Principesa, mitomania se vindeca?
Principesa, mitomania se vindeca? | Autor: Stefana
O persoana foarte apropiata mie sufera de mitomanie. Ca la carte. Celor ce nu-l cunosc prea bine le spune tot felul de povesti si minciuni ca sa le arate ce interesant si important este el. Celor apropiati le spune minciuni ce ar putea fi inghitite fara putina analiza logica. Dar, luat la bani marunti si chiar cu demonstratie logica a faptului ca a fost prin cu minciuna nu recunoaste in ruptul capului. De fapt, chiar asta e problema. Ca spune minciuni flagrante, ce pot fi usor verificate. Si e o persoana foarte inteligenta. Cum de face asta? Se poate trata?
Atata vreme cat nu recunoaste ca are o problema, nu va merge la psiholog. Candva, a ajuns intr-un cabinet de pshologie din intamplare. Ce gogosi a putut sa toarne medicului!
Cum sa ma comport atunci cand stiu sigur ca minte, dar nu vrea sa recunoasca? Dar atunci cand stiu ca minte (pentru ca am ajuns sa-l cunosc dupa ochi), insa nu am argumente?
Te-ai confruntat cu mitomani?
It's nice to be important, but it's more important to be nice
Rochita de vanzare
Raspunsuri
ra_mata spune:
O sa iti spun din experienta mea...nu se vindeca!!!
Mai mult, reusea sa il minta si pe psiholog, ceea ce mi se pare o adevarata arta, sincer.
E vb de fostul meu sot, pe mine a reusit sa ma minta 10 ani, fara sa imi dau seama decat cand decidea el sa spuna adevarul, cand totul era prea tarziu. Familia lui nici atat nu a stiut nimic niciodata. L-am trimis la psiholog, se simtea bine vorbind cu psihologul, dar il mintea si pe el...iti dai seama ce grav e. By the way, psihologul e Cristian Andrei, despre care am ramas acum cu o impresie proasta! Mai mult, tot el ne-a sfatuit sa avem un copil, ca se va schimba radical fostul sot, se va responsabiliza! Urmarea: eu imi cresc sg copilul iar el a fugit din tara, din cauza datoriilor la firme.
Poate Principesa le mai da o sansa mitomanilor, eu nu!
ra_mata
http://photos.yahoo.com/ra_mata
Principesa spune:
Stefana, da, am intalnit persoane care manifestau acest comportament. Se vindeca, dar e vorba de ceva mai mult decat doar de mitomanie. E o strategie de viata si, asa cum ti-ai dat bine seama nu are legatura cu inteligenta si nu poate fi abordata intr-un cadru specializat decat daca persoana isi accepta problema si solicita ajutor.
Aceasta problema indica un blocaj la nivelul reprezentarii despre sine, un sentiment de insuficienta si devalorizare. Este o modalitate de a atrage atentia si de a deturna atentia de la aspecte autentice ale propriei personalitati pe care persoana nu le simte suficient de importante.
Sugestia mea ar fi sa ii comunici acestei persoane ca ea este importanta pentru tine asa cum este si ca tu o apreciezi autentic si deci nu are nevoie sa recurga la subterfugii de acest gen pentru a primi atentie.
In functie de gradul de gravitate al tulburarii, aceasta abordare poate fi eficienta sau nu.
Daca vrei sa ma tii la curent, pot reveni cu detalii
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura
Stefana spune:
Nu e vorba numai de mine. Cu mine nu prea mai aplica astfel de "povesti", ca stie ca nu-i merge. Ce ma deranjeaza este ca exagereaza in fata altora. Eu nu pot minti omul pe fata. Am tot timpul senzatia ca celalalt isi da seama ca-l mint (si multi oameni percep minciuna) sau va afla ulterior ca-l mint si ma fac de ras. Asa ca prefer intotdeauna sa spun adevarul, sau, daca e dureros, sa-l ocolesc. Insa el exagereaza (de cele mai multe ori doar exagereaza) de fata cu mine si eu, stiind adevarul, uneori il corectez sau macar atenuez exagerarile. Si asta ma deranjeaza. Ma deranjeaza sa-l pun in astfel de posturi in fata celorlalti, insa cred ca daca as trece cu vederea asta , ar avea impresia ca nu e chiar gresit ce face si ar continua. Or eu as vrea chiar sa constientizeze ca nu e corect si sa inceteze.
De exemplu, cand povesteste ceva ce s-a intamplat intr-un grup, toate evenimentele importante petrecute in grup si le atribuie. Dac este intr-un grup unde se afla o persoana foarte importanta, careia cu singuranta nu i s-ar putea adresa direct, povesteste ca "I-am zis sa faca asa..." sau "L-am intrebat daca..." iar acea persoana chiar ar fi reactionat. Si, de obicei, cand povesteste asa ceva il intreb "Chiar TU ai spus asta?" Si atunci incearca sa o dreaga, dar FARA a nega ce a spus mai devreme. "O scalda"
Sau intotdeauna "uita" ce nu-i convine. Unde a fost cu cateva zile in urma, ce a facut cu niste bani sau cu niste obiecte etc. Daca e prins cu minciuna, uita. Si o tine asa, in ciuda faptului ca i se aduc argumente. Dac insist, se enerveaza si incheie discutia. Pur si simplu nu mai vrea sa vorbeasca despre asta.
Stiu ca nu e chiar bine cum procedez, dar Balanta super-corecta din mine nu suporta sa lase lucrurile in ceata. Si mai ales nu suporta minciuna.
Multumesc petru raspuns, Principesa!
Ra-mata, imi pare rau pentru sotul tau. Si eu cred ca nu are solutie aceasta problema, dar macar sa se amelioreze.
It's nice to be important, but it's more important to be nice
Rochita de vanzare
Principesa spune:
Stefana, daca doresti imi poti scrie pe PM pentru mai multe detalii. Eu vad implicate doua aspecte: unul tine de mitoman si de disconfortul lui si altul tine de tine si de disconfortul tau. Daca doresti sa reduci acest disconfort si sa il intelegi iti pot raspunde pe PM
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura
yank spune:
Problema e mult mai complexa,chiar daca el constientizeaza ca e mitoman(si iti spun sigur ca o face) si vrea sa se vindece.E practic imposibil in primul rand pentru ca impulsul sa minta e mare si apoi deja in societatea in care traiti e ancorat in minciuni pe care trebuie sa le sustina in continuare.Nu o sa spuna Stop,de azi nu mai mint si nici nu o sa corecteze minciunile vechi in fata nimanui.Exista solutia schimbarii mediului,a prietenilor,a anturajului,sa isi faca altii noi cu care sa o ia de la capat dar de data asta fara minciuni.E f complicat mai ales la o varsta inaintata.Si asat cu conditia sa vrea sa isi revina la normal....
Din pacate,mama prostilor e mereu gravida...
roxana1974 spune:
Hmm, ce chestie complicata cu mintomania asta...nu credeam ca e atat de grav fenomenul...interesant...
...fiecare mâtză pe limba ei piere ...
Cosmina2 spune:
quote:
Originally posted by roxana1974
Hmm, ce chestie complicata cu mintomania asta...nu credeam ca e atat de grav fenomenul...interesant...
...fiecare mâtză pe limba ei piere ...
Este destul de complicat si grav si nici nu se vindeca.
Si aici pe forum am cunoscut o astfel de pesoana(si cred ca nu e singura)ca cea descrisa de Stefana.
Ce este cel mai rau......pana se convinge toata lumea de faptul ca minte,cel ce-si da primul seama este pus intr-o situatie penibila.
Asa cum spunea Principeasa,e mai mult decat mitomanie,e un stil de viata.
ra_mata spune:
Insa el exagereaza (de cele mai multe ori doar exagereaza) de fata cu mine si eu, stiind adevarul, uneori il corectez sau macar atenuez exagerarile. Si asta ma deranjeaza. De exemplu, cand povesteste ceva ce s-a intamplat intr-un grup, toate evenimentele importante petrecute in grup si le atribuie. Dac este intr-un grup unde se afla o persoana foarte importanta, careia cu singuranta nu i s-ar putea adresa direct, povesteste ca "I-am zis sa faca asa..." sau "L-am intrebat daca..." iar acea persoana chiar ar fi reactionat. Si, de obicei, cand povesteste asa ceva il intreb "Chiar TU ai spus asta?" Si atunci incearca sa o dreaga, dar FARA a nega ce a spus mai devreme. "O scalda"
Mitomania e insotita in cazul asta si de megalomanie, eu zic ca se completeaza foarte frumos una pe cealalta, decurg una din alta. MInte din nevoia de a se da mare si intra intr-un cerc vicios. Iar vb din aceeasi experienta cu fostul meu sot. El le avea pe ambele, nediagnosticate oficial, dar era destul de clar pt mine.
ra_mata
http://photos.yahoo.com/ra_mata