Frica de caini (la adult, nu la copil!)

anairda36 spune:

Ador cainii !!!
Javrele de care vorbiti voi nu sunt bietele suflete care nu stiu sa iti spuna ce le doare, care nu stiu sa iti spuna cum au fost batute si chinuite de un specimen uman, care nu stiu cum sa iti spuna ca le e foame si lor si le e sete si cel mai tare isi doresc o simpla mangaiere. Javrele sunt acei "oameni" care au aruncat in strada acele suflete nevinovate.
De ce sa va fie frica ? Cainele ca si copilul iti simte sufletul. Niciodata nu m-a muscat un caine. Apropiati-va de caini cu incredere, intindeti-i dosul palmei ca sa va miroase si o sa vedeti ca nu o sa va faca nimic. Daca va manifestati la modul fuga, cataraturi, etc, va reactiona si cainele.
Un caine daca il certi sau il bati si apoi il chemi sa il mangai sau ii intinzi ceva de mancare va veni si iti va linge mana. Sunt doar niste suflete nevinovate si cu creierul ala cat o nuca sa stiti ca inteleg mult mai multe si stiu mult mai multe decat ne putem noi imagina.
As putea sa va povestesc un roman intreg despre cainii mei, despre cainii de pe strada ... va spun doar atat ca nu e vina lor ci a oamenilor. Inclusiv pitbulii, daca sunt crescuti cum ar trebui sa fie si nu pentru lupte si chinuiti de catre niste idioti nenorociti sa se lupte intre ei pana la moarte, sunt doar sufletele care cauta mangaiere.

Elise spune:

Anairda36
mie mi-e frica de ei - nu ca le-as face vreu rau.
Iar in ce priveste oamenii care ii chinuie.... da, adevarat: nu sint de acord. E crud, e injust. Daca as putea sa schimb ceva, as face-o. Din pacate, dpdv general... global, nu pot face nimic in sensul asta.

Daca tot am facut paralela cu criminalii si psihopatii, probabil si astia au avut motivul lor sa ajunga asa, dar asta nu inseamna ca nu pot face rau.




Elise

Kehleyr spune:

Poate ti s-a intamplat ceva in copilarie de care nu iti mai aduci aminte si care a avut de-a face cu vreun caine? Ceva ce ai blocat in subconstientul tau? Altfel nu imi explic cum poti sa iubesti cainii (ba sa mai si ai unul) dar in acelasi timp sa te ingrozeasca atat de tare. Poate iti raspunde si Principesa.

---

`Would you tell me, please, which way I ought to go from here?'
`That depends a good deal on where you want to get to,' said the Cat.
`I don't much care where--' said Alice.
`Then it doesn't matter which way you go,' said the Cat.
`--so long as I get somewhere,' Alice added as an explanation.
`Oh, you're sure to do that,' said the Cat, `if you only walk long enough.'

roxana1974 spune:

Ma numesc Roxana si am oroare de caini…
a fost odata ca niciodata....7 ani am crescut in casa un caine, boxer, cainele familiei pe care l-am iubit..oricum, nu era primul caine pe care-l avusesem…in tot acel timp nu mi-era frica de nici un caine, eram prietena cu ba chiar cand se incaiera cainele meu cu alti caini mari, de genul snauteri sau rotwaileri, aveam curajul sa-i despart…m-am pus odata in fata unui caine strain care venise cu ganduri de atac asupra lui Tony al meu…

Ira, I join your club, stiu ce vorbesti, exact asa am patit si eu, cand "m-am defectat" …un caine prost, o javra de 2 bani a venit pe la spatele meu, cu urechile lasate, ca un las si m-a muscat de picior, nici nu i-am dat seama ca eram muscata decat cand a ramas cretinul ala de caine cu coltii in piciorl meu. De atunci m-am blocat. Cred ca devin isterica doar cand vad un caine, fara sa fie nevoie sa mai si vina la mine…

Faza cu "cainele ca si copilul, iti cunoaste sufletul" e un mit ieftin…vorbesc din experienta..

---

ce-si face omu' cu mana lui se numeste lukru' manual ...

denizel spune:

Ira , chiar nu te poti detasa de anumite chestii super rautacioase?
Stiu ca ti-am dat o satisfactie cu raspunsul meu, care vasazica imi pasa. Dar nu crezi ca ar fi mai corect (in primul rand fata de tine) sa-i multumesti lui Dumnezeu ca ai un copil sanatos, pe care sa-l poti scoate afara si sa ne mai scutesti de bulsit?

" Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.

Elise spune:

Chiar nu-mi amintesc sa fi avut vreo trauma legata de caini, nici parintii mei nu isi aduc aminte de asta.
Probabil e suficient sa ma fi speriat mai sanatos vreodata..cind nu eram cu ei, sau nu au acordat importanta, si sa mi se intiparit in subconstient?

Nu stiu....

Ideea este cum sa trec peste.


Elise

pisi_ella spune:

Buna!!! Si mie imi e foarte frica de caini!!! DE mica mi-a fost frica....Nu stiu de unde provine frica...nu m-a muscat nici un caine, nu-mi amintesc vreo intamplare de genu' asta...
In copilarie aveam multe cosmaruri cu caini care se repezeau sa ma muste!!! Uneori ma muscau....alteori ma trezeam...Caci STIAM cum sa ma trezesc din vis....Cand aparea cainele ....imi puneam mainile la ochi (in vis), incepeam sa tip...si ma trezeam....Nu mai stiu cand si cum am descoperit ca ma pot trezi din vis...
Acum nu mai am cosmaruri cu caini. Le-am avut pana prin adolescenta. Nu stiu de ce aveam cosmaruri. Poate din cauza ca maica-mii ii era tare frica si de mica mi-a zis sa ma feresc de caini....Zau, nu stiu.
Problema e ca acum ii e frica si fetitei mele de 2 ani jumate...m-a vazut pe mine ca ma feresc de ei...ii tot zic sa ne ferim de cainii vagabonzi sa nu ne muste...si acum ii e si ei frica...plus ca odata a si latrat-o unu'...cert e ca si ei ii e frica...Sper sa nu ajunga sa aiba si ea cosmaruri cu caini!!!


Cineva mi-a zis ca solutia ar fi sa-mi cumpar un caine si sa-l cresc de mititel...astfel voi scapa de frica! Dar nu-mi prea arde....zau asa!!

_Ella, Emma & Matei

Povestea nasterii lui Matei ;)
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=58237

http://community.webshots.com/user/emmaandreea


Deschide bratele spre schimbare, dar nu-ti pierde din valorile tale.

Elise spune:

Nu-i o solutie, crede-ma.
Eu am caine acasa - si, ce?

Nu are nici o legatura cainele meu cu restul cainilor.
Pentru mine, e un membru al familiei mele.

Elise

irisM spune:

Frica de caini nu are nici o legatura cu ratiunea.Tocmai de aceea cei carora nu le este frica nu pot intelege cum te poti teme de un biet animal.De multe ori am incercat eu insami sa inteleg de ce anume mi-e frica.Concluzia:de cainele in sine,nu de faptul ca mi-ar putea face un rau,atata vreme cat nu ma pot apropia nici de un caine cu botnita.Nu are nici macar legatura cu sentimentele fata de animalele in cauza.Mie personal nu-mi displac cainii,ba chiar imi sunt simpatici..de la distanta.De pisici,da,pot sa spun ca nu-mi plac,da' cainii..
Frica mi-a fost de cand ma stiu,desi nu m-a atacat nici un caine,dupa cate isi aminteste mama.Este cu certitudine o fobie si stiu ca se poate vindeca,numai ca nu m-am cautat.In copilarie si la prima tinerete(pana l-am nascut pe baietel si a trebuit sa merg cu el in parc) nu era frica,era groaza.Cand dadeam nas in nas cu un caine nu ma puteam controla,urlam ca disperata si imi amorteau mainile si buza de sus.Vreo 30 de minute dupa "intalnire" simteam furnicaturi ca niste ace in tot corpul.Credeti-ma ca nu e placut!Apoi am resusit sa ma mai controlez cat de cat,pot sa trec pe langa un caine de marime medie fara sa ma taie transpiratiile(prea rau).Ce e ciudat e ca atunci cand sunt singura ma pot controla,cand sunt cu sotul meu nu mai pot.Si..de unii caini imi e mai frica decat de altii,fara nici o logica in selectare.Cam asta e..

lorelei_19 spune:

Si eu sufar din pacate de cinofobie (teama patologica, exagerata de caini). Cand aveam 5 ani m-a fugarit un caine vro juma de kilometru, pana in sfarsit au sarit trecatori si l-au alungat. De fiecare data cand vad un caine traversez strada. Nu le-ash face nici un rau niciodata, dar la fel de sigur e ca niciodata nu o sa-mi iau caine. Si sa nu credeti ca n-am incercat toate mijloacele posibile, dar cand vad un caine ca se apropie, mi se inmoaie picioarele si inima-mi bate repede-repede. Nostim e ca fiica-mea (ea e mare iubitoare de animale) care stie problema mea, cand vede un caine ca se apropie (pe-aici doar cu stapan cu tot), inverseaza locul cu mine, ca sa nu fiu eu cea care trece pe langa animal.
Experiente neplacute cu , caini am avut o MULTIME din pacate. Si nu cred ca o sa ma vindec vreodata. Mai am un coleg la serviciu, ditamai barbatul care tot asha, ba parca si mai dihai ca mine, cand vede un caine tremura, nu alta. Sorry tuturor iubitorilor de caini, dar asta e unul dintre cele mai mari bucurii ca am plecat din romania: nu ma mai intalnesc cu maidanezi.

"Unde exista dragoste, exista si Dumnezeu" - Tolstoi