. Si nu lasa relatia sa se strice. Spune-i mamei tale ca aveti nevoie de timp pentru voi. La despartire se poate ajunge extraordinar de repede ... cand nu mai exista comunicare.

www.babiesonline.com/babies/o/oana/" target="_blank">6 ani - 14 februarie 2006

corinadana spune:

Draga Ana_Miti poate iti pot fi de ajutor cu o informatie! Mama mea are diabet insulino dependent si de cate ori gasesc articole cu privire la acest subiect le citesc cu atentie. Ce am descoperit eu a fost Formula As nr. 698 articol DIAVIT diabetul tratat cu un medicament naturist. Cauta revista, si intreaba medicul ce se ocupa de puiul tau.
Va tinem pumnii!



Corinadana mama de Raluca

giulia71 spune:

Roaga-te ca Bunul Dumnezeu sa iti dea sanatate, rabdare si puterea de a merge inainte! E greu, imi imaginez, dar...numai Dumnezeu ne ajuta in astfel de situatii, crede-ma!

ana_miti spune:

Nici nu va imaginati cat de mult ma ajutati, chiar si in felul asta.....de la distanta si fara sa vorbim fata in fata.
Pot sa va spun ca am anticipat oarecum sfaturile voastre, mai ales ca simteam nevoia de o evadare,oricat de mica...ei bine, acum am sosit acasa. Am fost plecata cu sotul la niste prieteni , viitori fini.
Am stat de vorba, am ascultat muzica, am ras , am povestit.....m-am simtit bine.Mai ales ca si ei erau foarte fericiti: astazi fina mea si-a facut testul de sarcina si a iesit pozitiv.
Am plecat de acsa , la orele 22.00, dupa ce am luat glicemia la bb si i-am spus mamei ce sa ii dea de mancare.Am fost plecati 3 ore, dar trebuie sa recunosc ca am fost putin ingrijorata, mai ales la la 22.00 Alex a avut glicemia destul de mare, adica 377mg/dl. Am sunat acsa la 23.00, am rugat-o pe sora mea sa ii i-a o glicemie....am aflat ca ii crescuse deja la 414, dar mi-am invins oarecum teama si am spus ca nu se intampla nimic si am stat pana la ora asta.....
Sper sa reusesc sa trec de aceste momente...VA MULTUMESC TARE MULT PENTRU CUVINTELE FRMOASE SI INCURAJATOARE.


www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=59341" target="_blank">Bazar pt Alex
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=59171&whichpage=1" target="_blank">Alex, un baietel diabetic de 1 an

http://pg.photos.yahoo.com/ph/ana_miti/my_photos?urlhint=actn,del%3as,1%3af,0

ana-maria si Alexandru Andrei(7 oct.2004)http://www.cat.pscomp.ro/yap/

ddaas spune:

Nu pot sa spun ca cunosc multe despre boala, dar ce pot spune este ca se poate duce o viata normala chiar daca esti dependent de insulina si trebuie sa faci cateva injectii pe zi.
Am un coleg care are 30 ani si care face cel putin 4 pe zi, mai ales inainte de masa. Are un aparat special si si le face doar in burta. Si le face singur si dureaza max 10 secunde cu totul. Este un inginer f. bun, un om activ si nu s-ar spune ca are o problema. Am discutat cu el pe tema asta si mi-a spus ca nu mai resimte o povara in chestia asta. S-a obijnuit si cu asta basta, face parte din viata lui si nu i se mai pare o problema. In plus nu prea tine nici regim alimentar. Pur si simplu inainte de masa isi face o injectie cu insulina si in general mananca normal.