cum ne vedeti voi, copiii nostri
Raspunsuri - Pagina 3
Miruna Enescu spune:
Auch, ma intereseaza faza asta cu sunatul. Cum va spuneam, baietii mei sunt inca mici, dar am vazut si eu prin filme ca tot omul cum parintii suna la casa unde va fi petrecerea, Buna-ziua, buna-ziua, sunt mama lu' cutare,, va multumim pt. invitatie, ceilalti parinti stiu cam ce vor sa afle si le povestesc fara sa fie intrebati despre ce aranjamente s-au facut...Parea foarte firesc...
Pe de alta parte, parintii mei n-au vrut niciodata sa sune la locul unde ma duceam eu (la cele vreo 5 petreceri la care am fost tot liceul). Poate ca tine si de increderea pe care o aveau in mine, poate tine si de faptul ca pe vremea aia era (parea) mai sigur sa-ti lasi fata sa plece nu-se-stie-unde-si-cu-cine toata noaptea.
Asa ca, Deya, chiar ma intereseza sa stiu: de fapt ce te-a suparat pe tine: ca te faceau de ras sunand si putandu-se de parca ai fi un copil iresponsabil si controlat de mamica, sau ca aveau pretentia sa fie cineva mai mare (adult) cu voi?
Si daca te-ar fi luat cu duhul blandetii, ai fi fost oare dispusa sa-i povestesti mai multe?
Si in alta ordine de idei, La multi ani si toate cele bune!
EmmaT spune:
Eu va spun in primul rand La multi ani!!!
Am gasit subiectul...care este foarte interesant si m-am gandit ca trebuie sa raspund si eu ..
Ce-mi doresc mai mult de la ai mei... zic ai mei..ca nu ma lupt doar cu mama..ci cu o buna parte din familie:
-sa ma lase mai libera... nu mai sunt copilul care eram acum 5-6 ani... sunt totusi majora si vreau sa fac mai multe lucruri fara ei
-sa inceteze cu tot felul de "povesti" si sa-mi zica uite asta am patit eu...sunt sigura ca ei vor ca eu sa invat din acele lucruri povestite de ei..insa sunt convinsa ,si lucrul asta il spun...nu voi putea niciodata sa invat din greselile lor..invat doar din ceea ce fac... din lucrurile pe care trec...din greselile mele
- sa aiba mai multa incredere... caci pana acum in afara de notele proste pe care le-am mai luat nu am facut altceva...rau...
- sa nu-i mai intereseze de fiecare data cand vorbesc la telefon..cine a fost..cine ti-a trimis mesaj... ce zicea..ce face......am avut o prietenie destul de lunga... si toti erau atat de curiosi cu cine ma vad..cum il cheama..cati ani are...unde sta...de ce nu-l aduc sa-l cunoasca... insa si eu sunt incapatanata tocmai din cauza comportamentului lor ...daca le spuneam ceva..cu siguranta auzeam.. cum sa faci asa ceva... nu nu nu nu...a fost o dragoste interzisa de care daca ei ar fii stiut nu ar mai fii avut loc nimic...insa asa...am tinut secret..m-am certat cu ei pt ca nu vroiam sa spun nimic..insa AM INVATAT ENORM din asta
- nu cred ca voi parinti nostri..la varsta noastra nu va certati cu parinti... eu asta speram ... ca parinti mei sa nu faca la fel si sa se comporte cu noi...asa cum parinti lor s-au purtat cu ei... eu de acum spun ca nu vreau sa ma port cu copii mei asa cum se poarta ai mei cu mine....vreau sa le fiu prietena....( eu am noroc surori..insa doar de una sunt "lipita"
-a scris aici cineva...ca de ce mereu ne facem parinti sa ridice tonul si nu intelegem de vorba buna.... eu intreb...de ce parinti trebuie mereu sa aiba ultimul cuvant?,de ce noi nu suntem intrebati de decizile care sunt luate pt noi,de ce parerea noastra conteaza atat de putin incat pot spune ca este 0, cum vor ca noi sa ne desprindem de ei..sa avem viata noastra...sa avem incredere in noi si in ce facem?..nu ne putem tine toata viata dupa fusta mamei....
-voi sunteti impotriva folosirii copiilor vostri internetul si messengerul?...ai mei in pare parte da... vor sa stie ce fac eu acolo....pe ce pagini umblu... dar de ce nu le spun si lor parola mea la mail... cine e respectivul cu care vb....insa AM SI EU NEVOIE DE INTIMITATE..TOTI AVEM NEVOIE DE EA...
-notele la scoala....fiecare puteam avea o zi mai proasta...nu mereu cand luam o nota..care parintilor nu le place a fost vina noastra... ba din partea lor asa este... copilul este singurul vinovat... mama ce a facut copilul...si acum pt ca a luat nota aia..nu mai are voie sa...sa...sa.... nu se rezolva nimic cu cearta,..cu bataia...totul se revolza cu vorba buna...
cred ca mai am lucruri de spus..dar ma voi opri aici
voi colora singura mesajul..insa nu in portocaliu..pt ca eu una il citesc f greu...eu il voi scrie cu rosu
deya spune:
buna intrebare ce ma deranja?cred ca mai mult faptul intentia de a suna acolo mie mi se parea poaii cum sa sune mama acolo si sa intrebe "Da cineva adult e acolo?"ce sunt copil mic asta ma deranja
caci de fapt era cineva mai mare acolo care ne e si prietena
petrecerea a fost la centru de voluntariat unde activez eu si coordonatoare e prietena cu noi nu era o problema sa fie ea acolo da cand am auzit-o pe mama ca vrea sa sune acolo vai m-am dat pe spate .adika nu stiu daca am exagerat da nu mi-a convenit de loc.
ca sa mai dau un exemplu anul trecut in aprilie in cadrul unui parteneriat a venit a fata olandeza la mine pentru 1 saptamna dupa ce fusesem si eu la ea.si intr-o seara am vb noi copii sa mergem la discoteca toate bune
ajung akasa ii zic tatlui meu la care el NU.cum sa ii zik l fata kim pana l urma ne-a lasat de fapt nu k nu vroia sa ne lase da ii era frica de ce auzise el (deh e politist)
si cand ce-a pus o conditie sa fim nu mai stiu la ce ora ff devreme acasa vaaaaaaiii cand am auzit bine intees k nu mi-a convenit
nu vi se pare penibil sa plek in toiul petrecerii numai eu.in fine l-am convins si pluussssss era si fratele meu in aceeasi discoteca si mai are si masina
atunci va intreb eu nu e absurd adika e si el acolo ne duce cu masina acasa ce se putea intampla?nu putea fi vorba de batai sau asa ceva ptr ca eram asigurati foarte bine
(sa nu va spun ca fata mea a vrut dupa jumate de ora acasa ca e obosita
)
colorez si eu in rosu ca in portocaliu nu pot sa citesc
va pup pe toti
Miruna Enescu spune:
Fetelor, mersi de povesti.
Deya, pai daca asa stateau lucrurile, te inteleg ca te-a deranjat sa fii pusa intr-o situatie penibila. Imi amintesc ca eu eram maritata, si sotul a intarziat intr-o seara la facultate cu un proiect, si soacra-mea m-a innebunit toata seara ca sa dau telefon acasa la profesor s-o intreb pe nevasta-sa ca de ce intarzie ... Ma uitam la ea si nu-mi venea sa cred...
Una peste alta, dupa cate povestesti, pari sa fii o fiinta responsabila, pacat de lipsa de comunicare dintre tine si ai tai. Dar vad ca pana la urma a ramas ca tine, asa ca tot ai cu cine vorbi, sunt unii care nici nu stau de vorba! Eu am citit de conceptul de "Libertate contra responsabilitate" - si sper sa functioneze cand va veni vremea. Tie uneia ti-ar conveni asa ceva: daca te tii de cuvant si vii cand spui, vei avea dreptul sa vii din ce in ce mai tarziu; daca ai rezultate bune la scoala, vei avea dreptul sa-ti stabilesti singura orele de invatat s.a.m.d Daca nu - restrictii si control. Cum iti suna?
EmmaT, am invatat cate ceva din ce ai scris tu. Chiar asa, de ce ar trebui sa aibe parintii mereu ultimul cuvant?
Cat despre internet si messenger...auzim tot felul de povesti de groaza despre copii care ajung sa nu mai iasa din casa, sa nu se mai intalneasca cu oamenii, sau sa fie atrasi de tot felul de perversi, secte si alte nenorociri... De-asta ne este frica. De-asta eu deja ma gandesc cum sa-mi tin copiii departe de toate astea... DAR nu vreau sa sufere ca toti ceilalti copii au voie si ei nu, vreau doar sa aibe si o viata dincolo de computer. Ai vreo idee despre cum s-ar putea ajunge la un compromis in treaba asta? Mie uneia mi-ar prinde bine orice idee.
Va pup cu drag,
deya spune:
draga miru hmm tare bine imi pare ca imi dai sfaturi
pai uite kand am zis ca vin de ex de la discoteca la 12 am venit la 11 sau 11:30 intotdeauna mai devreme oriunde ma duk niciodata nu intarzii si la scoala am rezultate ff bune media 9,85 nu ti se pare bine ?mie da
hai cu o mica exceptie un 3 la istoriesi ala l-am luat din solidaritate cu altii in rest nu fumez nu beau(ce exmeple dau si eu) nu ies in cluburi des pai zimi si mie ce mai vor?poate nu stiu eu.
t pup va pup pe toti
deya spune:
am uitrat sa zik ceva sper sa nu te jignesc vai da soacra ta asa cicalitoare erAvai d cum sa suni acasa la profesor vai cat am ras
t pup
EmmaT spune:
Draga Miruna nu am spus ca voi ca parinti nostri nu aveti dreptate ...insa atunci cand trebuie sa luam o decizie si noi suntem atat de incapatanati si o tinem pe a noastra... mai lasati putin de la voi..chiar daca stiu ca nu vreti si ca e greu... ca poate asa ne dam si noi seama ca nu am facut bine...insa daca voi va impuneti si deja ziceti nu e bine..si faci ca mine...noi mai rau ne ambitionam ...si facem total opus de cuvantul vostru... (aici vorbesc ca asa fac eu)
-cat despre calculator....internet... adresele pe care noi intrem pot fii verificate de orice... ori iti raman in bare..ori mai te uiti si la favorite...eu raman logata pe orice forum intru cu permanent..acolo pot vedea si ei daca sunt curiosi ce scriu ...ce fac...pot sta langa mine si pot vedea ce scriu pe mess... singurul lucru care nu-mi place si nu sunt de acord..este acela sa-mi umble pe mail...curiosi sa vada ..ce ti-a scris...ce ti-a scris...
Miruna Enescu spune:
Draga Deya, pai eu nu incercam chiar sa-ti dau sfaturi, ma intrebam doar daca ti s-ar parea rezonabila metoda cu pricina. Din cele ce spui, pare ca esti intr-adevar o persoana suficient de responsabila, pentru ca parintii tai sa-ti poata acorda mai multa incredere. Cred ca poate e ghinionul tau ca tatal tau stie mai bine ca oricine despre ce nenorociri se intampla si cred ca ii este pur si simplu frica pentru tine.
EmmaT, eu chiar am luat in serios ce ai scris tu. Chiar m-am gandit, pe bune, ca nu scrie nicaieri ca trebuie sa ramana intotdeauna ca mine. Nici eu nu am uitat cu era la varsta ta, cand ii dadeam mamei 1001 de argumente logice, valabile, si de suflet, dar ea nu dadea niciodata inapoi.
Asa ca eu chiar mi-am propus ca, daca copiii mei imi spun ceva, sa ii ascult cu adevarat, dispusa sa-mi schimb parerea daca este cazul. Stii, asta nu este asa usor cum pare. Gandeste-te si asa: poate si mama ta are niste argumente pe care nici tu nu esti dispusa sa le consideri importante. Tare usor este sa-ti "inchizi urechile" la argumentele celuilalt (si mai usor inca daca esti pe pozitia "de putere" a parintelui). Asa ca, multumesc pentru ca m-ai facut sa ma gandesc la toate astea.
Cat despre treaba cu bagatul in intimitatea omului, da, asta nu se face.
Stii de ce-mi este teama mie? De faptul ca, dintr-o greseala de-a mea sau din nebagare de seama, voi ajunge sa ma instrainez de copiii mei, sa nu stiu (mai) nimic despre viata lor. Este normal sa-ti aperi intimitatea, dar noi suntem o familie mare si unita, si cu gura mare pe deasupra, in care toata lumea povesteste totul, si m-ar durea sa ma trezesc deodata cu un strain in casa.
Sper ca daca eu voi reactiona la ce-mi spun ei fara sa judec, fara sa cert si fara sa dau sfaturi ca de la ala destept la ala prost, si ei sa reactioneze povestindu-mi cate ceva (fara sa trebuiasca sa le smulg cu clestele), eventual sa-si aduca prietenii acasa (inclusiv prietenele). Ce crezi, visez frumos?
EmmaT spune:
Miruna am citit mesajul tau si crede-ma ca sunt cu lacrimi in ochii..cat de frumos ai spus "nu vreau sa ma trezesc in casa cu un strain"
Si familia mea este foarte unita ...stim fiecare ce face celalalt..poate si din cauza asta simt nevoia sa fiu uneori singura... caci lucruri care le-am spus si trebuiau sa ramana la o persoana le-au aflat tot...incep sa ma feresc de cele mai dragi persoana...ma doare ...poate gresesc dar asta mi se pare mie bine acum...
Acum eu pur si simplu trec printr-o perioada care m-a terminat psihic...,simt ca sunt in plus pt toti..ca pt ei sunt cel mai prost om...ca nimic nu fac bine... sunt niste cuvinte care dor si nu am avut puterea sa vorbesc cu ele cu sora mea...ci i-am scris un mail unui "prieten" care niciodata nu mi-a inselat increderea...iar daca a facut ceva ce nu mi-a placut a fost spre binele meu...l-am inteles oricat de tare m-a durut...dar a stiut sa ma asculte,si am avut un umar pe care am putut plange
Incerc sa-i iau pe cei din jurul meu asa cum sunt...insa cedez cand ma gandesc ca uite ei sunt familia mea...de ei trebuie sa fiu cel mai unita
Miruna nu visezi frumos...eu cred ca se va putea intampla... dar asta inseamna ca vei fii (si sper din toata inima ca asa este) intai prietena pt copii tai si dupa mama
marggot spune:
Bun gasit si LA MULTI ANI!Este foarte interesant subiectul si doresc sa va impartasesc si eu parerea mea,din punctul de vedere al unei mamici cu doi copii maricei(o fata de 22 ani si un baiat de 18 ani).
In general am dorit ca relatia dintre mine si copii mei sa nu fie numai una de parinte-copil ,ci una de prietenie.Totdeauna cand au plecat pe undeva ,le-am cerut sa-mi spuna unde se duc,cu cine se duc si cand se intorc,si le-am explicat ca le cer acest lucru pt.ca ,Doamne fereste,daca se intampla ceva rau sa stiu si eu de unde sa apuc un fir.M-au inteles si de fiecare data imi dau aceste detalii.Cat priveste discutiile cu prietenii,le-am explicat de mici ca nu conteaza pentru mine subiectul in sine,ce anume discuta cu x sau y,ci faptul ca ma considera apropiata de ei,un prieten mai mare.V-ati gandit vreodata,cam ce e in sufletul unui parinte cand il trimiteti la plimbare,cand ii spuneti asta nu e treaba ta,nu te priveste??Aveti idee cat de marginalizat se simte????Cum spuneam,nu conteaza ceea ce discutati cu prietenii,de multe ori, cand ai mei imi povestesc, nici nu retin nimic(am si eu zile cand sunt obosita,am multe preobleme-ca orice om),dar faptul ca ma considera un apropiat de-al lor ,ca nu ma exclud ,pt.mine conteaza enorm.
Cam asa vad eu problema.In ultima instanta trebuie sa intelegeti ca nici un parinte nu-i doreste copilului lui decat binele.Ca mai gresim si noi,asta e ,suntem oameni si deci supusi greselii.