spovedania si......
Raspunsuri - Pagina 26
Jocelyn spune:
quote:
Originally posted by irina.c.
De aceea mantuirea este un proces de o viata,fiindca nu se face primavara cu o spovedanie,nu se rezolva o neputinta sau o patima asa,pe loc.
Irina si bb Ilinca(26apr04)
Traiesc in Romania si asta imi ocupa tot timpul
ILINCA
Pai tocmai, fiindca nu se poate rezolva pe loc, la desavarsirea caracterului nostru trebuie sa lucram in continuu, nu la mantuire. Mantuirea ai primit-o in dar, prin credinta si ceea ce faci dupa demonstreaza acceptarea sau respingerea acestui dar. Nu faci fapte bune sau nu tinzi la un caracter curat in scopul mantuirii pentru ca altfel nu mai era nevoie de sacrificiul lui Iisus daca noi singuri puteam face ceva pentru mantuire. Ca raspuns la dragostea Lui vreau sa ii calc pe urme. Mantuirea e un cadou, desavarsirea e un proces.
If there were in the world today any large number of people who desired their own happiness more than they desired the unhappiness of others, we could have paradise in a few years.
myrrha spune:
Bianca, dezlegarea la spovedanie nu are nici o legatura cu deposedarea. Dezlegarea la spovedanie ti-o da preotul dupa ce tu ii marturisesti greselile, cu cuvintele: "Te absolv/dezleg de pacatele tale, in numele Tatalui si al Fiului si al Sfintului Duh." Si asta-i tot.
Eu nu cred ca exista oameni posedati. N-am intilnit nici unul, nici in experienta de toate zilele, nici in carti. Nu exista om cu care sa nu poti comunica si nu exista om care sa nu aiba o demnitate umana, fie ea si inconstienta.
Elena, poti sa ma intrebi cite vrei, ma ajuta mult sa-mi pun si eu gindurile in ordine. Nu e in ordine sa iti cauti partenerul facind dragoste cu el, doar pentru ca stii ca vei fi dezlegat la confesiune, daca iese rau (si nu va potriviti). Idealul e sa iti dai seama ca esti facut pentru celalalt inainte de a ajunge la relatia sexuala, care e in sine un angajament (si cred ca esti de acord ca o data ce ajunge aici orice relatie se complica, oricit de neapasatori moral ar fi cei doi, intervine problema responsabilitatii). Daca tu te risti dinainte de casatorie, ferm convins ca il iubesti nelimitat pe celalalt, dar temindu-te totusi de un angajament total, si ajungi totusi la casatorie, peste o vreme, ai infaptuit un pacat de moarte pe care l-ai sters confesindu-l si cununindu-te.
Daca divortezi si nu ai alte relatii, nu esti propriu zis in pacat, pentru ca Biserica catolica nu recunoaste divortul, deci te considera in continuare casatorit. Deci te poti impartasi. Daca ai o noua relatii sau te recasatoresti civil biserica catolica te considera in adulter si nu te poti impartasi, dar asta nu te impiedica, ba dimpotriva, sa participi la slujbe duminica si sa duci o viata crestineasca in rest. Daca dupa "recasatorire" cei doi soti aleg sa traiasca in deplina abstinenta, chiar daca locuiesc in aceeasi casa, sint primiti inapoi la impartasanie, nu mai sint in pacat de moarte (adulter).
De fapt, crestinismul e o religie despre daruire. Ti se cere sa daruiesti nelimitat si sa primesti nelimitat. Esti continuu deschis catre ceilalti/celalalt, chiar daca ai vrea sa il refuzi, trebuie sa gasesti puterea sa il reprimesti. Daca nu mai ai loc in tine de primit trebuie sa faci loc, prin smerenie, daca nu mai ai ce da, trebuie sa te umpli, prin viata spirituala si primind de la altii...
E greu, e greu de tot.
Elena spune:
quote:
Elena, poti sa ma intrebi cite vrei, ma ajuta mult sa-mi pun si eu gindurile in ordine.
Multumesc, myrrha ! mi-era teama sa nu te deranjeze intrebarile mele....si eu sunt acum intr/o perioada de cautari si in special ma intereseaza sa aflu cat mai multe despre bisericile traditionale, doctrinele si scrierile lor. Pe de o parte invat lucruri noi si ma ajuta sa indepartez eventualele prejudecati pe care le aveam despre aceste biserici, iar pe de alta parte imi intaresc convingerile pe care le am deja.
Asadar, daca vrei sa continuam, atunci uite :)) :
Eu am inteles din ce ai scris tu asa (te rog sa ma corectezi daca gresesc): daca o fata are unul sau mai multi parteneri inainte de casatorie si se desparte de el/ei pe motiv de nepotrivire sexuala este absolvita de fiecare data si poate primi impartasania fara probleme, nu ?
Daca insa fata se casatoreste fecioara si dupa casatorie descopera nepotrivirea, daca divorteaza si apoi se casatoreste civil cu alt barbat cu care se intelege foarte bine din toate punctele de vedere, atunci acea femeie va fi oprita toata viata de la Impartasanie !!! Iti dai si tu seama ce mare povara, ce mare pierdere sa fi oprit de la Sfanta Masa pentru toata viata sau pana cand corpul nu iti mai permite sa ai relatii trupesti !!
Mie sincer, daca e sa comparam cele doua situatii, mi se pare o departajare 'artificiala' intre ele, departajare facuta de oameni, nu de Dumnezeu !! adica fata din primul caz care a pacatuit avand relatii sexuale inainte de casatorie, primeste absolvire si nu este impiedicata de la Impartasanie, pe cand fata care si-a pastrat fecioria pana dupa casatorie, dar a avut acelasi ghinion ca si prima, daca se desparte este considerata adultera si va fi oprita pana imbatrineste de la Impartasanie !! varianta cu abstinenta pe viata nu mi se pare una biblica, scrie clar in Biblie ca NU toti oamenii sunt facuti pentru asta ! o femeie care se recasatoreste de tinara, sub 30, ar 'arde' exact cum spune Apostolul; ca sa nu mai punem la socoteala varianta ca sotul sa nu fie credincios si chiar daca ea ar vrea abstinenta, el sa nu vrea: ce sa faca atunci, sa se desparta ?
Adica ar fi fost mai 'bine' pentru ea sa-si inceput viata sexuala inainte de casatorie si atunci chiar daca se despartea de el, putea sa primeasca Impartasania decat in situatia in care s-a pastrat fecioara si avand ghinion, a pierdut si dreptul la Impartasanie !!
Sper sa nu ma intelegi gresit, NU pledez in nici un caz pentru sexul premarital pe acest motiv sau pe oricare altul, doar ca mi se pare ca cele doua situatii sunt cantarite cu doua feluri de 'greutati', lucru pe care El nu o face !! adica pentru sexul premarital se da absolvire in asemnea situatie, in timp ce pentru adulter, infaptuit din acelasi motiv, nu ! De ce ? cine a stabilit chestia asta ? ca Dumnezeu sigur nu !
quote:
Idealul e sa iti dai seama ca esti facut pentru celalalt inainte de a ajunge la relatia sexuala, care e in sine un angajament (si cred ca esti de acord ca o data ce ajunge aici orice relatie se complica, oricit de neapasatori moral ar fi cei doi, intervine problema responsabilitatii).
Uite ce cred eu despre asta: eu cred ca un om credincios care vrea sa-si incredinteze inima si viata Domnului se va ruga ca El sa ii dea partenerul cel mai potrivit pentru viata, iar Domnul i-l va da cu siguranta pe cel mai potrivit din toate punctele de vedere !! eu nu cred deloc in teoria predestinarii si nici in teoria 'sufletului pereche', insa sunt convinsa ca exista cativa oameni care se potrivesc cel mai bine unei persoane, iar Domnul il va ajuta pe cel credincios sa gaseasca una dintre aceste persoane !!
Cazurile de care vorbim mai sus sunt cazurile in care fetele respective ori nu erau credincioase in mommentul cand si-au inceput viata sexuala respectiv cand s-au casatorit (exista fete care se casatoresc fecioare, chiar de nu sunt foarte credincioase ! sa nu-mi spui ca nu exista, ca eu cunosc personal !! :)) ), ori erau doar 'credincioase-de-Paste-si-Craciun' si nu au considerat necesar sa se roage Domnului pentru partenerul potrivit.
_
"Mare pacoste sa nu ai destul duh ca sa vorbesti frumos, nici destula judecata ca sa taci cand trebuie." (La Bruyere)
myrrha spune:
Elena, toti ne punem intrebari, cind n-o sa ne mai punem o sa ne stafidim.
E o mare diferenta intre cele doua situatii pe care le prezinti tu, sint foarte de acord cu tine. Un om nu se defineste printr-un singur pacat sau printr-o singura virtute. Poate sa-si insele sotia si de fapt sa fie un om integru, cu credinta in Dumnezeu, care nu a rezistat tentatiei samd. Omul e un complex care tinde spre coerenta.
De aceea orice judecare a vecinului e ieftina si - pur si simplu - un semn de prostie.
Si totusi, daca biserica ar egala si din punctul de vedere al impartasaniei cele doua situatii inseamna ca nu ar tine seama de Dumnezeu. Exact Dumnezeu a stabilit aceasta regula si nu Biserica:
Matei 19. 8-9 (Eu va zic voua ca oricine va lasa pe femeia sa, in afara de pricina de desfrinare, si se va insura cu alta, savirseste adulter; si cine s-a insurat cu cea lasata savirseste adulter)
Matei 19.6 (Ce a impreunat Dumnezeu, omul sa nu desparta)
Biserica catolica considera ca are Duh Sfint. Daca nu ar considera asta (si zic eu, pe buna dreptate), atunci m-as face budista (tocmai am vazut un film despre Gandhi, care m-a impresionat). Duhul Sfint, Dumnezeu, e prezent in biserica mai mult decit oricind in sacramente, taine: impartasania, botezul, cununia. Nu te cununa biserica, ci Dumnezeu. La catolici preotul e pur si simplu un martor; imi aduc aminte de la pregatirea pentru cununie cit de mult m-a surprins preotul care ne tot spunea ca noi tinem slujba (si am facut repetitie inainte, adica ne-am incercat puterile vocii, mai ales eu, care vorbesc foarte incet). Sotul si sotia isi fac niste promisiuni acolo, pe altar, in numele si in prezenta Duhului Sfint. Sf. Apostol Pavel spune, in Epistola catre efeseni, 5. 23-33: "taina aceasta mare este; iar eu zic in Christos si in Biserica."
Daca aceeasi biserica accepta calcarea unei promisiuni interiorizate si traite catre Domnul, atunci eu nu mai stiu ce e aia biserica.
Mai mult decit atit, nunta urmeaza modelul nuntii dintre Christos si biserica, mireasa lui. Daca cununia nu e pe bune, pai nici euharistia nu e pe bune si Iisus a murit pentru noi de tot.
Pe de alta parte inteleg (si sint sigura ca si oamenii bisericii inteleg) ce grea incercare este pentru credincios. Dar biserica aplica blindetea altfel, nu prin schimbarea principiului: pentru cununie faci pregatire la preot cu cel putin doua luni inainte, si iti spun eu ca orele de pregatire sint foarte serioase; la Timisoara am mers o luna cite 2-3 ore saptaminal dupa slujba de seara, in biroul preotului; cu ocazia aceea am citit amindoi in amanunt catehismul mic si pasajele despre casatorie din catehismul mare, am pus intrebari cite in luna si in stele, eu am vrut sa ma si convertesc la catolicism 
si preotul nu m-a lasat, pentru ca nu eram indeajuns pregatita. Intre noi fie vorba scena s-a repetat putin diferit aici, preotul mi-a spus ca ortodoxia e foarte foarte apropiata de catolicism, sint mai mult diferente culturale, asa ca tot ortodoxa am ramas
Cei care sint recasatoriti sint primiti cu tot dragul in Biserica si respectati, dar nu primesc impartasania.
ps. si eu cunosc fete care au tinut la virginitatea lor pina la casatorie nu din motive religioase. mi se pare ok, daca motivul a fost acela de respect si grija de sine si iubire pentru viitorul sot. poti fi abstinent din iubire, asta e de fapt culmea iubirii...
Elena spune:
myrrha, sunt absolut de acord cu tine in ceea ce priveste casatoria, dar la fel de grav de grav mi se pare si pacatul curviei(sexului premarital)! de ce pacatul precurviei (adulterului) este considerat mai grav decat cel al curviei ? Mie mi s-ar fi parut normal ca biserica sa le considera pe amandoua le fel, sa fie 'cantarite' cu aceeasi masura, caci Domnul Iisus pe amandoua le-a considerat la fel de grave !!
_
"Mare pacoste sa nu ai destul duh ca sa vorbesti frumos, nici destula judecata ca sa taci cand trebuie." (La Bruyere)
myrrha spune:
Dar sexul premarital nu e o angajare completa a persoanei in fata lui Dumnezeu. Sexul premarital nu implica (prea multa) responsabilitate, Dumnezeu nu e luat in calcul, nu pentru El sau in numele Lui faci dragoste. Sau imi scapa mie ceva?
myrrha spune:
Aceeasi situatie e in cazul celibatului monahal. Cind depui cele trei voturi (saracie, castitate, ascultare) esti oprit de la impartasanie daca incalci vreunul si persisti in pacat, pe viata. La catolici nu poti fi casatorit, apoi sa devii monah ori invers.
Virginitatea monahala e inteleasa ca o forma de casatorie cu Hristos. Sa parasesti aceasta casatorie inseamna sa rupi legatura cu Domnul.
Daca insa sustii ca nu ai fost liber cind ai depus votul cununiei sau cel al monahiei, ca ai fost constrins in vreun fel sau altul, sau ca nu ai stiut ce spui cind ai rostit votul, cununia poate fi considerata invalida, este anulata. Asta ar putea fi singura forma de "divort" acceptata de catolici.
mimitete spune:
Irina, multumesc mult pt. raspuns.
Conchita,nu ma deranjeza deloc spusele tale, ma amuza.
Dupa cum vezi Irina mi-a raspuns la intrebare si nu e nici abstinenta nici metoda calendarului n-o foloseste dar a avut darul s-o spuna asa de frumos asa ca nu mai intra in categoria lupului moralizator ipocrit.
Faptul ca tu ma consideri pe mine perversa pt ca insist la raspunsuri la care nu se inghesuie nimeni dintre moralistele grupului sa raspunda e numai bomboana de pe coliva
.
O notabila exceptie la ce am zis mai sus e Irina.
O zi buna,
Mihaela
Elena spune:
quote:
Originally posted by myrrha
Dar sexul premarital nu e o angajare completa a persoanei in fata lui Dumnezeu. Sexul premarital nu implica (prea multa) responsabilitate, Dumnezeu nu e luat in calcul, nu pentru El sau in numele Lui faci dragoste. Sau imi scapa mie ceva?
myrrha, se pare ca iar am ajuns intr-un punct mort
Mie mi se par amandoua situatiile la fel de grave si nu pot face diferentierea intre ele nicicum. Insa nu faptul ca eu le consider la fel conteaza, dar uite ca insasi Apostolul Pavel nu face vreo deosebire intre ele:
in epistola catre Galateni, cap. 5, el zice asa:
"Si faptele trupului sunt cunoscute, si ele sunt: preacurvia, curvia, necuratia, desfranarea".....etc.
iar in intaia epistola catre Corinteni, scrie :
"Fugiti de curvie ! " si apoi zice:
"Sau nu stiti ca trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-l aveti de la Dumnezeu si că voi nu sunteți ai vostri?
Ti se pare tie un pacat mai mic sa batjocoresti trupul tau, care iata este considerat templu al Duhului Sfant ? Mie nu.
(ma refer aici in special la cazul cand cineva are relatii cu mai multi parteneri inainte de casatorie, nu la cazul cand urmeaza sa se casatoreasca cu cel cu care are relatii trupesti.)
Mie cuvintele Apostolului mi se pare cat se poate de clare si nu ma poate convinge nici un om ca ar fi altfel decat este scris in Biblie, asa ca eu ma opresc aici
.
_
"Mare pacoste sa nu ai destul duh ca sa vorbesti frumos, nici destula judecata ca sa taci cand trebuie." (La Bruyere)
myrrha spune:
Elena, stiu ca avem pareri diferite, sintem persoane diferite, e normal. Ideea e sa ne argumentam fiecare pozitia si cealalta alege daca argumentele i se par credibile sau nu.
Sa inteleg ca pentru tine a face dragoste inainte de casatorie si a fi prostituata e acelasi lucru, nici mai mult nici mai putin?
Sau a face dragoste cu viitorul sot inainte de casatorie si a-l insela dupa casatorie cu altul e acelasi pacat?