siguranta in gradinite

Am o mare problema. Ne gandeam sa mearga si Isabel la gradi din primavara. La sfarsitul lui decembrie face 2 anisori.
Pana acum nu m-am gandit foarte serios la schimbarea asta.
Dar in ultimul timp am auzit tot felul de nenorociri petrecute in gradinite.
Prima data la stiri am vazut un reportaj facut la o gradi (in Spania, dar nu stiu orasul pt ca nu am prins stirea de la inceput) unde mergeau copii mititei...pana in 3 anisori.
Nu stiu cum s-a aflat, dar situatia era groaznica. Educatoarea speria copiii, ii inchidea in camere, ii obliga sa manace la genul ca le deschidea cu forta gurita (baga lingurita intre dinti) si le indesa mancarea. Continua chiar si cand cei mici vomitau.
Ii lua de picioare si ii scotea pe gea si ii scutura cu capul in jos...ca pe prosoape.
Parintii ziceau ca piticutii plangeau ca nu vor la gradi, si ziceau "nu Lala" (Lala e educatoarea), dar ei se gandeau ca e o noutate...prima reactie...
Ei saracutii nu stiau sa zica, din ce ma vazut eu...erau copilasi in cazul asta pana in 2 anisori si ceva.
Au inceput sa nu mai manance, nu mai dormeau, visau urat....
Daca vedeati parintii si bondaceii aia mici si nevinovati.....mie mi s-a facut rau.
La doar vreo doua zile, dintr-o alta gradi un baietel de doi anisori iese pe poarta si pleaca.....pur si simplu, fara sa-l vada nimeni.
Se plimba pe trotoar...deja plecase ...
Noroc ca era o zona mai pustie si l-a vazut o femeie care mirata ca e singurel l-a luat de manuta si s-a intors cu el.
Dar se puteau intampla o gramada de nenorociri...o gramada.
Acu' vreo doua zile o fetita de un an si jum a murit la gradi. S-a prins in ceva...nu stiu in ce ca iar nu am vazut toata stirea. Oricum ziceau ca nu a fost supravegheata e educatoare.
Copilul a murit ! Si la tele zceau ca e vorba de o gradi foarte buna, de renume, care functioneaza de 30 de ani cu succes.
Succes, succes...dar oamenii aia nu mai au copil. Avea un an si jumatate.Eu una sunt absolut ingrozita. Cum sa las copilul meu pe mana altora.
M-a apucat groaza, practic depinde de niste straini.
Eu sunt in permanenta cu ochii pe ea. Nu am altceva de facut decat sa ma asigur ca ea e bine.
Cum sa fac sa am incredere in oamenii aia. Practic le incredintez tot ce am.
Situatiile pe care le-am descris mai sus sunt absolut infioratoare. Cum sa stai tu linistit sa te gandesti ca puiutul tau e bine, si niste nebune sa-l scuture pe geam si sa-i bage mancara vomitata pe gat. Doamne fereste.
Pustiul care a plecat....putea sa ajunga pe mana oricui, sau sa-l calce o masina, sau sa .....orice.
Iar de fetita de un anisor si jum....nu pot sa zic nimic.
E infiorator.Cum e posibil sa se intample asa ceva ?
Cum ma asigur ca Isabel o sa fie in siguranta ?
Cum sa-mi duc copilul acolo ?
Incepusem sa aberez, ma gandeam sa-i pun un microfon mic intr-un tiv...sa aud ce face si ce se-ntampla.....
Voi cum ati facut ? De ce aveti incredere ? Cum ati facut sa aveti incredere ?
Adica, aveti incredere,nu ?Alexandra si Isabelita Isabel

liliana csaki spune:

supermami, tocmai ce citisem mesajele tale pe generale la subiectul cu pozele pe net, acu' vin aici si vad asta.
Adevarat ca fiecare parinte cred ca numai el poate si face ce-i mai bine pt. copilul lui, din pacate nu-i putem tine de mana 24/24 pana la adanci batraneti si nici n-ar fi normal. Dupa cum, ca sa fiu sincera, nu mi se pare tocmai in regula sa ma gandesc ca toate nenorocirile din lumea asta se vor abate asupra mea si-a familiei mele, as risca sa ajung, mai devreme sau mai tarziu o persoana cu reale probleme.
Fetita mea merge de la 2ani si doua luni la gradi, o ia si-o aduce bus-ul gradinitei acasa, are 6ani si 4 luni si marturisesc sincer ca nu m-am gandit niciodata "Doamne, daca soferul nu-i atent intr-o intersectie sau daca alt nebun intra-n el, sau daca uita careva poarta deschisa si copilul o ia razna, sau daca pica pe scari ori se-nteapa-n ochi cu creionul cand deseneaza, sau se-neaca cand mananca supa sau....sau...". Am fost, am vazut gradinita, nici macar nu puteam cere referinte pt. ca abia se deschidea, mi s-au parut ok. conditiile si oamenii de-acolo si asta a fost.
Nimeni nu-ti poate garanta nimic pe lumea asta, eu ma bazez de multe ori pe instinct si incerc sa gandesc pozitiv(cred eu ca gandurile negative se intorc inapoi sub forma unor intamplari nedorite). Nici bona macar, nu am spionat-o, e la noi de 5 ani si e ok.
Din pacate e adevarat ca nenorociri se intampla zilnic dar ele nu trebuie sa ne faca sa devenim paranoici.
toate bune, insanatosire grabnica si pupici superbei domnisoare

Pozele noastre
Poze noi

super mami spune:

Stiu, ai dreptate. Poate ca asa as fi zis si eu saptamana trecuta.
Dar m-au impresionat foarte mult copiii astia.
Daca ar fi mai mare.....ar zice.
De la o vreme incoace....cred ca am imbatranit...ma tot gandesc ca vorba aia "mie nu mi se poate intampla" e...doar o vorba.
Si pe sot l-am inebunit cu masina. Ultima data a plecat din oras cu trenul. L-am inebunit cu riscurile inutile...daca poate sa ia trenul...ce-i trebuie masina....ca se poate intampla orice.
Poate pt ca Isabel nu a stat nici macar 5 min fara mine sau tati...si acum dintr-o data trebuie sa o las la gradi. Macar daca era o bunica....asa pt inceput.
Ea e si cam nazdravana, alpinista...doarme pe masa, se joaca pe birou, sare pe scaune...ii plac sporturile extreme
Poate e doar stresul...poate imi trece. Sper.
Liliana....exemplele alea........acu' imi vine sa plang.
La faza cu creioanele nu ma gandisem si nici la faza cu supa.
Aoleu...ce facusi ?????
Ce se discuta acolo...e altceva. Acum e vorba de bucatica mea de fetita, nu de poze.
Banuiesc ca mai sunt mamici stresate si cu o urma de paranoia...asa ca mine.
Cum ati prins curaj?
Eu inca o jumulesc pe Isabel ca pe un bebelus, ma uit la ea cu orele cand doarme, plang de 15 ori pe zi...de cat de perfecta si ...de a mea este...de emotie si de fericire...e minunea mea mica. O manuta de fetita.
Si cand ma gandesc cu cata convingere o incurajam pe sora mea doar cu cateva luni in urma, cand l-a dus pe cel mic la gradi...eram optimismul in persoana.
Daca aveti timp si chef, povestiti-mi cum a fost pt voi...eu si tin minte.Alexandra si Isabelita Isabel

liliana csaki spune:

Mey supermami, vad ca n-ai somn si te gandesti la tampenii, du-te la oglinda, da-ti doua palmute, in caz ca nu ti-a mai tras niciuna fiica-ta inainte de culcare si revino-ti.
Zi-i sotului sa-ti arunce si tv-ul pe geam sau macar sa-ti blocheze programele de stiri.
Bey, da' nu te-ai gandit ca si cu trenurile se-ntampla atatea, si cu avionul si ce-o sa te faci cand d-ra o sa vina acasa cu unul de-ala cu plete si-o sa vrea sa se mute impreuna sau si mai rau stau cu voi in casa da' tu n-o sa poti intra in camera ei sa vezi daca respira bine?
Hai ca nu rad, dar pe bune, incearca sa fii mai pozitiva, totul o sa fie bine si d-ra o sa se acomodeze super cu copilasii de varsta ei iar tie or sa-ti ramana cateva ore pe zi in care sa te gandesti ca daca tot reusesti sa faci copii asa frumosi de ce sa n-ai o familie si mai mare si mai frumoasa si uite-asa iti trece si paranoia.
te pup si ai grija la excesul de mixtura mentolata


Pozele noastre
Poze noi

super mami spune:

Merci, merci.
O sa-mi salvez mesajul asta pe calculator si cand ma mai apuca il citesc repede.
Asta da mesaj de incurajare
De cand sunt dalmatian nu m-a mai altoit. Ii e si ei mila se mine.
De multe ori am zis ca nu ma mai uit la stiri...si chiar nu ma mai uit.
Uite ce fac stirile dintr-o mamica tanara si aparent sanatoasa
Te pupam si noi, noapte buna. Eu nu dorm de mancarimi si paranoia...da tu ce faci la orele astea haihui pe DCAlexandra si Isabelita Isabel

oz spune:

aici la gradinita nu sta niciodata o singura educatoare cu copiii, sunt intotdeauna macar 2, educatoarea si un ajutor de educatoare, plus ca mai sunt studente sau voluntare. deci, copiii nu raman cu un adult care poate sa-si faca de cap cu ei, iar sansa ca toti adultii din gradinita sa fie sonati este foarte mica, mai ales ca daca nu raportezi un abuz de orice fel asupra copiilor, esti la fel de vinovat ca si cel care a facut-o si risti sa ajungi la inchisoare. apoi, clasele trebuie sa aibe usi cu geamuri prin care sa vada oricine care trece pe coridor, totul sa fie la vedere si parintii sa poata sa ramana in clasa oricand doresc si sa treaca pe la gradinita oricand. o idee este sa intrebi daca poti face voluntariat acolo o zi pe saptamana si atunci poti vedea cum merg lucrurile si ce se intampla, cum prepara mancarea si daca copiii sunt relaxati sau nu. la gradinita la care a fost cel mic al meu erau zilnic mamici care ajutau in clasa sau la bucatarie.

super mami spune:

Pai si aici la fel, in mod normal.
Dar nu am vazut tot, asa ca nu stiu exact nici cum de a fost posibil si nici cum au aflat parintii.
Iar geamul la care se intampla toata povestea se putea vedea din strada.
E f ciudat, dar e oribil.
Imi dau seama ca se intampla....rar....da' deocamdata nu prea ma incalzeste gandul asta.
Poate cand o sa cunosc personalul....vorba Lilianei o sa ma bazez si pe instinct....
Ideea cu voluntariatul mi se pare super buna, ar trebui sa fie folosita in toate locurile.
Asa se implica si parintii.Alexandra si Isabelita Isabel

katik spune:

salutare fetelor, in special super mami!

daca chiar vrei sa dai cupilu' la gradi, ocheste o gradi care-ti place, du-te fa o vizita, doua, trei...cinci, la diferite ore, vezi ce este, cum este, convinge-te cu ochii tai si nu mai da crezare la prima veste-stire care o auzi de la vecina sau TV.

eu am dus-o pe Krisztina la cresa, aici in Timisoara, Romania, la 2 ani, a plins putin trei zile la inceput apoi mi-a plins ca nu am dus-o si simbata si duminica sau cind a fost racita. ii place tare mult, maninca si doarme(poate nu chiar ca acasa dar asta este...), imi pomeneste toata ziua de tanti marta, ca a facut asta sau aia si ride de numai poate. la doua saptamini a inceput sa-mi vorbeasca in propozitii (in doua limbi, romana si maghiara), a invatat sa numere, sa cinte si sa danseze.etc.etc.etc.....

deci, nu trebuie sa bagi la cutie tot ce vezi sau auzi, mai filtreaza si tu putin... incearca pe pielea ta si vezi...

cipcipcip spune:

Te inteleg perfect super mami, si eu ma tot gindesc la toate relele care se pot intimpla copilului meu, dar din pacate n-o sa-i putem pazi 24 de ore din 24 toata viata. Si eu am fost si am vizitat citeva crese din apropiere si am venit acasa si am dat apa la soareci calumea Eu nu cred ca exista cresa aia sau gradinita unde sa-mi dau copilul si sa fiu 100 % impacata... Cind o fi sa fie vremea sa mearga la cresa (cred ca la un an, sotul zice ca la 6 luni, cred ca trebuie sa mai bag ceva scene sa-l conving ), deci cind o fi sa fie, cred ca n-o sa mai fiu om citeva zile sau saptamini pina ma obisnuiesc cu ideea...
Ce sa spun, la una din crese era sala de mese la alt nivel decit sala unde stateau cei de un an, iar educatoarele cobara cu ei in brate pe scari cind e timpul de masa...Numai asta m-a dat peste cap, daca se impiedica vreo toanta cu copilul meu in brate? etc...Dar cred ca nu trebuie sa gindim asa, pentru ca nu putem pazi copilul permanent, si nici pe noi insine...accidente se pot intimpla chiar cind treci strada sa iei paine, sau chiar in casa ta fiind...N-avem decit sa cautam cea mai buna gradinita disponibila, iar apoi sa nu ne mai gindim la tot ce se poate intimpla...

Cipcipcip si bebe Julia 4 august 2005

anella spune:

Of Doamne,super mami,m-ai lovit cu subiectul asta exact unde ma doare.
Puiul meu implineste doi ani la sfarsitul lui iunie si nici eu nu dispun de bunici sau alte ajutoare si pur si simplu ma ingrozesc cand ma gandesc ca va trebui sa-l las undeva unde sa fie in siguranta.Sunt constienta ca siguranta mai mare decat cea pe care i-o pot oferi eu nu va gasi nicaieri,pe de alta parte sunt constienta ca nu-l pot tine langa mine toata viata si ca nici n-ar fi sanatos sa fie asa dar...e atat de mic,atat de inocent si dragalas si mi se strange stomacul cand ma gandesc ca nu stiu ce voi face cu el dupa doi ani.Ce sa fac?Aceleasi lucruri ingrozitoare le-am auzit si eu despre crese/gradinite,printre altele ca-i hranesc fortat sau deloc,ca-i tin cu orele pe olite,,ca-i tin in curent,ca nu-i supravegheaza cum trebuie,ca-i lovesc etc iar eu atata minune am pe lume,pe el ,pe Teodor.
Of Doamne,am facut o tragedie dintr-un lucru care altora li se pare normal.Din nefericire adesea nu putem face pace intre inima si ratiune.Scuze pt lamentarile mele dar am simtit nevoia sa spun si eu
ce simt.
Va pup.

spic de grau spune:

SuperMami,

Pe David l-am dus in cresa in Septembrie.
Eu mi-am zis ca mai bine in cresa decat la o dadaca. Eram terifiata la ideea ca nu gasesc loc in cresa. Auzisem atatea povesti: copii inchisi in dulapuri, maltratati, abuzati..etc etc. Tata nu putea veni aici decat 3 luni..nu stiam cu cine sa il schimb la sfarsitul celor 3 luni..Eram ingrozita.
Cnd am primit hartia de la cresa ca a aparut un loc, nu stiam cum sa ii mai multumesc lui Dumnezeu..
Acum e drept ca pot apare probleme intr-o cresa, insa, cum spunea si Oz, o educatoare nu e niciodata singura. La David la cresa sunt intotdeauna vreo 3, la 15 copii.

Apoi Isabelita e marisoara. Daca e ceva iti spune.

Aici, ca sa "scoata" cat mai multe informatii de la copii, am vazut ca fac "un joc". Copilului i se da o papusa si i se spune ca: papusa e copilul de la cresa, iar copilul devine "educatoarea". Si ii spui copilului sa se comporte ca si educatoarea. Daca vezi ca pocneste papusa, te duci si iei educatoarea de gat .

Apoi daca vezi ca copilul iti aduce pantofii ca sa il duci la cresa - cum face David al meu, e clar ca nu e brutalizat.
Ai incredere in Dumnezeu, ai sa vezi ca va fi bine!

Lumy- mamica lui www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=spic%20de%20grau" target="_blank">David Andréi (11 Martie 2004)