Am o idee fixa...cum scap de ea?
Raspunsuri - Pagina 2
iepumic spune:
Simi,
povestea ta este dureros de adevarata, au fost cazuri de copii de 15 ani care au murit de foame stand in continuu in fata pc-ului la jocuri!!!
Noroc ca s-a terminat episodul cu bine in cazul vostru dar iti recomand sa fii foarte atenta, pentru ca daca nu es mai joaca de frica voastra, nu inseamna ca a inteles ce greseala facea!!! Nu se stie daca mai tarziu, cand o fi major, nu il apuca iar...cu alt joc.Sotul meu a dat in nebunia asta la 25 de ani (atunci a dat de pc acasa)...eu nu am avut obsesia asta, ci a chat-ului....dar macar ieseam din casa ori de cat ori aveam ocazia!!! adica nu ma desocializasem din cauza asta, ci preferam sa fac asta in loc sa ma uit la tv. si la prostiile de reclame. Iti repet ca sotul meu a trecut printr-o perioada foarte urata, in care chiar nu ma mai intelegeam cu el ..ca "nu va renunta niciodata" la jocul ala...din fericire sper ca a inteles...m-am apucat si eu de joc in perioada aia ca sa incerc sa il inteleg mai bine si din ambitie m-am jucat si eu in disperarea vreo 2 luni...ca sa il ajung din urma..."cui pe cui se scoate"....noi practic nu mai aveam viata....decat in weekend, daca plecam din Bucuresti...
Iti doresc numai bine.
Iepumic 
simi spune:
Iepumic (ce nick "cool" ti-ai ales!),ai dreptate, stiu ca fiul meu e cam "predispus" la jocuri, de mic era. Dar cu ceea ce s-a intimplat asta vara, sper ca si pentru el a fost o lectie, s-a cam speriat cu ocazia telefonului acela! Si acum se mai joaca, ici si colo, dar s-a terminat obsesia si "shefia de clan". Sper, cel putin!
E adevarat ca daca "pasiunea" te apuca la maturitate si riscurile sint mai mari, pentru ca nu te ai numai pe tine ci mai sint si altii care sufera de pe urma "pasiunii". Dar sper din inima ca si sotul tau sa fi inteles ca lumea reala e muuuult mai importanta decit cea virtuala si ca iti poti distruge viata foarte usor daca nu sesizezi diferenta dintre ele.
Am un alt exemplu de adictie, sotia unui coleg de servici de-al sotului meu: femeie la 50 de ani, a descoperit jocurile on-line. Si nu s-a oprit numai la a le descoperi. A facut o pasiune, o nebunie pentru asa ceva. A divortat de sotul ei (pentru ca se "maritase" virtual cu un individ, un "luptator" on-line
), s-a mutat singura intr-un apartament inchiriat, si-a luat cel mai tare pc si cea mai rapida conexie la internet . Nu si-a cumparat mobila ca n-avea rost. Tot ce avea acolo era pc-ul pe o masuta donata de ex-ul ei si un patutz (pe care-l folosea ffff rar). Toata ziua, dar efectiv toata ziua statea on-line, se juca. Fostul sot si copiii treceau si-i mai aduceau de mincare. Ce zici de asta? E boala grea.
Nu stiu ce s-a mai intimplat, dar stiu ca prin vara sotul ei era disperat, nu mai avea cu cine sta de vorba, ea traia in lumea ei, acolo in joc.
Iar fiul meu imi spune de dimineata ca peste 2-3 ani apare PlayStation3 unde poti "intra" efectiv in lumea virtuala. Iti dai seama ca era sa-i arunc cu ceva in cap!
Si iti inteleg perfect "ideea fixa" cum o numesti tu. A ajuns sa-ti fie frica sa-l auzi ca se mai apropie de computer. Stiu ce simti!
Te pup si mult noroc sa avem. Cu sotii, cu copiii...!
Numai bine, Simona
iepumic spune:
Simona,
draga mea!!!
M-au ingrozit povestile tale! Prin prisma lor incep sa cred ca sotul meu chiar e departe de adictie, adica stiu sigur ca el a inteles care sunt riscurile...sper din tot sufletul sa nu mai uite niciodata asta. Mi s-ar parea cel mai groaznic lucru sa se strice o casnicie pentru un astfel de motiv...ar fi ca intr-o comedie neagra...cum s-a intamplat cu doamna aceea de 50 de ani. Brrr...
Apropo de "nick"-ul meu...sa stii ca este "numele" meu de zi cu zi, asa ma striga sotul meu si prietenii apropiati...si sotul meu este, evident, "iepumare", cu toate ce nu e cu mult mai mare din nici un punct de vedere....
Te pup si succes cu fiul tau...stii ce n-am retinut eu f bine? Cum a tratat sotul tau aceasta problema.
Iepumic
slakje spune:
fetelor tragic dar in acelasi timp distractiv, am ras cu lacrimi(de tipa care a divortzat) hahaha,scuze, aveti grija de copiii vostrii.
simi spune:
Iepumic, ma intrebi cum a tratat sotul meu problema. Problema cu fiul meu, adica? Pai, simplu, i-a redus numarul de ore la calculator, a instalat un program unde poate vedea fiecare tasta utilizata in ziua respectiva, asa ca totul e ok. Si in acelasi timp nici el, baiatul, nu mai are timp, ca-i la scoala si are o gramada de invatat si cum ti-am zis, e foarte constiincios, munceste mult la scoala. Sa nu-l deochi!
Va pup pe toata familia Iepu!
joker spune:
nu toate fixatiile sunt condamnabile. si eu am una. citesc pana la epuizare
iepumic spune:
Simi,
ma bucur ca ati scapat!!!! Si la noi e bine acum, Slava Domnului!!! Sper sa nu mai trec niciodata prin ce am trecut....si nici prin ceva care sa ma epuizeze atat dpdv psihic si sa ma faca sa sufar atat. Eu sunt si foarte sensibila si pretentioasa la anumite lucruri in viata....niciodata nu o sa ma pot multumi cu mai putin decat dau eu, mereu voi lupta sa primesc inapoi ceea ce dau.....poate gresesc, dar am observat ca daca nu fac asa....atunci la un moment dat totul se duce de rapa.
Te pupa Iepumic.
Iepumic