Refacem din amintiri Bucurestiul interbelic?

ramonai spune:

Daca vreti, pot sa fac si eu potretul unor.... babute. Alea tipicare si cicalitoare din "Cartea nuntii" a lui Calinescu, cu cuferele lor cu molii (parca se petrece prin anii '20, cand Arghezi era in mare voga)... Sau poate ale domnisoarei din "Amandoi" de Rebreanu... gata, pun mana pe carte! Numai ca trebe' sa la caut de cumparat, ca nu le am.
Si da, "Orasul cu salcami" e sigur scris de Sebastian. Buna si cartea asta. Cred ca bune ar fi si unele de Mihail Drumes (cel putin "Elevul Dima dintr-a saptea").
Editez pentru ca mi-am dat seama ca s-ar putea sa fi incurcat titlurile. Cartea lui Rebreanu in care ea il iubeste pe el, un ofiter de gen playboy, si la sfarsit se impusca, e Jar, Amintiri sau Amandoi? Help please, ca m-a lasat capu'!

blinky spune:

Un subiect de pus la rana Nu pot sa nu lacrimez cand va citesc. Tocmai am postat la Discutii generale la un subiect despre epoca in care am fi vrut sa ne nastem si tocmai spusesem ca in Bucrestiul interbelic. Si venisem aici cu gandul de a incepe un subiect.
Contributia mea nu va fi mare, sunt doar niste amintiri personale, ale unei bunici imbatranite, dar plina de cultura si dintr-o familie f buna,cunoscuta, care cu lacrimi in ochi imi spunea despre acele timpuri. Ani de eleganta, de bun simt, de cultura si rafinament. De vrafuri de carti, de promenada. Bunicii s-au cunoscut in Bucuresti, prin familie, cum se obisnuia atunci, si din cate am inteles eu apoi, s-au apropiat cu adevarat in lungile plimbari "la sosea". Bunicul era un regalist convins, facuse liceul militar in acelasi loc cu Regele Mihai, si era un mare admirator al Casei regale. Povestirile lor despre Capsa, despre prima intalnire langa Pasajul Francez(in fata magazinului Victoria)sunt de neegalat. Prestanta, sustinuta de maniere galante, si de un salut militar o magulisera. Aveau sa-si cunoasca amandoi gustul pt carti, valoare insetimabila pt noi chiar si acum, prima legatura adevarata intre ei.
Galeriile La Fayette, prin care haladuiesc eu azi in Paris, erau magazinul ei preferat. Locul de unde isi lua esarfele de matase, azi pline de naftalina, pretioase amintiri ale unor vremuri de eleganta. Manusile din piele pe care le pierd eu azi in fundul unei genti banale nu sunt decat o infima parte din ceea ce s purta atunci, in Romania. De necrezut azi...O vad si acum scotand incet dintr-un dulap invechit dar "de mare valoare" (cum ii placea sa spuna) cate un pulover, aproape nou, pastrat cu grija in cutia originala, din panze nobile.Ca ea. Amintire a ceea ce fusese, si ceea ce in adancul sufletului ei ramasese.
Imi mai povestea cu drag despre orele petrecute in Libraria Hachette (alt vestigiu al Micului Paris),construindu-si asa singura avere pe care nu avea sa o piarda mai tarziu, biblioteca.
Avem o poza care seamna cu una f cunsocuta frantuzeasca (Le Baiser de l'hotel de ville), cu ei doi, in centru, langa Biblioteca Centrala, mana de mana. Timizi, desi adulti. Si asta pare incredibil azi. Inocenta unor tineri, casatoriti, si totusi timizi in fata obiectivului...
Imi mai amintesc calambururile lui, verva cu care mi descria serile literare, sau ochii inlacrimati ai ei, cand amintea de primele iesiri in societate (debuturi) ale colegelor de pension. Hm...pension, pana si cuvantul e induiosator...
Scriind imi dau seama ca fiind atat de personale, aceste fraze sunt si f neinteresante. Dar mie mi amintesc de ei, acum disparuti, si ma bucur cand reiau viata macar virtual, printr-o poveste...Asa ca va multumesc, si continui sa va citesc

lena spune:

quote:

---

Originally posted by lilanda


lena-balena, Orasul cu salcimi si Accidentul nu sint ale lui Mihail Sebastian??? :-))

pozulici si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=24607&whichpage=4" target="_blank">calatoria lui Ilie spre tara lui Hamlet

---

asa e lilutza m-a luat valul , ca-mi plac cartile astea asa de mult ca le-am facut o varza

iarina spune:

Fetelor m-ati emotionat...va pup pe toate.
Eu voi incerca sa refac si ziua obisnuita a unei slujnicute..fete venite de la tara sa "serveasca la domni".
Cella Serghi a fost indragostita de Camil Petrescu, au fost impreuna o buna bucata de timp, ba chiar au vrut sa se casatoreasca si Camil a cam lasat-o cu ochii in soare. Parca asa am citit (Mihail Sebastian cred ca facea referire la ea in Jurnalul lui)
Uite ca ne-am apucat si de "barfe interbelice"

ML spune:

Sfaturi din presa vremii:

FIREA ROMANCELOR. "Plimbati-va mult, pe jos, cu pas egal, cu tocuri potrivit de inalte. Purtati o centura care sa sustina basinul, caci la femei are tendinta de a se ingrosa si deforma repede. Munciti in casa dumneavoastra cat de mult: veti dezvolta frumusetea dumneavostra, facand exercitii copioase.” Si o concluzie: "trandavia este generatoare de anemie, neurastenie si artritism. Si pentru ca stiu ca va e greu sa faceti gimnastica – noi, romancele, suntem foarte greoaie, prin firea noastra orientala si temperamentul visator – faceti economie de servitori, muncind in casa: veti avea un corp si muschi oteliti”.

Nu era inca la moda depilarea pufului inestetic de pe fata. Specialistii sustineau ca acest puf e tocmai dovada unui ten frumos, "de piersica”. Daca vreo cititoare insista sa afle un leac care sa o scape de puful nedorit "de pe frunte si in jurul urechilor” si de "umbra de mustati”, sfatul era ferm: ingrasati-va si nu se vor mai observa.

Reclama la sapun Cadum (se poate si mari, cel putin la mine merge, pt. a citi textul):

http://arhiva.jurnalul.ro/modules/pnCPG/coppermine/albums/userpics/10001/Picture-057.jpg

In Universul din 1928 se facea reclama la depilatorul Radical, produs care „distruge imediat parul de pe obraz si din orice alte parti, fara efect vatamator“.

In urma cu 80 de ani se putea slabi considerabil doar intr-o luna cu aparatul de masaj U-WA-MASSA. Acesta actiona „cu presiune de apa“ si „topea grasimea ca soarele zapada“.

Reclama la loterie:

„La Fortuna daca pasul/ Te indreapta spre un loz/ Si se va duce necazul/ Vei fi sigur norocos/ Un bilet de loterie/ Nu costa prea multi bani/ Si-ti va face bucurie/ Sa traiesti bine multi ani.“

ML spune:

Articole din Ilustratiunea Romana (din ultimul link am transcris "sfaturile"). Asta ce cautai tu Rayu mai la inceputul subiectului...:

http://www.jurnalul.ro/articol_32268/fripturica_batea_lintea.html

http://www.jurnalul.ro/articol_29316/un_condiment_al_cochetariei.html

http://www.jurnalul.ro/articol_25519/vaselina_contra_sforaitului.html

Extras dintr-un alt articol:

Accesorii vestimentare
„Pentru unii, imbracamintea raspundea unei necesitati fizice, pentru altii (sau, mai ales, altele), hainele constituiau un etalon al bogatiei si al modernitatii“, precizeaza Ioan Scurtu in cartea dedicata perioadei interbelice. Potrivit modei din acea vreme, barbatii de la oras purtau palarie din stofa, pe care o puteau cumpara de la producatori precum I. Torcatoru, Rubens sau de la pravaliile de pe Lipscani. Si cravatele nesifonabile de la fabrica Sammitgum erau in voga inaintea celui de-al doilea razboi mondial.
O tanara femeie avea nevoie de mai multe articole de imbracaminte si accesorii pentru a fi pusa la punct. In 1928, doamnele isi puteau cumpara ciorapii Mousselin, care costau intre 75 si 85 de lei perechea, iar daca erau de matase sau de calitate superioara ajungeau si la 95 de lei. O pereche de chiloti „de fil d'Ecosse“ se puteau cumpara cu 150 de lei, iar o pereche de manusi de piele Glace erau doar cu 10 lei mai scumpe. Toate acestea puteau fi achizitionate de la pravalia fratilor Rossin, de pe Strada Lipscani. In anii ’30 gasim renumita marca de ciorapi Adesgo, dar la fel de populari se pare ca erau la acea vreme si ciorapii de dama Ady. „Din spuma marii para facut ciorapul Ady, atat de fina, de imateriala este tesatura acestuia. O podoaba de pret pentru eleganta unei femei, o capodopera“, se spunea in textul unei reclame din cotidianul Capitala. In perioada interbelica, damele mai puteau cumpara ciorapi de matase Lissy sau Areca, „ciorapul surprinzator de subtire si rezistent“.

Din:

www.markmedia.ro/press_review_show.php?g_id=1316

Sabina spune:

nu am inca povestea completa, dar mi-am intrebat sotul despre panza de paianjen, da , ea e Ilinca:)

si cica romanul preferat al Cellei era Mirona:) Tin minte ca in periodada de cucerire romantica mi l-a dat sa-l citesc, deh, matusica trebuia sa-l ajute

---

Sabina si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia



Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.

diana904 spune:

Blinky, ai pus punctul pe i..."Ani de eleganta, de bun simt, de cultura si rafinament." Toate astea au disparut acum, sintem inconjurati de mitocanie si proasta crestere

Mi-ai adus aminte de manusile bunicii, manusi din piele fina de caprioara, albe, de o eleganta desavarsita...oare unde or fi? Si de ceasul ei, purtat la receptii...cureaua era de fapt un lant de argint, cadranul mic-mic de tot, cu pietricele batute pe margine..

andora spune:

Buna, sunteti niste minuni ! Eu va citesc de pe tusa din lipsa de timp, dar imi hranesc sufletul cu povestirile, articolele si fotografiile voastre... adica ale Micului Paris.
Va multumesc pentru acest subiect ... si va pup duuuuulce!

www.andora.bravehost.com/" target="_blank">Andreea & Gogomaimutica (DN 10.10.2004)

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=51645" target="_blank">Povestea Gogosicii

tata lu Toma spune:

"Niciodata n-am luat in serios supranumele de "Mic Paris" al Bucurestiului. Asta poate si din cauza ca, initial, "Micul Paris" nu era ceva de lauda pentru Bucuresti, ci o porecla usturatoare pentru un oras care se straduia sa fie parizian pe ici, pe colo, fiind in rest o urbe mai curand suburbana. Si totusi, in memoria bucurestenilor, "Micul Paris" a sfarsit prin a deveni un supranume elogios.

Dupa bunul nostru obicei de a tine minte numai ceea ce ne convine si, mai ales, cum ne convine, chiar ne-am bagat in capul memoriei colective ca Bucurestiul e un Paris mai mic, desi nimic nu ne-ar fi indreptatit sa ne inchipuim una ca asta. "

Daca mai vreti amanunte :
http://www.miculparis.ro/orasul/istorie/unde_e_micul_paris.html


Am scris cu litere mici partea de mai sus pentru ca, desi vreau sa restabilesc putin adevarul istoric, n-as vreau sa tulbur prea tare frumusetea asta de subiect si nici sa va supar pentru ca va inteleg nostalgia ... in rarele momente libere, imi iau nevasta de mana si ne plimbam agale pe stradute ce mai pastreaza inca aroma despre care vorbiti. O zi de toamna tarzie "la sosea" sau una de primavara grabita prin Cotroceni sunt unele din micile mari bucurii ale noastre.





_
Sunt moderator dar ma tratez