SOACRA PE POST DE BONA
Raspunsuri - Pagina 2
annitha_cl spune:
Roxana, nu vreau sa-i iau apararea sotului meu dar el in fiecare zi pleaca la ora 5.00 dim. de acasa si se intoarce seara pe la ora 20.00 mai putin duminica, cand este la servici decat 5 ore. De implicat se implica atat cat poate dar de multe ori simt si eu cum lasa pe spinarea mea totul si ii mai zic... Cu mama lui nu poate sa o puna la punct pentru ca mereu ii da replica. Mai nou, acum de sarbatori sotul meu vroia sa ii faca cadou vre-o 20 de bonuri de masa mamei lui dar eu i-am spus ca nu vreau sa ii mai dau nimic pentru ca nici ea nu-mi da nimic si in plus vreau ca de acum in colo tot ceea ce primesc parintii lui de la noi acelasi lucru sa primeasca si parintii mei. I-am explicat si motivele ( nu are rost sa le insir aici) si a fost de acord cu mine. Acum urmeaza sa mai discutam si asupra aspectului "bona" care este putin mai delicat, ce-i drept si mie mi-e aiurea sa ii spun ca de la o data anume nu se va mai ocupa ea de Andrei mai ales ca locuim in aceeasi curte. ma gandesc cum sa abordez situatia asa incat nimeni sa nu se simta jignit si sa nu se supere.
roxana1974 spune:
quote:
Originally posted by ileanacz
Mai, scumpo, pentru tine ce e mai important: sa nu-ti jignesti soacra sau sa faci ce e mai bine pentru acest copil? Ok, nu i-ai dat tu viata, dar este al sotului tau, si-ti doresti sa-l cresti si sa-l educi ca si cum ar fi al tau... Toata stima si respectul pentru o asa femeie... Alteia putin i-ar fi pasat in locul tau cine il educa si cum...
Sotul tau este de acord cu modul in care se ocupa mama lui de acest copil? El ce vrea? Sa creasca acest copil cum trebuie sau sa-si lase mama sa-l formeze dupa prostiile ei din cap?
Inca ceva: exista pe acest forum un curent global...cele care stau cu soacrele, in casa lor... au mereu tendinta sa inghita si sa suporte o gramada de magarii de la soacre. De ce? Cum sa-ti fie aiurea sa ii spui ceva soacrei, chiar daca stai in casa ei? Acum ce ar trebui? Sa joci dupa cum iti canta ea, doar pentru ca stati in aceeasi curte?
Dupa parerea mea, ai doar 2 variante: ori o lasi pe cretina aia sa isi bata joc de acest copil ori esti hotarata sa il lasi pe maini bune (pentru simplul fapt ca asa consideri si simti tu ca este mai bine). Si cu asta basta! Nu trebuie sa faci sedinta de familie, sa ceri parerea tuturor rudelor, sa ai acordul soacrei si asa mai departe...ai nevoie doar de acordul sotului. Punct!
Eu am o vorba: in viata nu e cel mai rau sa regreti ceea ce ai facut, ci sa regreti ceea ce nu ai apucat sa faci! So...
Si ca sa nu crezi ca vorbesc in necunostinta de cauza: soacra mea e o femeie pentru care nu gasesc un termen de comparatie in limba romana. Nu mi-as lasa fata pe mana ei nici macar 1 minut! Asa ca de fiecare data cand s-a nimerit sa fie la noi in vizita, iar noi sa trebuiasca sa plecam pe undeva, NU am lasat-o NICIODATA singura cu fetitza mea. Am chemat o vecina care ne ajuta mai mereu cand avem nevoie si i-am spus sa aiba grija de fata in lipsa noastra. Bineinteles ca sotul meu a cam strambat din nas...vezi, Doamne, se simtea socrela jignita...of of...ca de aia nu mai ploua in ziua aia! I-am zis: "ori lasam fata cu prietena mea ori nu mai plecam nicaieri. Eu nu-mi las fata pe mana lu' maica-ta. Si cu asta basta!" Sa vezi mutre din partea ei, fente, lacrimi si alte alea... Pe mine nu ma dau nici pe spate nici peste cap asemenea scene...asa ca i-am zis frumos sa taca, iar daca nu-i convine sa ramana in casa si cu altcineva pana venim noi, n-are decat sa-si ia catrafusele si sa plece de unde a venit! Ce-a facut? A ramas la noi, i-a facut sotului meu morala...ca ce nevasta ai...bla bla bla...si i-am spus scurt ca la mine in propria casa nu ma jigneste nimeni dupa propriul plac. I-am aratat usa si dusa a fost!
De atunci sotul meu nu o mai cheama niciodata cand avem noi treaba... Asa ca am rezolvat problema!
Pupici si curaj! Doar puii nostri conteaza!!!
absolut cool!!!nu mai dati din coate...oricum, fiecare mâtză pe limba ei piere ...
diadaniela spune:
quote:
Originally posted by ileanacz
Mai, scumpo, pentru tine ce e mai important: sa nu-ti jignesti soacra sau sa faci ce e mai bine pentru acest copil? Ok, nu i-ai dat tu viata, dar este al sotului tau, si-ti doresti sa-l cresti si sa-l educi ca si cum ar fi al tau... Toata stima si respectul pentru o asa femeie... Alteia putin i-ar fi pasat in locul tau cine il educa si cum...
Sotul tau este de acord cu modul in care se ocupa mama lui de acest copil? El ce vrea? Sa creasca acest copil cum trebuie sau sa-si lase mama sa-l formeze dupa prostiile ei din cap?
Inca ceva: exista pe acest forum un curent global...cele care stau cu soacrele, in casa lor... au mereu tendinta sa inghita si sa suporte o gramada de magarii de la soacre. De ce? Cum sa-ti fie aiurea sa ii spui ceva soacrei, chiar daca stai in casa ei? Acum ce ar trebui? Sa joci dupa cum iti canta ea, doar pentru ca stati in aceeasi curte?
Dupa parerea mea, ai doar 2 variante: ori o lasi pe cretina aia sa isi bata joc de acest copil ori esti hotarata sa il lasi pe maini bune (pentru simplul fapt ca asa consideri si simti tu ca este mai bine). Si cu asta basta! Nu trebuie sa faci sedinta de familie, sa ceri parerea tuturor rudelor, sa ai acordul soacrei si asa mai departe...ai nevoie doar de acordul sotului. Punct!
Eu am o vorba: in viata nu e cel mai rau sa regreti ceea ce ai facut, ci sa regreti ceea ce nu ai apucat sa faci! So...
Si ca sa nu crezi ca vorbesc in necunostinta de cauza: soacra mea e o femeie pentru care nu gasesc un termen de comparatie in limba romana. Nu mi-as lasa fata pe mana ei nici macar 1 minut! Asa ca de fiecare data cand s-a nimerit sa fie la noi in vizita, iar noi sa trebuiasca sa plecam pe undeva, NU am lasat-o NICIODATA singura cu fetitza mea. Am chemat o vecina care ne ajuta mai mereu cand avem nevoie si i-am spus sa aiba grija de fata in lipsa noastra. Bineinteles ca sotul meu a cam strambat din nas...vezi, Doamne, se simtea socrela jignita...of of...ca de aia nu mai ploua in ziua aia! I-am zis: "ori lasam fata cu prietena mea ori nu mai plecam nicaieri. Eu nu-mi las fata pe mana lu' maica-ta. Si cu asta basta!" Sa vezi mutre din partea ei, fente, lacrimi si alte alea... Pe mine nu ma dau nici pe spate nici peste cap asemenea scene...asa ca i-am zis frumos sa taca, iar daca nu-i convine sa ramana in casa si cu altcineva pana venim noi, n-are decat sa-si ia catrafusele si sa plece de unde a venit! Ce-a facut? A ramas la noi, i-a facut sotului meu morala...ca ce nevasta ai...bla bla bla...si i-am spus scurt ca la mine in propria casa nu ma jigneste nimeni dupa propriul plac. I-am aratat usa si dusa a fost!
De atunci sotul meu nu o mai cheama niciodata cand avem noi treaba... Asa ca am rezolvat problema!
Pupici si curaj! Doar puii nostri conteaza!!!
Ileanacz,
,,Iaca si eu pe aici ma bag in seama...poate invat si eu cate ceva de la cineva...sau mai invata si altii de la mine,,
Dana
luizica spune:
Nici eu nu as lasa copilul cu soacra mea. Cred ca cu mama mea as las-o pt ca as avea curaj sa-i spun ce este de facut, altfel as putea sa ma impun in fata ei, dar din pacate nu este langa mine.
Cred ca cel mai bine este sa-ti angajezi o bona (si asta este destul de greu) sau sa-ti duci copilul la gradinita.
Eu stau acasa cu piticul meu si oricum nu am cu cine s-o las. O sa mergem in curand si la gradi din nou caci suntem in "concediu".
Bafta fetelor!
monica-elizabet spune:
mie mi se pare aiurea ca a acceptat banii, nu e vorba de soacra sau mama ci de faptul ca este "bunica" este nepotul dansei cum sa ia bani fiindca-l creste
monica
http://pg.photos.yahoo.com/ph/hapciu18/my_photos
ramona14 spune:
doamne fereste!!cum sa lasi copilul pe mana soacrei??
copilul ti-l educi tu !!asa mi se pare normal. una e cand il lasi cateva ore la soacra si alta e cand il muti acolo sau il lasi sa il educe, de aia sunt gradinite, scoli!!:)
nu chinuiti copilul lasandu-l cu soacra!!!!!!!!
teoprean spune:
Dragele mele,
Eu am avut soacra ideala pana am nascut. Dupa ce am nascut am fost fortata de imprejurari(stateam in garsoniera si sotul meu era depasit de situatia colicilor)a trebuit sa ma mut la soacra mea. Atunci a inceput calvarul: nu a stiut nici un sfat sa-mi dea, nici despre colici, nici despre baie, absolut nici un sfat, se lauda ca ea la alaptat pe sot pana la 1 an si 4 luni, dar n-a stiut cum sa-mi arate sa-l alaptez pe DAvid, asa ca m-am muls 9 luni de zile.
Apoi a inceput sa se laude pe la rude si prieteni(vorbea ungureste crezand ca nu inteleg) ca DAvid asa bine doarme la ea in brate si ca numai la ea se linisteste si ca numai la ea mananca si etc.
Apoi am rabufnit o data : de cate ori ma intorceam cu spatele se stramba la DAvid si dadea din aripi ca sa-i atraga atentia copilului, am rabdat cat am rabdat pana m-am intors o data si i-am spus ca daca nu inceteaza am sa ma stramb si eu in spatele ei si sa vedem daca ii face placere.
CAnd ma plangeam la sotul meu care statea singur in garsoniera mi-a spus ca sunt derutata din cauza nasterii, apoi el singur a inceput sa observe multe chestii.
Cum ieseam din casa cum in secunda urmatoare era cu el in brate. Iar cand era singura cu sotul meu ii spunea ca nu stie ce se intampla cu mine caci copilul numai in bratele ei se linisteste si adoarme si la mine plange mereu.
La trei luni dupa inca niste chestii nasoale i-am spus sotului ca ori ne mutam acasa impreuna ori n-are decat sa stea cu masa caci eu plec.
Am avut momente cand chiar am crezut ca sunt o mama incompetenta si copilul meu ma uraste. Sora mea care sta in Suedia si este si psiholog mi-a spus ca sunt nebuna daca ma indoiesc de calitatea mea de mama, si ca ea m-a vazut cu copilul si sa nu cred astfel de minciuni niciodata.
Acum cand David are 1 an si 8 luni ma gandesc cu groaza la momentul in care tre sa ma intorc la lucru. Nu gasesc cresa si bineinteles ca sotul insista ca mama lui sa aiba grija de el. Nu ma indoiesc de faptul ca nu ar avea grija de el, dar sunt convinsa ca il va intoarce impotriva mea. Iar educatia pe care vreau sa o primeasca David nu este cea pe care poate sa o ofere socrela mea.
Si acum am probleme cu ea caci vesnic nu este buna mancarea pe care o fac, sau hainele nu sunt bune pentru DAvid sau alte chesti cretine pe care nu stiu cata vreme am sa le mai inghit.
Un lucru este cert pentru toate incertitudinile pe care mi le-a creat, facandu-ma sa cred ca nu sunt o mama buna, n-am sa o iert, caci David este un copil perfect de normal, la un an si 8 luni, are 91cm si 13kg400.
Acum tin sa multumesc desprecopii.com si revistei Mami care sunt singurele mame pe care le-am avut si care m-au ajutat enorm.
Imi cer scuze pentru logorea mea, dar simt ca m-am descarcat si eu unor persoane care sunt sigura ca ma inteleg.
Va doresc sanatate si o zi buna.
